#sărbătoreşteDobrogea „Dobrogea“

„Dobrogea, pământul cuprins între Dunăre şi Marea Neagră, pe teritoriul României de astăzi (2002), există încă «de la începutul lumii». Originile acestui pământ care dăinuie încă din era Primară a formării globului, după cum o mărturisesc Munţii Măcin din nordul provinciei, ce fac parte din clasa Munţilor Hernici care, tociţi de mângâierile erelor, au fost reduşi la nişte modeste dealuri.
 
Această bucată de pământ a rezistat erelor geologice, vitregiei istoriei şi voracităţii mării, care au pedepsit-o şi au cizelat-o. Datorită poziţiei sale geografice, Dobrogea a fost o «punte şi o poartă cu o istorie zbuciumată» de mari drumuri prin care s-au perindat şi stabilit în decursul mileniilor civilizaţii veterogene, ba chiar heteroclite». Aceste civilizaţii au lăsat vestigii materiale, încă din perioada paleolitică: morminte, ruine şi comori îngropate şi răspândite pe întreg cuprinsul provinciei.
 
Ceea ce mă leagă de această bucată de pământ este faptul că m-am născut pe ea, în Mangalia, şi am crescut, cunoscând-o şi pătrunzând-o cu ajutorul intuiţiei mele, în limita cunoştinţelor dobândite până la vârsta de douăzeci şi nouă de ani, când, forţat de circumstanţe istorice şi în căutare de libertate, a trebuit s-o părăsesc în 1950, fiind nevoit să mă repartizez în Grecia şi apoi, străbătând meridiane, paralele, emisfere, mări şi un ocean, să plec în exil în partea cealaltă a lumii, în Brazilia.
 
Aşa mi-am dat seama că locul şi pământul unde te-ai născut şi ai trăit copilăria va rămâne tot restul vieţii locul şi perioada de aur a vieţii: «Patria este un campament în deşert», spune un proverb tibetan. Dar când acest campament este distrus, rămân orfanii în căutarea unei noi identităţi vitrege. Este cazul mangalioţilor care au fost dezrădăcinaţi în mod brutal din milenara lor matcă de către regimul comunist, iar orăşelul a fost asasinat, spulberându-se toată istoria lui, toată poezia lui, tot farmecul şi încântarea timpului care a trecut peste el. Era ultima aşezare lirică de pe teritoriul României, pe malul Mării Negre, după cedarea Balcicului Bulgariei în 1940, prin Dictatul de la Viena.
 
(Stephan Eleutheriadis, „Fiul ceasornicarului“, Editura Omonia, Bucureşti, 2011, pag. 7-8)
 
Sursa foto: Anatole Magrin, „Albumul Dobrogei“
 
Anatole Magrin, primul fotoreporter al Constanţei şi fotograf al Casei Regale. La Expoziţia universală de la Paris, din 1892, a fost decorat cu Diploma de onoare pentru calitatea fotografiilor cu tematică balneară care însoţeau exponatele reprezentative ale economiei României. Este consul onorific al Franţei la Constanţa. Publică în 1905 „Albumul Dobrogei“, din care, selectiv, ilustrăm materiale din această rubrică.
 

Citeşte şi:  

ZIUA de Constanţa lansează, în curând, Îndreptarul de iubire
 

Zi după zi, până la Ziua Dobrogei, ZIUA de Constanţa va fi semnalul, apelul, conştiinţa care #sărbătoreşte Dobrogea

Ziua Dobrogei, 139 de ani. 14 noiembrie 1878 - 14 noiembrie 2017
 
Categorie Ziua Dobrogei 

#citeşteDobrogea
Dobrogea sau România Trans-Danubiană (document)
 

#scrieDobrogea
Școala românească din Dobrogea şi slujitorii ei devotaţi