Legenda localităţii Greci şi a italienilor cioplitori care au îmblânzit Munţii Măcin

Comuna Greci din judeţul Tulcea se întinde la poalele celor mai înalte vârfuri din Munţii Dobrogei, dintre care cel mai falnic este vârful Greci (Ţuţuiatu) - 467 metri. Înainte, au existat cariere de granit, dar în prezent nu se mai exploatează aproape nimic.
Este o comună compusă dintr-un singur sat, organizarea aceasta fiind aleasă având în vedere suprafaţa foarte extinsă şi numărul mare de locuitori. Localitatea Greci este menţionată pentru prima dată în harta statistică din anul 1790, sub denumirea de Greczj. Se presupune că, la început, a fost locuită de greci. Odată cu începerea exploatării granitului la începutul secolului XIX, au fost aduşi pietrari din Italia, Grecia şi Bulgaria, urmaşii lor rămânând pe aceste meleaguri până în prezent, comunitatea italiană devenind o emblemă a comunei Greci.

Oricât de surprinzător ar părea, în localitatea Greci din județul Tulcea, majoritatea localnicilor vorbesc limba italiană. Povestea italienilor care s-au stabilit aici începe în anul 1885. Regele Carol I le-a dat misiunea italienilor de a îmbrăca în rocă sculptată Castelul Peleș, iar ei au găsit în Munții Măcinului materia primă pe care o căutau: granitul, o piatră dură și nobilă. Munții bătrâni și încărcați cu granit au fost motivul pentru care ei au rămas. Au sfidat timpul și și-au format aici familii. Meșterii din Friuli - Veneția, stabiliți la Greci, nu au vrut să mai plece. Au considerat că România este patria lor adevărată. Acum, cariera de piatră de la Greci este închisă. Oamenii iau granit de la Măcin și Turcoaia. Dar nu vor uita niciodată legendele despre hărnicia italienilor pietrari. Păziți de Sfânta Lucia să nu-și rănească ochii cu schijele de piatră, ei au fost adevărații îmblânzitori ai Munților Măcin.