#citeșteDobrogea Străzile Constanței. Denumiri de-a lungul timpului (VIII)

Strada Tătară - Miron Costin

Vă propun o locație interesantă care a găzduit importante elemente ale comunității tătare, dar unde au existat și activități comerciale. Strada se află în zona veche a urbei, purtând denumirea de Strada Tătară în perioada antebelică, în anul 1912 purta aceiași denumire, iar din 1930 va purta denumirea de Miron Costin, reconfirmată în 1950, iar mai apoi nu se va schimba până în zilele noastre.
La momentul 1885 existau 24 de locuințe, toate fiind cu un etaj, dar erau înregistrate și 16 bordeie. Acest lucru demonstraează faptul că nu toți locuitorii aveau o situație materială prosperă, unii dintre ei confruntându-se cu probleme financiare, reflectat acest lucru și în modul în care locuiau. Din alt punct de vedere, tătarii aveau acest obicei de a locui în bordeie semi-îngropate, unde aveau căldură iarna și răcoare vara. Pe lângă aceste locuințe nu plantau vegetație și nu foloseau garduri pentru a le împrejmui.

În anul 1897 Strada Tătară era încadrată în secțiunea a III-a în planul de sistematizare urbană al comunei.
Strada Tătară se afla în apropierea Pieței Griviței, unde fără îndoială, o parte a locuitorilor săi își desfășurau activitățile comerciale zilnice. Se știe că tătarii au fost preocupați de activități comerciale mai mult decât de practicarea activităților agricole.
Unii tătari locuiau în bordeie fără a fi preocupați de delimitarea spațiului în care trăiau. Nu erau preocupați de agricultură. Le plăceau activitățile comerciale, pe care le acaparau odată ce se stabileau într-un anumit loc. Foarte probabil așa au procedat și în zona Pieței Grivița.
În mod aproape identic au procedat și în alte localități ale Dobrogei, precum la Medgidia, unde au devenit foarte buni comercianți, doar că aici aveau avantajul organizării unui târg periodic renumit.



În perioada interbelică se vindeau produse de carmangerie pentru comunitățile de turci și tătari stabilite în zonă. În Piața Griviței se comercializau: carne de vită la 22 lei/kg, carne de vițel la 26 lei/kg, carne de berbec și de oaie la 24 lei/kg, carne de miel la 30 lei/kg, iar osânza se vindea la 60 lei/kg. Aceste produse erau destinate aproape exclusiv comunităților musulmane ce locuiau în Constanța. Cei care le comercializau erau tot membri ai comunității tătare.
De asemenea, se vindeau prăjituri cu ciocolată și baclavale la prețuri cuprinse între 3 și 5 lei în funcție de clasa locației în care se comercializau. Clasel acestor stabilimente variau de la I la III. Cele din prima clasă erau cotate cel mai bine, având prețuri mai ridicate.
Cafeaua turcească se vindea la prețuri cuprinse între 2 și 2,50 lei în funcție de clasele locației în care se vindeau aceste preparate.

În perioada interbelică în Camera de comerț și industrie din Constanța își desfășura activitatea și Suleiman Abdul Hamid. Acest lucru vine să întărească ideea că tătarii aveau activități comerciale importante în urbea de la malul mării.
Un traducător din limba turcă, arabă și tătară era Mamut Celebi, care deținea autorizație de la Ministerul de comerț și industrie, desfășurându-și activitatea pe lângă Camera de comerț din Constanța.
O altă preocupare a tătarilor era aceea de a practica pescuitul. Peștele prins era vândut încă de la cheu, restaurantelor cu specific pescăresc din zona peninsulară a orașului. Un pescar rămas în amintirea oamenilor epocii a fost Curt Baba, care obișnuia să ăși savureze cafeaua la Cafneaua Rapsodia.




Populația de origine tătară din Constanța se ridica în anul 1880 la 1853 de etnici crimeeni. Spun crimeeni pentru că majoritatea tătarilor stabiliți în Constanța proveneau din această zonă. După războiul Crimeei tătarii au fost colonizați în Dobrogea de către statul ottoman, primind o serie de privilegii. Liderul acestora era Ali Efendi Cadîr, ce era președinte al comunității tătare și deținuse după 1878 funcția de ajutor de primar. Deținea o locuință pe strada Mircea, dar avea o proprietate și pe Strada Tătară pentru a fi aproape de comunitattea pe care o reprezenta.




Putem spune că tătarii au reprezentat o importantă comunitate a urbei de la malul mării, implicată în activități comerciale, de transport și de distribuție. Au contribuit la dezvoltarea așezării și au făcut investiții imobiliare.

MIRON COSTIN (1633-1691)


A fost nepotul domnitorului Moldovei, Miron Barnovschi, membru al unei vechi familii boierești, un cronicar umanist și mare logofăt al Moldovei. Studiile le-a început la Bar, unde a învățat latina dar și istoria diverselor popoare antice. Cele mai valoroase lucrări ale sale sunt De neamul moldovenilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor și Letopisețul Țării Moldovei de la Aron vodă încoace, de unde este părăsit de Ureche – vornicul. A deținut mai multe ranguri boierești fiind pe rând: sluger, paharnic, pârcălab de Hotin, mare vornic, iar mai apoi mare logofăt. A fost un bun diplomat căutând să obțină neamestecul puterilor vecine în treburile interne ale Moldovei.
A fost un erudit, un om care a iubit Moldova și care a lăsat posterității o lucrare ce reflectă peste șase decenii ale istoriei acesteia.
 
Bibliografie selectivă:

SJANC, fond Primăria Constanța, dosar 48/1896-1897
***Tezaurul documentar dobrogean, Direcția Generală a Arhivelor Statului, București,1988
***Albumul dobrogean pe anul 1911. Constanta si Tulcea, 1911
Petre Covacef, Onomastica străzilor din Constanța, Editura Ex Ponto, Constanța, 2010
Th. Ionescu, Constanța și Tekirghiolul, Ghid ilustrat, 1924
N. Iorga, Istoria literaturii romănești, București, ediția a II-a, Editura librăriei Pavel Suru, București, 1925
 Nicolae Stoicescu (1971), Dicționar al Marilor Dregători din Țara Românească și Moldova în sec. XIV-XVII,Editura Enciclopedică română, București,1971
***Scriitori români. Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1978
 
Despre Adrian Ilie:
Licențiat și masterat în istorie - Universitatea „ Ovidius” Constanța, șef de promoție.
Doctor în istorie și cursuri post universitare - Universitatea din București.
Director din anul 2020 al Colegiu Național Militar „Alexandru Ioan Cuza" Constanța/ Școala Gimnazială „Constantin Brâncuși” Medgidia (2017-2019).
Metodist, responsabil Cerc pedagogic și membru în Consiliul Consultativ (ISJ Constanța).
Autor al mai multor lucrări și studii despre Medgidia și Dobrogea.
Autor al unor studii și cărți de metodică și management.
Membru în Comisia Națională de Istorie din cadrul M.E.N.
Membru al Societății de Științe Istorice din România.
Membru al Asociației Culturale „Mehmet Niyazi” Medgidia.
Membru în grupurile de lucru pentru realizarea programelor școlare pentru gimnaziu în cadrul M.E.N. (Istorie /Istoria minorității turce în România).
Membru în Comisia monumentelor istorice Medgidia.
Realizator emisiune istorică - REPERE ISTORICE - Alpha Media TV (2013-2018).
Premii obținute pentru activitatea publicistică.
Premiul „Virgil Coman" peanul 2017, conferit de Societatea de Științe Istorice din România.


Citește și: