#DobrogeaDigitală Mihail Sadoveanu inedit. La 14 ani „am simţit în mine primele îndemnuri să pun şi eu pe hârtie rânduri scurte care sună din coadă”

În urmă cu 140 de ani, pe 6 noiembrie, se năștea „marele nostru prozator” Mihail Sadoveanu la, Pașcani, Principatele Unite.
Scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român, Mihail Sadoveanu este unul dintre cei mai importanți și prolifici prozatori români din prima jumătate a secolului al XX-lea, având o carieră ce se întinde pe parcursul a cincizeci de ani. Este cunoscut mai ales pentru romanele sale istorice și de aventuri, deși autorul a creat pagini nemuritoare despre lumea țărănească din Moldova, despre natura României și a scris, de asemenea, reportaje și pagini memorialistice. Sadoveanu a fost unul din primii colaboratori ai revistei tradiționaliste Sămănătorul, înainte de a deveni un scriitor realist și adept al curentului poporanist reprezentat de revista literară Viața Românească. Opera sa se poate grupa în câteva faze care corespund unor direcții sau curente literare dominante într-o anumită epocă: o primă etapă sămănătoristă, cea de început, a primelor încercări, nuvele și povestiri, o a doua mitico-simbolică, din perioada interbelică (reflectată în romane precum Creanga de aur sau Divanul persian). În această etapă, acțiunea operelor sale are loc în general în regiunea istorică a Moldovei, cu teme preluate din istoria medievală și modernă timpurie a României, în romane precum Neamul Șoimăreștilor, Frații Jderi și Zodia Cancerului. Prin intermediul operelor precum Venea o moară pe Siret..., Baltagul și alte scrieri, Sadoveanu acoperă o mai mare perioadă de timp, ajungând până în istoria contemporană, în care abordează și alte stiluri precum romanul psihologic și naturalismul. Ultima etapă corespunde realismului socialist, în acord cu perioada socialist-comunistă la care Sadoveanu va adera ideologic.
S-a stins la 19 octombrie 1961, Vânători-Neamț, județul  Neamț.
 
În lucrarea „Existențe și creații literare” a scriitorului dobrogean Pericle Martinescu poate fi lecturat un profil aparte al celui consacrat drept prozator.
Intitulat „Sadoveanu... poet”, capitolul dezvăluie o altă pagină din biografia celui care astăzi este omagiat la 140 de ani de la naștere și din care vă prezentăm un fragment.
 

„Încetăţenită de mult, încă din perioada tinereţii scriitorului, expresia «marele nostru prozator» a intrat adânc şi definitiv în conştiinţa milioanelor de cititori. Epic prin uriaşa lui putere de a zugrăvi oameni, natură şi întâmplări, Mihail Sadoveanu este în acelaşi timp şi un mare poet liric prin structură organică şi artistică.
Despre caracterul poetic al prozei sadoveniste s-a vorbit destul, şi în trecut şi în timpul din urmă, datorită acestui lirism obiectiv - noţiune contradictorie, cum remarcă lbrăileanu - care constituie principala şi singulara originalitate a scriitorului. Prin lirism obiectiv se înţelege aici distincta particularitate a povestitorului de a îmbina poezia cu proza, de a introduce în epică stări lirice sub forma efuziunilor emotive, a acuităţii senzoriale, a reflectării
universului obiectiv prin prisma unei sensibilităţi subiective - particularitate pe care nu o mai întâlnim, într-o asemenea măsură, la nici un alt scriitor român. Abundenţa de lirism în epica sadovenistă este atât de covârşitoare, încât scriitorul însuşi, pentru a înlătura orice tentativă de abuz a comentariilor în această direcţie, a ţinut să precizeze, ca un fel de postulat artistic peremptoriu: «Eu nu scriu poem în proză. E adevărat că proza mea conţine poezie, dar eu nu scriu poem în proză». (Vezi articolul: «La Sadoveanu acasă» de Al. Ivan Ghilia, Gazeta literară din 27 octombrie 1960).
Desigur nu. Epica sadovenistă exclude orice ambiguitate în această privinţă. Totuşi, făcând o asemenea precizare, scriitorul ne dă a înţelege că lirismul operei sale, care pentru noi, cititorii, pare o cucerire artistică menită să ne îndemne a o pune mai presus de conţinutul faptic şi de problematica povestirilor, pentru el, ca autor, este ceva cu totul firesc, este modul său propriu de a se exprima în scris; şi nici vorbă nu poate fi de o intenţie deliberată de a face poem în proză. Prin aceasta, prozatorul îşi afirmă, o dată mai mult, adeziunea totală pentru fondul operei lui, considerând forma în care este îmbrăcată ea drept un simplu procedeu de comunicare, oricâtă frumuseţe artistică intrinsecă ar avea această formă.

