#DobrogeaDigitală Dobrogea în Primul Război Mondial - Capitularea Bulgariei şi consecinţele acesteia

Un „împătimit al cercetării Primului Război Mondial şi a eroilor acestei conflagraţii“ - cum, în mod judicios, îl intitulează Lavinia Dumitrașcu - col. (r) Remus Macovei propune cititorilor o altă lucrare valoroasă intitulată „Ocupaţia militară a Dobrogei de către Puterile Aliate. Reinstalarea autorităţilor româneşti în Dobrogea. Noiembrie 1918 - decembrie 1919“, publicată în anul 2018, editura NeXT Book.
 
Lucrarea se deschide cu o prezentare cuprinzătoare scrisă de Lavinia Dumitrașcu, aceasta abordând toate capitolele cărții. Istoricul constănțean ne invită la o lecturare completă a lucrării. 
 
Primul capitol „Cronologia evenimentelor în perioada septembrie 1918 - ianuarie 1920“ îl introduce pe lector în contextul istoric al volumului. Capitolul II, „Ocuparea Dobrogei de către Puterile Aliate“ aduce în atenție evenimentele de sfârşit de război şi consecinţele acestora pentru Dobrogea; Capitularea Bulgariei şi consecinţele acesteia: Evacuarea trupelor şi administraţiei bulgare din Dobrogea; Instalarea trupelor Puterilor Aliate în Dobrogea - cu dificultăţile aşteptate de Ia foştii ocupanţi bulgari.
 


„Capitolul III se opreşte asupra Reinstaurării administraţiei civile româneşti în Dobrogea. În acest context, autorul prezintă, în Capitolul IV - Colaborarea autorităţilor româneşti cu militarii Puterilor Aliate - modul în care s-a realizat colaborarea cu trupele engleze, franceze şi italiene.
 
Odată reinstalate autorităţile româneşti în Dobrogea, acestea au fost nevoite să rezolve problemele vitale ale comunităţii: asigurarea alimentării populaţiei; asigurarea protecţiei sociale pentru copiii orfani; sprijinirea revenirii refugiaţior dobrogeni; Combaterea acţiunilor iredentiste bulgare; Asigurarea asistenţei sanitare, viaţa religioasă, revenirea la sistemul de învăţământ românesc și altele. Aceste realităţi sunt tratate în Capitolul V: Rezolvarea problemelor curente de către autorităţile româneşti imediat după reinstalare“, punctează Lavinia Dumitrașcu în prezentarea de la începului cărții.
 
Ultimul capitol abordează „Revenirea structurilor militare româneşti în Dobrogea“, referindu-se la: revenirea grănicerilor, revenirea Diviziei 10 Infanterie şi cooperarea acesteia cu forţele franceze din Cadrilater, la înlocuirea trupelor franceze din Cadrilater şi la revenirea Diviziei 9 Infanterie în Dobrogea.
 
După cum se obișnuiește în orice lucrare de calibru, volumul se încheie cu Concluzii, Anexe, Bibliografie şi Foto documente.
 
În edițiile ce urmează vom prezenta fiecare capitol al lucrării. Înaintea aducerii în atenție a primul capitol considerăm necesar să expunem contextul general al evenimentelor prezentate în lucrare.
 
În noiembrie 1918 ia sfârșit ocupația Puterilor Centrale în Dobrogea, regiune devastată, urmare a acţiunilor militare desfăşurate pe teritoriul ei în perioada august-decembrie 1916 şi secătuită de distrugerile şi jaful fostei administraţie militară a Puterilor Centrale în perioada decembrie 1916 - noiembrie 1918.
 
Remarcăm că autorităţile centrale de la Bucureşti au depus eforturi considerabile pentru reinstalarea administrației în Dobrogea. Poate cel mai important rol le-a revinit tuturor dobrogenilor, care, în multitudinea etnică specific dobrogeană, au  reuşit într-un timp scurt, să readucă Dobrogea la nivelul de dezvoltare economico - socială avut înaintea Marelui Război.
 
Lucrarea abordează în detaliu tocmai modul în care autorităţile româneşti, odată reîntoarse, au acţionat pentru a rezolva problemele deosebit de complexe cu care se confrunta populaţia: asigurarea necesarului de hrană, asigurarea minimului necesar pentru traiul refugiaţilor, orfanilor şi invalizilor de război, asigurarea unei minime asistenţe sanitare, etc. Concomitent s-a acţionat eficient pentru combaterea acţiunilor naţionalist - iredentiste bulgare şi anihilarea acţiunilor bolşevice.
 
Primul capitol este intitulat „Cronologia desfăşurării evenimentelor în perioada august 1916 - august 1920“. Autorul prezintă, într-o manieră clară și structurată, anii 1916, 1917, 1918, 1919, 1920, atât în plan local, național, cât și internațional.
 
Autorul începe cronologia anului 1916 cu decizia Consiliului de Coroană de a intra în război alături de Antanta. Aflăm, astfel, țările care au declarat război României, primele lupte, dar și primele învingeri. Continuă cu câteva evenimente din anul 1917.
 
