#scrieDobrogea Termele romane de la Tomis sau când apele uitării ne spală memoria (galerie foto)

Trecem nepăsători pe lângă ele. Le privim în treacăt, plictisiți, ca să mai treacă vremea atunci când așteptăm autobuzele RATC, în stația Poarta I. Zidul de cărămizi, măcinat de timp, de intemperii și de indiferența noastră, a tuturor, vorbește despre istoria cu care ar trebui să ne mândrim, ba chiar să ne strigăm în gura mare bucuria de a fi atât de bogați, de a fi contemporani cu vestigii milenare.
 
Situate în vecinătatea Edificiului Roman cu Mozaic și contemporane cu acesta, Termele romane, care se pare că au funcționat între secolele V-VI, trebuie să fi fost unul dintre principalele puncte de atracție ale anticului Tomis. Faimosul dicton „Mens sana in corpore sano“ era o regulă pentru latini, care puneau mare preț pe curățenia trupului, pe igiena personală și pe gimnastică. Însă termele romane erau loc de întâlnire, de socializare, de dezbatere chiar și îndeplineau, după cum s-au hazardat unii contemporani să zică, rolul de azi al cafenelelor, al librăriilor. Era poate cel mai înalt semn de civilizație al societății romane.
 
Termele romane de la Tomis erau o construcție monumentală, grandioasă, judecând după vestigiile care s-au descoperit aici în anii ’60: o parte dintr-un lentiarion, un fel de vestiar, pe o suprafață de 300 mp, și un fragment din zidul lateral. Încăperea descoperită era prevăzută cu trei intrări pe latura mică dinspre sud-est. În cartea „Aprovizionarea cu apă a cetății Tomis în epoca romană și romană târzie“ (Ex Ponto, 2005), arheologul constănțean Gheorghe Papuc explică faptul că termenul de lentiarion indică „încăperea de unde se luau prosoape și cearșafuri pentru baie, încăpere care nu apare, în general, la termele modeste. O încăpere cu astfel de destinație presupune existența unor stabilimente de mari dimensiuni, capabile să deservească un număr mare de persoane“.
 
Termele erau construite din mai multe săli, iar sala principală era pavată cu marmură. Încălzirea edificiului se făcea printr-un sistem inovator, prin pardoseală, hypocaust, căldura fiind distribuită în mod egal. Zidul lateral al edificiului, vizibil și astăzi, cu o înălțime de 5-7 metri, era compus în tehnica romană opus mixtum, straturile orizontale de cărămizi alternând cu cele de calcar, la aprox. jumătate de metru distanță. La temelia zidurilor s-au regăsit numeroase orificii, care permiteau o permanentă circulație a aerului cald, prin acest fel înlăturându-se și pericolul igrasiei.
 
Termele erau alimentate prin apeducte, iar cercetătorii consideră că ele aveau bazine și rezervoare impresionante, inclusiv bazine tencuite, care, la rândul lor, îndeplineau rolul de cisterne.
 
„Orașele grecești (n.r. - așa cum a fost și Tomisul) intrate sub dominația Romei aveau funcționari care se ocupau de aprovizionarea cu apă  a polis-urilor, precum agoranomul, dar consumul de apă  al unei polis încă în epoca elenistică nu se compară cu cel al unui oraș roman. Adaptarea vieții orașului de tip polis la viața romană presupune sporirea considerabilă a cantității de apă; între timp, se adaugă  progresul tehnic, de care de obicei nu  ținem seama, și factorul social. Termele uneori pregătesc sau înlocuiesc activitățile din forul cetății. Stăpânirea romană în orașele grecești aduce socializarea unor servicii, inexistente anterior. Realizarea unui apeduct, de la identificarea sursei până la construcția finală, era o investiție de o valoare deosebită, pe care puțini și-o puteau permite“, subliniază arheologul dobrogean Gheorghe Papuc în lucrarea citată anterior.
 
O mare parte din termele romane a fost distrusă de lucrările edilitare făcute în Constanța modernă, iar altă parte zace ascunsă sub pământ. Iar pământul tomitan încă mai poate oferi surprize. Așa cum ne-a obișnuit. Surprize colosale!
 
Reintegrarea Dobrogei în granițele statului român a însemnat pentru provincia dintre Dunăre și Marea Neagră racordarea la ritmul de dezvoltare al țării. Odată cu o administrație nouă, a urmat o îndelungă perioadă de adaptare la modernitate, însoțită de entuziasm edilitar. Constanța, ca parte importantă a Dobrogei, a început să se dezvolte. S-a construit mult, s-au făcut investiții. În urma săpăturilor impuse de proiecte edilitare și de noi construcții, pământul anticului Tomis și-a arătat generozitatea, lăsând să iasă la iveală adevărate comori. Și astăzi, pământul pe care călcăm este înțesat de vestigii încă neștiute. Aici s-au înălțat edificii cu care trebuie să ne mândrim, cât încă le mai avem. Pământul acesta, binecuvântat cu deschidere la Marea Neagră, a fost călcat de oameni de valoare cărora li s-au înălțat busturi, a fost scăldat de sângele eroilor cărora li s-a înălțat monumente, spre veșnică neuitare.

 
De aceea, ne propunem, în cadrul proiectului #SărbătoreșteDobrogea, inițiat de ZIUA de Constanța, să readucem la lumină oamenii, întâmplările, legendele și istoria orașului. Să descoperim Constanța așa cum este: frumoasă, fascinantă, misterioasă. Să o scoatem din uitare, să o prețuim, să o iubim, să ne mândrim cu ea!
Proiectul #SărbătoreșteDobrogea este dedicat împlinirii a 139 de ani de la revenirea provinciei la România și celor 17 ani de activitate jurnalistică pe care ZIUA de Constanța îi sărbătorește anul acesta.
 
Sursă foto: ZIUA de Constanța
 
Pe 23 noiembrie, în cadrul proiectului jurnalistic #sărbătoreșteDobrogea, cotidianul ZIUA de Constanța a lansat prima BIBLIOTECĂ VIRTUALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“, pe care vă invităm să o explorați.