Primul praznic închinat Maicii Domnului, sărbătorit de creştini De ce este Fecioara Maria protectoarea mamelor şi a femeilor însărcinate

Întreaga creştinătate celebrează azi primul dintre cele patru praznice închinate Maicii Domnului. Totodată, noul an bisericesc începe cu această sărbătoare care o venerează pe Fecioara Maria.
 
Naşterea Maicii Domnului (8 septembrie), Intrarea în Biserică (21 noiembrie), Buna Vestire (25 martie) şi Adormirea Maicii Domnului (15 august) sunt cele patru mari sărbători creştine închinate Sfintei Fecioare Maria, Născătoarea de Dumnezeu. De la naşterea ei, un nou orizont s-a deschis pentru toată omenirea şi de atunci a început scrierea unei noi istorii în lume, cea a mântuirii neamului omenesc sau, cum spune Sfântul Ioan Damaschin: „Astăzi este începutul mântuirii noastre“.
 
Timp de 20 de ani, părinţii Fecioarei Maria, Ioachim şi Ana, au dus o viaţă nepătată. În rugăciunile de zi cu zi, cei doi îl rugau pe Dumnezeu să le împlinească dorinţa, binecuvântându-le casa cu un prunc. În acea vreme, despre familiile care nu aveau urmaşi se spunea că erau blestemate.
 
După numeroase rugăciuni şi crezând în bunătatea lui Dumnezeu, Arhanghelul Gavriil s-a arătat pe rând celor doi soţi, spunându-le că rugăciunea lor a fost ascultată de Dumnezeu. Ioachim a aflat primul că Tatăl Ceresc le-a împlinit dorinţa şi că vor avea un prunc. Apoi, a fost vestită Ana: „Căci iată, vei zămisli şi vei naşte pe fiica cea binecuvântată, prin care se va da mântuire lumii. Şi se va numi Maria“. Şi tot Arhanghelul Gavriil le-a mai spus: „Acest prunc se va umple de Duh Sfânt din pântecele mamei sale şi va fi un vas ales lui Dumnezeu“.
 
Pentru a-i mulţumi Tatălui Ceresc pentru milostenia pe care le-a arătat-o, când Maria a împlinit vârsta de trei ani, Ioachim şi Ana şi-au împlinit promisiunea: au dus copila la templu, fiind consacrată serviciului religios, timp de 12 ani.
 
Tatăl Fecioarei Maria era un urmaş al regelui David, iar mama, fiica preotului Matthan, descendentă din familia preoţească a lui Aaron, împlinindu-se prin aceasta prorocia potrivit căreia Mesia va avea o dublă descendenţă: împărătească şi preoţească.
 
Prima mare sărbătoare a anului bisericesc, început la 1 septembrie, Naşterea Maicii Domnului, este cunoscută în tradiţia populară ca Sfânta Maria Mică. Cifra opt reprezintă simbolul veşniciei, al vieţii fără de sfârşit.

Ce trebuie să faci şi ce nu ai voie să faci de Sfânta Maria Mică 

În jurul acestei sărbători, de sute de ani, s-au transmis numeroase tradiţii din generaţie în generaţie. Potrivit datinii, în dimineaţa sărbătorii se aprinde o candelă lângă icoana Maicii Domnului. Membrii familiei se roagă Fecioarei Maria să le dăruiască sănătate şi să îi binecuvânteze. De asemenea, pentru a alunga ghinionul şi boala, din ajunul sărbătorii, gospodinele nu trebuie să aprindă focul în vatră în următoarele două zile. Pentru a ţine departe de casă orice rău, în ziua sărbătorii, ca de altfel ca la orice mare praznic, nu se fac treburi gospodăreşti, nu se spală rufe şi nu se face curăţenie în casă.
 
Creştinii sunt îndrumaţi să se ducă la biserică cu pâine, fructe şi lumânări. După slujba de sfinţire, aceste ofrande se împart copiilor şi săracilor, pentru ca familia respectivă să fie sănătoasă şi să trăiască în armonie. Cu precădere în lumea satelor, se respectă cu sfinţenie un ritual, şi anume: în ziua praznicului, mamele nu lasă pe foc oale cu mâncare. Conform tradiţiei, respectând acest obicei, mamele îşi apără copiii de accidente casnice.

 
De asemenea, în tradiţia populară, intervalul 7-9 septembrie este cunoscut sub numele de „zilele sacre“ sau „cercurile Sfintei Mării“. De aceea, femeile care vor să nască uşor este bine să se roage în aceste zile. În popor se spune că în această zi vor fi ascultate şi rugăciunile femeilor care vor să aibă copii. Şi cei care îşi doresc să se căsătorească se pot ruga Maicii Domnului astăzi, ca să-şi găsească perechea potrivită.
 
Sărbătoarea anunţă începutul unor activităţi specifice, precum culegerea unor plante şi fructe tămăduitoare, bătutul nucilor, culesul viilor, semănatul grâului şi al orzului.