Anul 1918 este detaliat de Remus Macovei. Deși cronologia începe din luna septembrie, evenimentele relatate sunt numeroase. Pe 11 noiembrie 1918 Germania capitulează, marcând astfel încheierea anilor de groază ai Marelui Război. Istoria a demonstrat că pacea nu a durat prea mult, în 1939 izbucnind al Doilea Război Mondial.
 
Remus Macovei continuă relatarea cronologiei anilor de după război, atât de importanți pentru destinul Dobrogei, insistând tocmai pe evenimentele referitoare la aceasta. 
 
După introducerea generală a lucrării - cronologia structurată și sintetizată, prezentată în edițiile precedente - autorul deschide capitolul doi intitulat „Ocuparea Dobrogei de către Puterile Aliate“. Capitolul cuprinde mai multe subcapitole, după cum urmează: „Capitularea Bulgariei şi consecinţele acesteia“, „Evacuarea trupelor şi administraţiei bulgare din Dobrogea“, „Instalarea trupelor Puterilor Aliate în Dobrogea“.
 
Primul subcapitol „Capitularea Bulgariei şi consecinţele acesteia“ se întinde pe mai multe pagini. Aflăm, încă din primele rânduri, succesiunea de evenimente rezultate cu capitularea Bulgariei:
 
„Faptul că nu a primit, în urma Tratatului de la Buftea - Bucureşti, întreaga Dobroge a provocat nemulţumirea Bulgariei. Primul ministru Vasil Radoslavov, pro-german, a fost înlocuit cu Alexander Malinov, care a început să se distanţeze de Germania.
 
Acesta face numeroase demersuri pentru rezolvarea problemei Dobrogei conform pretenţiilor bulgare. Germania va fi nevoită să cedeze şi la 25 septembrie - 8 octombrie 1918, delegaţii Germaniei, Austro - Ungariei, Turciei şi Bulgariei vor semna un Protocol prin care Dobrogea se cedează în întregime şi fără nicio restricţie Bulgariei.
 
Armata de Orient, compusă din 8 divizii franceze, 9 greceşti, 6 sârbe, 4 britanice şi 1 italiană, comandată de generalul Frachet d’ Esperey, declanşează, la 2/15 septembrie 1918, ofensiva care se va solda cu capitularea Bulgariei, la 16/29 septembrie 1918“.
 
Astfel că, după capitularea Bulgariei la 16/29 septembrie 1918, are loc, în Salonic, încheierea armistițiului între Bulgaria și Comandamentul Aliat. Un aport important şi-a adus, conform lui Alexandru Marghiloman, consulul S.U.A. la Sofia, care a însoţit delegaţia bulgară la Salonic. Armistițiul prevedea ocuparea Bulgariei de către trupele Antantei, fiind prorogată de Sobrania la 17/30 septembrie 1918. Remus Macovei punctează prevederile care prezentau interes pentru România:
 
„- Armata bulgară era deniobilizată, cu excepţia a trei divizii (fiecare având în compunere 16 batalioane) şi a patru regimente de cavaleire. Una dintre acestea, Divizia 4 Preslav, a fost destinată apărării Dobrogei;
 
- Armatele, reprezentanţii diplomatici şi cetăţenii Germaniei şi AustroUngariei trebuiau evacuate în patru săptămâni de pe teritoriul bulgar;
 
-  Eliberarea prizonierilor de război.
 
Armistiţiul prevedea că bulgarii sunt obligaţi sa evacueze teritoriile sarbesti și greceşti pe care le ocupau, dar lăsa Dobrogea sub administraţie bulgară şi nu conţinea nicio precizare referitoare la statutul juridic al regiunii“.
 
În continuare, sunt prezentate acțiunile bulgarilor:
 
„La 20 septembrie / 3 octombrie 1918, regele Ferdinand de Saxa - Coburg Gotha abdică în favoarea fiului său, Boris al Ill-lea, care semnează la 21 septembrie / 4 octombrie 1918 Decretul Regal nr.l prin care este anunţată demobilizarea trupelor bulgare.
 
La solicitarea generalului Frachet d'Espereyla, Comandantul General al Armatei din Orient, este trimisă o grupă de ofiţeri bulgari, conduşi de colonelul losif Petrov pentru rezolvarea neînţelegerilor care au început să apară pe timpul aplicării Convenţiei de armistiţiu.
 
La 30 septembrie / 13 octombrie 1918, generalul Burmov ordonă ca «deocamdată» trupele din Dobrogea să nu fie demobilizate, ele urmând să apere frontiera de nord-est. Dacă românii vor traversa Dunărea cu forţe superioare, aceste trupe ar fi trebuit să se retragă «pas cu pas» până pe aliniamentul Rasova - Cobadin - Tuzla, unde apărarea urma săfiepreluată de Divizia 4 Preslav.
 
La 17 / 30 octombrie 1918, la Sofia se formează o largă coaliţie guvernamentală, condusă tot de Alexander Malinov. Un rol deosebit de important va reveni în noul guvern lui Teodor Teodorov, ministrul de externe, care şi-a asumat ca obiectiv «ceea ce nu s-a putut obţine prin forţa militară, va trebui recucerit prin mijloace diplomatice»“.