 

DESCARCĂ INTEGRAL CARTEA ÎN FORMAT PDF

Probabil că această rezervă, ca să nu spunem reacţie, a scriitorului faţă de o anumită ispită a comentatorilor de a insista, uneori cu precădere, asupra lirismului operei sale, nu este nici nouă, nici - cu atât mai puţin - de circumstanţă. Într-adevăr, fiecare scriere a prozatorului oferea, la timpul ei, atât criticii literare, cât şi cititorilor în genere, tot mai multe prilejuri de a glosa pe marginea lirismului său. În special în lucrările din perioada maturităţii poate fi urmărită o eflorescenţă lirică, la un nivel concentrat şi mult rafinat, ce pare cu atât mai surprinzătoare cu cât ea se înregistrează la o vârstă înaintată, când de obicei lirismul, în cazul unui prozator, cedează locul epicului major. Dar şi aceasta este încă o caracteristică a artei prolificului autor, în activitatea căruia «scufundarea anilor», cum însuşi spune undeva, n-a lăsat umbre, ci a adus, din contră, mereu lumini noi, tinereţe, prospeţime.
Un aspect asupra căruia s-a insistat însă mai puţin în lunga activitate a prozatorului este acela al tentaţiei de a se exprima din când în când şi în versuri, de a face adică poezie în înţelesul formal al cuvântului. Vocaţia nu-i lipsea pentru a deveni un potenţial poet.
Ambilanţa dintre prozator şi poet s-a declarat la Sadoveanu încă de la primele lui încercări literare. În anii de ucenicie, scriitorul ne înfăţişează el însuşi, în termeni cât se poate de limpezi, meandrele acestei dualităţi. Ca orice tânăr visător, având pe deasupra o sensibilitate accentuată, a simţit, la o vârstă foarte fragedă, impulsul de a «divaga în versuri», de a da glas fiorului provocat de contemplarea frumuseţilor naturii. În acel timp, mărturiseşte prozatorul, «am simţit în mine primele îndemnuri să pun şi eu pe hârtie rânduri scurte care sună din coadă». Fireşte tânărul visător rămânea, fără să o nege, tributar lui Alecsandri, care, pe atunci, la vârsta de 14 ani, era singura lui cunoştinţă în domeniul literaturii culte. Ca atare, primele sale versuri aveau ritmica şi tonalitatea „Pastelurilor":
Vântul suflă cu turbare,
Fulgii de zăpadă zbor.
Păsărelele-ntristate
Nu mai ciripesc cu dor...”.

 
#citește mai departe în volumul „Existențe și creații literare”, de Pericle Martinescu

Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.
 
DREPTURI DE AUTOR
 
a) Toate informațiile publicate pe site de către ZIUA de Constanța (incluzând, dar fără a se limita la, articole, informații, fotografii, fișiere audio, bannere publicitare) sunt protejate de dispozițiile legale incidente: Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice și Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor), titulari ai drepturilor protejate de lege fiind ZIUA de Constanța sau, după caz, furnizorii săi de informații.
 
b) Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, decompilarea, distribuirea, publicarea, afișarea, modificarea, crearea de componente sau produse sau servicii complete derivate, precum și orice modalitate de exploatare a conținutului site-ului, cu excepția afișării pe ecranul unui computer personal și imprimarea sau descărcarea, în scop personal și necomercial în lipsa unui acord scris din partea ZIUA de Constanța.
 
Citește și:

19 octombrie 1961 - Se stinge din viață Mihail Sadoveanu