Fondul Documentar Dobrogea de ieri și de azi
BIBLIOTECA VIRTUALĂ
Ziua Constanta
//
02:40 29 12 2024 Citeste un ziar liber! Deschide BIBLIOTECA VIRTUALĂ

Marea Neagră, tărâmul peştilor ciudaţi (II)

ro

06 Sep, 2012 01:00 21110 Marime text
pesti_-_peste_13.jpgPeşti care migrează până în Marea Sargaselor sau Oceanul Atlantic pentru a se reproduce, vieţuitoare cu oase de smarald, masculi care păzesc cuibul, specii care năpârlesc sau animale de mare care înghit o pradă egală ca mărime cu talia lor sunt doar câteva dintre ciudăţeniile Mării Negre.

Despre aceste specii de peşti ne-a vorbit dr. ing. Elena Radu, de la Institutul de Cercetare şi Dezvoltare Marină „Grigore Antipa" din Constanţa.

În Marea Neagră se mai găsesc specii rare, care intră prin Mediterana, a căror viaţă aici nu este îndeajuns cunoscută. Amintim aici peştele spadă, un peşte foarte robust. Botul său se termină printr-un rostru puternic, sub formă de spadă, lungă şi aplatizată, rostru care provine din modificarea maxilarului superior. Este un peşte marin, în general solitar, foarte bun înotător, execută migraţii lungi pentru hrănire. Carnea sa este albă şi de calitate, fiind apreciată mai mult la exemplarele tinere.

Peştele care năpârleşte

Printre peştii cu forme ciudate amintim şi scorpia de mare, care are capul masiv, ornat cu creste şi spini. Este o specie sedentară, solitară, trăieşte pe funduri pietroase, nisipoase sau acoperite cu vegetaţie în apropierea ţărmului. Specia năpârleşte periodic, lunar, dar atunci când este intens hrănită poate năpârli şi de două ori pe lună. Ţepii de pe corp sunt veninoşi. Carnea este gustoasă, fiind apreciată în unele ţări mediteraneene.

Cât poate înghiţi un peşte pescar!

În aceeaşi categorie de peşti cu forme curioase menţionăm şi peştele pescar. Are corpul foarte lat şi mult comprimat dorso-ventral în partea anterioară şi aproape cilindric în regiunea posterioară. Capul este mai lat decât lung, cu o concavitate medie între ochi, cu numeroşi spini ascuţiţi pe feţele dorsală şi laterală. Ochii sunt mari, bulbucaţi.

Slab înotător, acest peşte îşi petrece timpul îngropat în mâl, ţinându-şi numai gura afară. Stomacul său îi permite să înghită o pradă egală ca mărime cu talia sa. Carnea este albă, fină, fiind apreciată în special cea din regiunea cozii. Jumătate din greutatea sa o reprezintă stomacul.

Icrele acestei specii sunt depuse sub forma unei panglici mari, mucilaginoase, cu lungimea de 4 - 6,5 m şi lăţimea de 15-45 cm. Unele icre pot cădea din mucilagiu, dar continuă să se dezvolte izolat.

Pontă depusă în punga incubatoare a masculului

Căluţul de mare are corpul comprimat lateral, iar trunchiul formează cu capul un unghi de aproape 90°. Pe cap, pe spate şi în lungul marginilor superioare ale regiunii caudale prezintă tuberculi (ţepi) bine dezvoltaţi, ascuţiţi sau cu vârful obtuz. Punga incubatoare a masculului este scurtă, situată în partea anterioară a regiunii caudale, pe partea ventrală.

Reproducerea are loc vara, când femelele depun ponta în punga incubatoare a masculului, care se deschide în această perioadă, apoi sacul se închide. Incubaţia durează 4 săptămâni. După eclozare, sacul se deschide, punând în libertate larvele, pentru ca apoi să se închidă din nou. Îşi poate schimba culoarea după mediul înconjurător.

Icre lipite pe abdomen

În categoria ciudăţenii privind reproducerea semnalăm şi aţa de mare, căreia îi lipseşte acel buzunar special pentru fecundarea pontei şi în acest caz masculul poartă icrele lipite de abdomen.

La toate speciile de ac de mare femelele depun ponta în punga incubatoare a masculului. Incubaţia durează circa 4 săptămâni.

Caracteristic la bibanul de mare pătat este sistemul de coloraţie al capului, acesta prezentând pe partea sa superioară, pe bot şi pe părţile laterale nişte linii sinuoase, de culoare albastru-deschis, desene care seamănă cu o scriere arabă sau ebraică, de unde şi numele de „scriba". Este o specie hermafrodită, care depune icrele în porţii. După fiecare porţie de icre, se elimină şi o cantitate de lapţi, realizându-se astfel autofecundarea.

peste_9.jpg

Icre păzite de masculi

La cocoşeii de mare, icrele depuse pe faţa inferioară a pietrelor, în crăpăturile acestora, cât şi pe faţa interioară a valvelor sunt păzite de masculi. Unele dintre aceste specii prezintă dimorfism sexual accentuat, masculii fiind intens coloraţi şi având creasta cefalică mult mai pronunţată sau au tentaculele supraorbitale mult mai lungi, cu o papilă genitală constând din doua părţi (una situată lângă orificiul genital, a doua pe prima radie a analei) şi coloritul mai intens.

În categoria peştilor plaţi amintim aici calcanul, care are corpul de formă ovală, foarte lat. Ambii ochi sunt situaţi pe partea stângă, în general separaţi. Corpul adulţilor este acoperit cu solzi rudimentari şi cu butoni osoşi, rotunzi, prelungiţi cu câte un ţep subţire. Aceşti butoni lipsesc la puiet. Butonii se întind şi pe faţa inferioară a corpului, dar sunt mai mici. Larvele care eclozează în a treia sau a patra zi au corpul alungit. La larvele cu lungimea de 15 mm se observă începutul metamorfozei - deplasarea ochiului pe partea stângă.

Cu corpul în formă de romb, cambula are ochii foarte apropiaţi, plasaţi pe partea dreaptă a corpului. La eclozare larvele au capul alungit. La vârsta de 30 zile, corpul devine mai plat. Ulterior, larvele se lasă la fund şi începe metamorfoza. Când ochiul de pe latura stângă migrează pe latura dreaptă a corpului este momentul trecerii la modul de viaţă bental.

Limba de mare este de asemenea un peşte plat cu corpul oval alungit. Ochii sunt aşezaţi pe partea dreapta a capului, iar ochiul stâng este situat puţin înaintea ochiului drept.

Larvele eclozează la două-trei zile de la fecundarea icrelor. Ele sunt comprimate lateral, în forma unei frunze. La larvele cu lungimea de 10,6 mm metamorfoza este bine evidenţiată. Ochiul stâng se deplasează pe partea dreaptă a capului.

Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp

Ti-a placut articolul?

Comentarii