Legenda cartierului Anadalchioi Cum un român s-a făcut musulman pentru dragostea frumoasei Aişe

În partea de miazănoapte a oraşului Kiustenge (Constanţa), ciobanii şi-au aşezat o mulţime de târle. Nu erau încă aşezări omeneşti şi astfel oile nu făceau necazuri.

Ca să se poată apăra de primejdii, ciobanii ascultau de cel mai voinic şi mai deştept dintre ei, pe nume Ronciu, căruia îi mersese faima şi printre turci. De aceea, de câte ori turcii se adunau la marginea oraşului pentru jocuri şi pehlivănie, era poftit şi ciobanul Ronciu. Acesta era atât de voinic încât îi întrecea şi îi trântea pe toţi. Dar niciunul dintre ei nu se supăra ştiindu-l cât e de năzdrăvan. Se povesteşte că, pe lângă târla lui Ronciu îşi făcuse casă Fatma, care avea o fată foarte frumoasă, pe nume Aişe. Fatma era văduvă. De câte ori se ducea Aişe la Ghiolul-mic după apă, Ronciu o pândea şi-o urmărea cu privirea dar ea îşi ascundea faţa în feregea lăsând doar săgeţile ochilor ei mari şi negri să străpungă inima tânărului păstor. Ronciu abia-şi putea înfrâna iubirea şi, fiind încredinţat că şi el e iubit, îşi luă inima-n dinţi şi se duse la Fatma să-i ceară fata de soţie. Fatma nici n-a vrut s-audă, ba chiar s-a supărat că un ghiaur vine să-i ceară fata de soţie. Ciobanul Ronciu, care biruise atâţia pehlivani, nu-şi putu birui inima. S-a lepădat de legea sa şi s-a făcut musulman, iar ca să se turcească de-a binelea, şi-a schimbat şi numele din Ronciu în Raşid. A trăit Raşid ani mulţi cu Aişe şi au avut şi un fiu, Elias. Raşid al nostru, împreună cu alţi turci din Anadol (Anatolia) au clădit case şi au întemeiat satul  Anadalchioi care, mai târziu, a devenit numai un cartier din oraşul Constanţa. (Eugenia Doina Gemala „Legende din ţinuturi dobrogene”)