Tradiţii şi obiceiuri de Moşii de iarnă Astăzi este zi de pomenire a celor adormiţi

Astăzi, 9 martie, Biserica Ortodoxă face pomenirea celor trecuţi la cele veşnice. Această sâmbătă este cunoscută în popor sub denumirea de Moşii de iarnă. Această pomenire a morţilor se face pentru că Biserica nu vede în moarte sfârşitul existenţei omului. La Moşii de iarnă se împart alimente (plăcinte, produse lactate, piftii) şi vase umplute cu mâncare gătită sau cu apă.

Se pot pomeni toţi cei care au murit nedespărţiţi de Biserică. Nu pot fi pomeniţi cei care au murit în dispreţ cunoscut faţă de Dumnezeu. În sâmbăta dinaintea duminicii lăsatului sec de carne facem pomenirea morţilor, pentru că în duminica următoare Biserica a rânduit să se facă pomenire de Înfricoşata Judecată şi de A doua venire a Domnului, la care ne vom înfăţişa toţi. Pentru că mulţi creştini au murit pe neaşteptate şi fără pregătirea sau fără pocăinţa necesară, Biserica face mijlocire pentru toţi aceştia, ca să se bucure de fericirea veşnică. Pe tot parcursul anului, în spaţiul romanesc există 20 de zile de „moşi”. Cuvântul „moşi” vine de la „strămoşi” şi se referă la persoanele trecute la cele veşnice. Cu apelativul „moşi” sunt numiţi nu doar morţii, ci şi principalele sărbători ce le sunt consacrate, precum şi pomenile făcute pentru ei. Din zilele de „moşi” amintim: Moşii de primăvară (de Mucenici), Moşii de vară (sâmbăta dinaintea Rusaliilor), Moşii de toamnă (în prima sâmbătă din luna noiembrie), Moşii de iarnă (în sâmbăta dinaintea duminicii lăsatului sec de carne).

Ce sunt pomenile şi care este rostul lor

Pomenile sau praznicele morţilor sunt mesele care se fac în cinstea şi pentru pomenirea morţilor. Ele sunt rămăşiţe ale vechilor agape sau mese frăţeşti cu care era împreunată în vechime slujba înmormântării. Tot pomană se numeşte şi orice faptă de milostenie făcută pentru pomenirea şi folosul morţilor, ca de pildă hainele sau lucrurile care se dau săracilor şi care sunt binecuvântate de preot printr-o moliftă deosebită.

Creştinii ortodocşi fac parastase

Potrivit ritualului creştin ortodox, atât la Moşii de iarnă (prima din cele şapte sâmbete), cât şi la Sâmbăta lui Lazăr (ultima din cele şapte sâmbete), creştinii ortodocşi fac parastase cu preparate de dulce (la Moşii de iarnă) sau cu mâncare de post la Sâmbăta lui Lazăr, pomenire la care participă, prin tradiţie, mai mult femeile. În ziua praznicului, tradiţia spune că pentru pomenire sunt necesare mai ales: coliva, un colac, o sticlă de vin, pomelnicul şi lumânări. După posibilităţi, fiecare credincios poate să mai ducă la biserică, spre pomenire, şi alte bucate preferate în viaţa pământeană de cei pe care-i comemorează. Pentru praznicul Moşilor de iarnă se pregătesc toţi creştinii, săraci sau bogaţi, fiecare după posibilităţile sale materiale. Acum, dar şi în celelalte sâmbete dedicate morţilor până la Sfintele Paşti, creştinii păstrează legătura cu cei plecaţi la viaţa de Dincolo prin rugăciuni şi prin ofrande aduse la mormintele acestora: ei le împodobesc mormintele cu flori, aprind lumânări şi tămâie, împart pachete cu alimente şi colivă, sfinţite la slujba de pomenire. Potrivit tradiţiei, pentru cei comemoraţi se împart şi bucatele preferate de aceştia în timpul vieţii lor pământene.