Evenimente speciale la Mănăstirile Colilia şi Murfatlar Trei surori şi un frate vor fi tunşi în monahism
Evenimente speciale la Mănăstirile Colilia şi Murfatlar: Trei surori şi un frate vor fi tunşi în monahism
17 Apr, 2013 00:00
ZIUA de Constanta
6790
Marime text
Două evenimente de aleasă importanţă vor avea loc sâmbătă la Mănăstirea Colilia şi Mănăstirea Sfântul Teotim din Murfatlar, unde patru slujitori ai Domnului vor fi tunşi în monahism, în cadrul unor slujbe săvârşite de Înalt Prea Sfinţitul Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului.
Ritualul, unul foarte frumos, important şi de o mare încărcătură spirituală. Se săvârşeşte o slujbă specială din Moliftenic şi se rostesc rugăciuni în care se aminteşte că viitorul călugăr ori călugăriţă va depune un jurământ de sărăcie, de curăţenie şi de ascultare. Schimbarea numelui reprezintă lepădarea de omul vechi, iar naş de călugărie este ori o măicuţă mai în vârstă, ori maica stareţă a mănăstirii. De la pridvor până în faţa altarului, „candidaţii” la călugărie sunt aduşi, apoi se întind cu faţa în jos, cu mâinile întinse, în formă de cruce. Sunt întrebaţi de preotul care oficializează slujba de ce au hotărât să intre în monahism, iar răspunsul este unul standard, conform cărţilor bisericeşti. Nehotărârea nu-şi prea are locul, mai ales că, înainte de a ajunge la ritualul tunderii, cel care a ales drumul mănăstirii trece printr-o perioadă de pregătire, primeşte un veşmânt asemănător cu cel călugăresc şi se dedică întru totul vieţii monahale. Este întrebat dacă „de bunăvoie şi nesilit de nimeni” alege această cale. „Candidatul” la călugărie este pus să mărturisească asumarea voturilor sărăciei, curăţeniei sufleteşti şi trupeşti şi ascultării „cu voia Domnului nostru Iisus Hristos", este îmbrăcat cu veşmintele monahale, i se dă crucea de călugărie, paramanul (o cruce care se pune pe spate, pentru ca omul bisericii să fie ocrotit de Sfânta Cruce atât din faţă cât şi din spate), centura, mantia şi scofia. O şuviţă din părul tăiat se păstrează ca o amintire a evenimentului. Potrivit maicii stareţe Rafaela de la mănăstirea Colilia, vor fi tunse întru monahism trei surori, care au ales calea domnului acum 7 ani. Două surori au studii medii, iar una – superioare. „Ceea ce au făcut surorile acum şapte ani a murit. Contează calea aleasă şi jurământul pe care îl vor depune”, ne-a povestit maica stareţă. Cele trei femei au câte 30, 40 şi 50 de ani. După slujba tunderii în monahism, va urma slujba Privegherii.
La mănăstirea „Sfântul Teotim” din Murfatlar va fi tuns întru monahism fratele Bogdan. În aceeaşi zi, mănăstirea din Murfatlar îşi va prăznui şi hramul. În calendarul ortodox, Sfântul Teotim este prăznuit la data de 20 aprilie pentru „sfinţenia şi minunile sale”. Sfântul Teotim a fost ales Episcop al Tomisului în jurul anilor 380-395, după moartea înaintaşului său, episcopul Gherontie. În această calitate el a participat, în anul 400, la un sinod local de la Constantinopol, convocat de Sf. Ioan Hrisostom. Şi-a desfăşurat activitatea la sfârşitul sec. al IV-lea şi începutul sec. al V-lea, fiind contemporan cu unii dintre Sfinţii Părinţi, precum: Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigorie de Nyssa, Sf. Grigorie de Nazianz. Istoricul bisericesc Sozomen spune despre Teotim că era de neam scit, adică locuitor al Dobrogei, şi că purta părul lung, semn că el se ocupa cu „filosofia monastica” (deci cu viaţa monahală). Viaţa lui era modestă şi cumpătată, iar virtuţile şi înţelepciunea l-au făcut cunoscut şi în rândul barbarilor huni. Sfântul a încercat să-i încreştineze. Barbarii au crezut că Teotim era bogat şi au plănuit să-l ia prizonier. Braţul celui ce a voit să arunce asupra sfântului laţul pregătit, a rămas înţepenit în aer, fiind nevoie de rugăciunea sfântului pentru a-l elibera.
