„Dumnezeu ne urmăreşte pentru că ne iubeşte. Hai să ne iubim!“ O sută de ani de la naşterea duhovnicului Arsenie Papacioc

Astăzi se împlinesc 100 de ani de la naşterea părintelui Arsenie Papacioc, considerat unul dintre cei mai mari duhovnici români. A făcut parte din generaţia de aur a teologilor români, a fost prigonit şi închis de comunişti. A stat în pustie cu părintele Cleopa.
 
Considerat unul dintre cei mai importanți duhovnici ai Ortodoxiei, Arsenie Papacioc s-a născut pe 15 august 1914, fiind al șaptelea copil al părinților Vasile și Stanca. Casa părintească se afla în satul Misleanu, comuna Perieți, județul Ialomița. Numele civil al lui Arsenie a fost Anghel. De mic, dovedește o memorie bogată și o inteligență vie. După vârsta de 20 de ani, Anghel, care avea o evlavie deosebită, a avut intenția de a intra ca frate la Mănăstirea Frăsinei din Vâlcea. Starețul mănăstirii, părintele Simeon, l-a refuzat, spunându-i: „Nu te pot primi, frate. Te văd că ești nițel mai învățat și nu te pot pune la boi. Ce or să zică frații? Pe acesta îl ții la cancelarie și pe noi ne pui la greu?“ Nu a renunțat la gândul său și a mers la Mănăstirea Cozia, unde a fost primit în obștea monahilor. Tot acolo, primește ascultarea de paracliser și predă Educație civică elevilor.

Anii de detenție

Deoarece le vorbea copiilor despre Iisus Hristos, comuniștii din Râmnicu Vâlcea i-au interzis să le mai propovăduiască acestora învățătura creștină. A fost nevoit să părăsească mănăstirea și s-a retras la o moșie pe care călugării de la Cozia o aveau aproape de Caracal. Acolo a rămas un an și jumătate, de unde a fost luat de părintele Gherasim Iscu, starețul Mănăstirii Tismana. Acesta l-a ascuns la Ciclovina. Mitropolitul de atunci al Olteniei, Firmilian, a aflat locul în care se refugiase și i-a propus postul de spiritual al Seminarului Teologic. Securitatea însă nu a aprobat acest gest al mitropolitului și Anghel a ajuns la Mănăstirea Sihăstria. Acolo, a fost călugărit, la slujbă participând părintele Sofian Boghiu, părintele Benedict Ghiuș, iar naș de călugărie a fost părintele Petroniu Tănase. După ce a primit preoția, Arsenie a fost numit spiritual la Seminarul Monahal de la Neamț. A urmat mutarea la Mănăstirea Slatina, unde a fost egumen. De aici, a fost arestat și dus la Suceava, ținut în anchetă timp de 90 de zile, bătut și chinuit pentru acuzații fără niciun suport real. După ani de detenție, de interminabile anchete și deplasări de la un penitenciar la altul, de la Vaslui, unde era un lagăr de muncă forțată, la închisoarea de la Aiud, a fost eliberat și i s-a permis să slujească la o parohie din Ardeal. De aici, a ajuns, în 1976, la Mănăstirea Sfânta Maria - Techirghiol, unde a locuit până pe 19 iulie 2011, când a trecut la cele veşnice.

Din învăţăturile părintelui Arsenie Papacioc

„Pentru ceea ce a făcut Hristos pentru noi, nu e permisă nici cea mai mică abatere. Iar dacă se întâmplă să fie fără voia noastră, să căutăm duhovnicul şi să ne dezlegăm. Pentru că nicio nenorocire nu înseamnă ceva, dacă credinţa rămâne în picioare. Cel mai mare câştig al Satanei este descurajarea noastră în urma unor căderi, slăbiciuni. Dragii mei, nu se ajunge să străbaţi distanţe decât pas cu pas, dar sigur. Nu vă întreb daca aţi auzit de iad. Aţi auzit, dar nu-l cunoaşteţi! Apucaţi-vă de acum de a cunoaşte mai întâi Raiul. Vă cunoaşteţi după identitatea din buletin, dar nu va cunoaşteţi inimile, posibilităţile“, spunea părintele.

„Dumnezeu ne-a creat numai pentru El“

„Dragii mei, fiinţa omeneasca este cu totul superioară întregii creaţii. Umanitatea e superioară îngerilor. Dumnezeu a creat îngerii cu o mare misiune. Ei pot mult, pentru că sunt curaţi. Dumnezeu ne-a creat singur, numai pentru El. Nu pentru altceva, cu niciun chip! Ne-a creat ca să fim împreună cu El în vecii vecilor, iar pentru aşa ceva ne-a creat liberi, dar ne-a asortat, ne-a dat înger păzitor, pe care l-aţi uitat! Dar n-aţi simţit pe dracul pe spinare ca să vedeţi cât de important e îngerul păzitor împotriva lui. Se spune că este cu neputinţă să nu mori dacă vezi un înger în adevărata lui lumină. Îngerul ăsta are o misiune grozav de importantă. Toate gândurile şi cuvintele tale spre Dumnezeire sunt duse de înger la Dumnezeu“. „Justiţia divină e încadrată de marea iubire divină şi ne iartă cu o suspinare. Asta m-a făcut să spun că o clipa poate să fie un timp şi o suspinare poate să fie o rugăciune. Dumnezeu vrea o inimă sinceră, şi nu mii de rugăciuni. Vrea inima noastră. Nimic nu-i mai scump de la Dumnezeu decât timpul“.

„Dacă nu poţi să-ţi iubeşti vrăjmaşii, măcar să nu-i urăşti“

„A iubi vrăjmaşii e o poruncă, nu un sfat! Focul iadului e o realitate, nu o sperietoare adusă de duhovnici sau părinţi în educaţia religioasă. Iadul e o mare realitate! Şi daca nu ierţi, mergi în focul de veci. Focul de acolo e de mii de ori mai tare decât focul de aici şi-i fără lumină. Nu te vezi cu cineva! Şi nu stai acolo un timp, ci o veşnicie! Daţi-vă seama, îngrozitor! Pentru că nu numai suferinţa fizică te macină, ci şi faptul că eşti rupt de iubirea lui Dumnezeu pe veşnicie. Te îngrozeşte veşnicia asta, măi, fraţilor! Dumnezeu ne urmăreşte pentru că ne iubeşte. Hai să ne iubim!“