Sărbătoare la „Sfântul Mina“ Părintele Nicolae Picu - „Împlinirea slujirii preoţeşti este zidirea unei biserici“ (galerie foto)

Zeci de constănţeni s-au adunat, joi seară, pe pajiştea de lângă Biserica „Sfântul Mina“ din Parcul Tăbăcărie, pentru a sărbători aniversarea a 20 de ani de la slujba punerii pietrei de temelie a lăcaşului de cult. Oamenii s-au rugat şi au depănat frumoase amintiri alături de preotul Nicolae Picu.

„Se împlinesc 20 de ani de când a fost pusă piatra de temelie, de către arhiepiscopul Lucian Tomitanul. Este un eveniment care marchează o epocă a Bisericii «Sfântul Mina» şi a Centrului Social Arca. Împlinirea unei slujiri preoţeşti nu poate fi mai frumoasă decât atunci când Dumnezeu te ajută să zideşti o biserică. Împlinirea preoţiei este dusă la apogeu prin zidirea unei biserici. Dar înainte de a zidi biserica materială, trebuie zidită biserica din sufletul credincioşilor. Construcţia bisericii materiale a durat trei ani, când deja cea din sufletele credincioşilor era consolidată. Este o bucurie ca Dumnezeu să ne ţină în viaţă şi să vedem roadele muncii noastre, să vedem că sămânţa cuvântului evanghelic, semănat în sufletele credincioşilor, a dat roade. În primul rând, este vorba de roadele credinţei şi ale sincerităţii credincioşilor. Mă bucur că la această sărbătoare este prezentă comunitatea, că oamenii înţeleg importanţa bisericii. Menirea socială a bisericii se realizează prin Centrul Social Arca, cel care are grijă de 22 de copii“, a declarat preotul Nicolae Picu.

Seara a debutat cu o slujbă de mulțumire pentru ajutorul dat de Dumnezeu, prin Sfântul Mina, în tot acest timp. Au fost evocați cei care au contribuit la începerea lucrărilor și au fost pomeniți ctitorii care au plecat la Domnul. Seara s-a încheiat cu o proiecție de fotografii și filme privind construcția bisericii și a Centrului Arca.

Una dintre cele mai mari biserici de lemn din ţară

Piatra de temelie a bisericii a fost pusă la 31 iulie 1994, de arhiepiscopul Lucian Tomitanul. Biserica a fost terminată în doar trei ani. În perioada lucrărilor de ridicare a bisericii, sfintele slujbe s-au oficiat într-un cort militar până în anul 1997, când, pe 11 noiembrie, în ziua de cinstire a Sfântului Mina, s-a ţinut prima liturghie în noua biserică. Construită în stil autentic maramureşean, cu o suprafaţă totală de 263 de metri pătraţi şi o turlă de 41 de metri, lăcaşul de cult din Parcul Tăbăcărie reprezintă una dintre cele mai mari biserici de lemn din ţară. A fost ridicată după proiectul iniţial al arhitecţilor Nicolae Goga şi Virgil Antonescu, iar din 1995, supravegherea lucrărilor a fost realizată de către Niels Auner (actualmente membru al Comisiei Naţionale a Monumentelor Istorice din cadrul Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional). Au lucrat şi prelucrat lemnul la faţa locului meseriaşi din comuna maramureşeană Ieud, echipă condusă de artistul popular Gavrilă Hotico. Pictura a fost realizată de iconarul George Sorin Nicolae, din Bucuresti, iar pietrăria a fost lucrată de către meşteri din Slava Cercheză, conduşi de Mihei Gurei. Scheletul metalic ce susţine turla bisericii a fost executat de Şantierul Naval Constanţa. Mobilierul interior, proiectat de arhitectul Daniel Sabău din Alba-Iulia, se integrează ansamblului prin simplitate şi rafinament. Biserica păstrează planul dreptunghiular, în formă de navă, cu toate compartimentele specifice, într-o îmbinare măiestrită de elemente tradiţionale maramureşene. Acoperişul este numai din lemn, iar şindrila este lucrată în coadă de rândunică, fără elemente metalice. Stilul general de decorare este gotic, identificat în special în realizarea catapetesmei, în acord cu stilul brâncovenesc al părţii sale inferioare (uşile împărăteşti şi cele diaconeşti). Ca anexe ale construcţiei centrale, în partea sudică se află poarta maramureşeană, cu patru turnuleţe, iar în coltul sud-estic al bisericii se află Altarul de vară; troiţa din faţa bisericii este darul lăsat de meşterii lemnari, fiind încadrată într-un element decorativ. Pe latura nordică a bisericii se află clopotniţa, lucrată în acelaşi stil, care adăposteşte clopotele mari, celelalte două, de dimensiuni mai reduse, aflându-se în turlă. Prin strădania preotului Nicolae Picu, această biserică rămâne unul dintre cele mai pitoreşti lăcaşuri de cult dobrogene.