De azi, frunza teiului deplânge plecarea verii Sfântul Pantelimon, ocrotitorul medicilor şi tămăduitorul bolnavilor

Azi, 27 iulie, românii îl prăznuiesc pe Sfântul mare mucenic şi tămăduitor, doctor fără arginţ Pantelimon. Fratele mai mic al Sfântului Ilie, Sfântul Pantelimon, cunoscut şi ca Sfântul Ilie cel mic (sau cel şchiop), sau Pintilie Călătorul, încearca să-l facă pe acesta sa fie mai îndurător cu credincioşii care cad în păcat. Sfântul Pantelimon se serbează pentru a linişti trăsnetele, arsurile şi căderile de grindină.
 
Sfântul Pantelimon este cunoscut drept ocrotitor al medicilor și tămăduitor al bolnavilor. Originar din Nicomidia, s-a născut dintr-un tată păgân şi o mamă creştină, primind numele de Pantoleon, adică „cel întru toate puternic, ca un leu”. După moartea mamei a devenit ucenic al doctorului Eufrosin, de la care a deprins tainele medicinii. Preotul Ermolae i-a descoperit învăţătura de credinţă, apoi l-a botezat, punându-i numele Pantelimon, adică „cel cu totul milostiv”. Prin puterea credinţei, Sfântul Pantelimon a tămăduit trupurile şi sufletele multor bolnavi. După chinuri grele a fost decapitat în jurul anului 305, în vremea persecuţiilor declanşate de împăratul Diocleţian. Moaștele Sfântului Mare Mucenic Pantelimon au fost aduse din Orient la Catedrala din Constanța de către preotul Dimitrie Popescu în anul 1931, în ziua de Florii.

Sărbătoarea anticipează plecarea verii

Tradiţia populară spune că în ziua Sfântului Pantelimon, cerbul iese din apă şi aceasta începe să se răcească. Tot acum, frunza teiului se întoarce pe dos, un semn că deplânge plecarea verii şi apropierea iernii. În această zi se mănâncă porumb şi dovlecei pentru a fi mai viguroşi în timpul iernii. De asemenea, se mai spune că oamenii care lucrează în ziua de Sfântul Pantelimon sunt condamnaţi să se îmbolnăvească de ciumă, să aibă parte de ceasuri negre şi pagube în viaţa de familie. Sătenii îl cinstesc pe Sfântul Pantelimon pentru ca acesta să le dăruiască şi în anul următor o recoltă bogată, multe fructe care să nu fie viermănoase. De asemenea, Pantelimon însoţeşte vara şi o roagă să revină în anul următor tot atât de mănoasă, ca în anul precedent. Sătenii îl serbează pe Sfântul Pantelimon pentru a avea şi o recoltă bogată de pepeni. Sfântul Pantelimon, care a călătorit mult, împlineşte dorinţele călătorului, îl ajută să călătorească cu bine şi cu noroc. Sfântul Pantelimon este sărbătorit şi de cojocari pentru ca aceştia  să aibă bani şi spor în munca lor. Credincioşii îl sărbătoresc pe Sfântul Pantelimon pentru ca acesta să le păzească gospodăriile de grindină şi pentru a le purta noroc celor care călătoresc.

Sfântul alungă paguba, neliniştea şi teama

Credincioşii spun că Sfântul Mucenic Pantelimon alungă paguba, teama şi neliniştea din casele celor care-l cinstesc prin rugăciune, dăruind săracilor poame, pepeni, dovlecei şi porumb. Credincioşii trebuie să-l prăznuiască pe Sfântul Tămăduitor pentru ca acesta să-i apere de boli, iar orbii şi şchiopii este bine să se roage pentru ca Sfântul să le uşureze suferinţa. Sfântul Pantelimon se serbează ca un sfânt mijlocitor pe lângă Sfântul Ilie pentru ca acesta să fie mai îndurător cu oamenii pentru păcatele lor şi să-i apere de grindină şi de furtuni. 

Pelerinajul moaştelor

Părţi din moaştele Sfântului Pantelimon se păstrează şi în România. Părticelele au fost aduse din Orientul Apropiat de  preotul Dimitrie Popescu şi donate, în anul 1931, Catedralei Episcopale din Constanţa, iar acestea au fost aşezate într-o raclă de argint, sub un baldachin, lângă Sfântul Altar. În anul 1950, sediul episcopal a fost mutat la Galaţi, iar Preasfinţitul Chesarie Păunescu, Episcopul Dunării de Jos, a dus moaştele Sfântului Pantelimon la Galaţi, unde au rămas până în anul 1993. Atunci, s-a reînfiinţat Arhiepiscopiei Tomisului şi Înalt Prea Sfinţitul Lucian Florea a readus sfintele moaşte la Constanţa, în Catedrala Arhiepiscopală Sfinții Apostoli Petru şi Pavel.