Ritualul, unul foarte frumos, important şi de o mare încărcătură spirituală. Se săvârşeşte o slujbă specială din Moliftenic şi se rostesc rugăciuni în care se aminteşte că viitorul călugăr ori călugăriţă va depune un jurământ de sărăcie, de curăţenie şi de ascultare. Schimbarea numelui reprezintă lepădarea de omul vechi, iar naş de călugărie este ori o măicuţă mai în vârstă, ori maica stareţă a mănăstirii. De la pridvor până în faţa altarului, „candidaţii” la călugărie sunt aduşi, apoi se întind cu faţa în jos, cu mâinile întinse, în formă de cruce. Sunt întrebaţi de preotul care oficializează slujba de ce au hotărât să intre în monahism, iar răspunsul este unul standard, conform cărţilor bisericeşti. Nehotărârea nu-şi prea are locul, mai ales că, înainte de a ajunge la ritualul tunderii, cel care a ales drumul mănăstirii trece printr-o perioadă de pregătire, primeşte un veşmânt asemănător cu cel călugăresc şi se dedică întru totul vieţii monahale. Este întrebat dacă „de bunăvoie şi nesilit de nimeni” alege această cale. „Candidatul” la călugărie este pus să mărturisească asumarea voturilor sărăciei, curăţeniei sufleteşti şi trupeşti şi ascultării „cu voia Domnului nostru Iisus Hristos", este îmbrăcat cu veşmintele monahale, i se dă crucea de călugărie, paramanul (o cruce care se pune pe spate, pentru ca omul bisericii să fie ocrotit de Sfânta Cruce atât din faţă cât şi din spate), centura, mantia şi scofia. O şuviţă din părul tăiat se păstrează ca o amintire a evenimentului. Potrivit maicii stareţe Rafaela de la mănăstirea Colilia, vor fi tunse întru monahism trei surori, care au ales calea domnului acum 7 ani. Două surori au studii medii, iar una – superioare. „Ceea ce au făcut surorile acum şapte ani a murit. Contează calea aleasă şi jurământul pe care îl vor depune”, ne-a povestit maica stareţă. Cele trei femei au câte 30, 40 şi 50 de ani. După slujba tunderii în monahism, va urma slujba Privegherii.
La mănăstirea „Sfântul Teotim” din Murfatlar va fi tuns întru monahism fratele Bogdan. În aceeaşi zi, mănăstirea din Murfatlar îşi va prăznui şi hramul. În calendarul ortodox, Sfântul Teotim este prăznuit la data de 20 aprilie pentru „sfinţenia şi minunile sale”. Sfântul Teotim a fost ales Episcop al Tomisului în jurul anilor 380-395, după moartea înaintaşului său, episcopul Gherontie. În această calitate el a participat, în anul 400, la un sinod local de la Constantinopol, convocat de Sf. Ioan Hrisostom. Şi-a desfăşurat activitatea la sfârşitul sec. al IV-lea şi începutul sec. al V-lea, fiind contemporan cu unii dintre Sfinţii Părinţi, precum: Sf. Ioan Gură de Aur, Sf. Grigorie de Nyssa, Sf. Grigorie de Nazianz. Istoricul bisericesc Sozomen spune despre Teotim că era de neam scit, adică locuitor al Dobrogei, şi că purta părul lung, semn că el se ocupa cu „filosofia monastica” (deci cu viaţa monahală). Viaţa lui era modestă şi cumpătată, iar virtuţile şi înţelepciunea l-au făcut cunoscut şi în rândul barbarilor huni. Sfântul a încercat să-i încreştineze. Barbarii au crezut că Teotim era bogat şi au plănuit să-l ia prizonier. Braţul celui ce a voit să arunce asupra sfântului laţul pregătit, a rămas înţepenit în aer, fiind nevoie de rugăciunea sfântului pentru a-l elibera.
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii