Monument de arhitectură Catedrala ortodoxă „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“, reabilitată cu patru milioane de euro

Arhiepiscopia Tomisului a obţinut, pe 23 octombrie, autorizaţia de construire nr. 3328 pentru restaurarea, consolidarea, refacerea instalaţiilor, tâmplăria şi reparaţiile la acoperişul Catedralei ortodoxe „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“. Actul eliberat de municipalitate este valabil până pe data de 23 noiembrie 2016.
 
Deşi a fost restaurat în perioada 1947 - 1951, timpul şi-a pus amprenta asupra lăcaşului sfânt. Călin Gavrilaş, purtătorul de cuvânt al Arhiepiscopiei Tomisului, a declarat: „Pentru consolidarea catedralei, se vor executa lucrări de refacere a acoperişului, de consolidare a bolţilor şi a arcadelor, dar şi de subzidire. Costurile ajung la patru milioane de euro.“ De altfel, deja o echipă de specialişti, condusă de Valentin Tănase, expert autorizat, membru al Comisiei de Pictură Bisericească a Patriarhiei, cel care a realizat lucrările de reabilitare a Catedralei Patriarhiei din Bucureşti, a început restaurarea picturilor murale.

Povestea catedralei începe în 1895

Catedrala „Sfinţii Apostoli Petru și Pavel“ este situată în zona peninsulară, mai jos de Piaţa Ovidiu. Piatra de temelie a fost pusă la 4 septembrie 1883, în timpul mitropolitului Iosif Gheorghian. Sfinţirea bisericii s-a făcut la 22 mai 1895. Planurile de construcţie aparţin renumitului arhitect Ion Mincu (1852 - 1912), apreciat în mod deosebit şi considerat creatorul unui stil inspirat din tradiţia românească a secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea. În parcul ce înconjoară catedrala se află un complex arheologic în care sunt identificate elemente ale vechiului oraş Tomis. Edificiul domină, prin arhitectura sa monumentală, întreg spaţiul falezei sudice a oraşului.

Construită între 1883 şi 1895

Catedrala a fost construită între 1883 şi 1895, în stilul vechii arhitecturi din Ţara Românească, sub conducerea arhitectului Carol Benesch, planurile de interior fiind realizate de arhitectul Ion Mincu, iar deschiderea sa având loc abia la 22 mai 1895, din cauza nonconformismului picturii, care a trebuit să fie refăcută de George Demetrescu Mirea. Construcţia, în stil neobizantin, din cărămidă presată, este impunătoare prin monumentalitatea faţadei şi prin turnul înalt de 35 de metri. Pictura a fost refăcută, în perioada 1959 şi 1961, de Gheorghe Popescu şi Niculina Dona-Delavrancea, frescele fiind redate în factură neobizantină, cu o coloratură românească. Până în anul 1925, a servit drept biserică parohială, iar între anii 1925 şi 1950 a fost folosită ca biserică episcopală a fostei episcopii a Tomisului.

Bombardată în 1941

La 3 august 1941, în urma unui bombardament sovietic, altarul, catapeteasma cu icoanele şi pictura au fost avariate şi parţial distruse. Resfinţirea aşezământului de cult s-a săvârşit în 1951, de către Preafericitul Părinte Patriarh Justinian şi de către Preasfințitul episcop Chesarie Păunescu. Între anii 1978 şi 1981, mobilierul din stejar, sculptat după planul marelui arhitect Ion Mincu, inclusiv catapeteasma, au prins contur la Paris, în atelierele casei André Dorea. La data de 9 noiembrie 1975, Episcopia Dunării de Jos este ridicată la rangul de Arhiepiscopie, cu titulatura Arhiepiscopia Tomisului şi Dunării de Jos, având reşedința la Galaţi. La Constanţa, va fi reşedinţa Episcopului Vicar. Un odor drag închinătorilor din acest lăcaş sfânt este racla cu moaştele Sfântului Mare Mucenic Pantelimon, aduse din Orientul Apropiat şi donate bisericii episcopale tomitane de preotul Dimitrie Popescu, în anul 1931. În urma descoperirii moaştelor Sfinţilor Epictet şi Astion (august 2001), locuitorii Constanţei şi toţi închinătorii catedralei sunt binecuvântaţi de aceste odoare de mare preţ, care ocrotesc lăcaşul de cult. De asemenea, catedrala adăposteşte osemintele Sfântului Auxenţiu şi ale Sfântului Stâlpnicul şi icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, pictată la Mănăstirea Durău, după modelul unei icoane aduse de la Sfântul Munte.