#DobrogeaDigitală Portretul lui Caton Theodorian - „Este un om foarte comod, cel mai boer dintre boemii literaturii noastre“
13 Jul, 2022 00:00
13 Jul, 2022 00:00
13 Jul, 2022 00:00
ZIUA de Constanta
1986
Marime text
- Theodorian s-a născut pe 14 mai 1871 în Craiova și s-a stins din viață în ianuarie 1939 în București.
Lucrarea „50 de figuri contimporane“ prezintă o colecție de portrete realizate de pictorul și graficianul Iosif Iser, pe marginea cărora adnotează Petre Locusteanu, jurnalist, dramaturg, umorist și fost actor la teatrul din Craiova.
Volumul, publicat în 1913, schițează chipul fizic și moral al celor mai impregnante figuri de la început de secol XX. Îi regăsim descriși, atât din condei cât și din pensulă, pe Regele Carol I, Carmen Sylva, Al. Davila, Galaction, Ovid Densușianu, Nottara, Coșbuc, I. G. Duca, Vlahuță, Take Ionescu, Macedonsky, Delavrancea, Victor Eftimiu, Sadoveanu, Minulescu sau Caragiale, și mulți alții.
Așa cum era și firesc, cartea începe cu portretul Regelui Carol I descris astfel „cu ochii săi autoritari, majestoşi, liniştiţ […] părul nins, despărţit în două, cu cochetărie de strămoş care vrea să placă posterităţii…“. Urmează descrierea Reginei Elisabeta a României, „mama răniţilor şi totdeodată cea mai rănită mamă...“.
Seria de portrete continua cu Ion I. C. Brătianu ( n. 1864 - d. 1927), cel care a jucat un rol de primă importanță în Marea Unire din 1918 și în viața politică din România modernă.
Continuăm seria portretelor cu Caton Theodorian, ilustru scriitor al secolului trecut. Dramaturg, poet, scriitor de proză scurtă și romancier român, Theodorian s-a născut pe 14 mai 1871 în Craiova și s-a stins din viață în ianuarie 1939 în București.
Textul de factură profundă, impresionează prin cumulul de detalii, reușind să creeze o imagine clară a personalității descrise. Redăm mai jos rândurile scrise despre Caton Theodorian la care se adaugă pictura pe care o găsiți în galeria foto.
„De câte ori izbutesc, rar de tot, să mulţumesc pe deplin prietenia, ce ştie cu un zâmbet să pretindă atâta, a d-lui Caton Theodorian, am impresia că sufletul meu se preface într-un fotoliu larg în care distinsul nuvelist îmi face concesia să se aşeze cu toată greutatea sa trupească, intelectuală şi literară.
Este un om foarte comod, cel mai boer dintre boemii literaturii noastre.
Când intră în redacţie sau la cafenea, grav, solemn, corpolent, pare un prefect din timpul terorismului papal ai cărui ochi bănuitori caută pe vreun eretic condamnat la moarte. Când scrie, retras la o masă de berărie, cu ochii autoritari ascunşi după ochelarii mari, cercuiţi de doliu, pare un sinistru aviator care nu sboară fiindcă greutatea trupului îl împiedică să învingă densitatea prea uşoară a aerului sau un automobilist care, de teama accidentelor, umblă numai pe jos.
Când aruncă priviri asupra literaturei contimporane, ochii săi par ca sticlele unui binoclu întors pe dos care arată în proporţii exagerat de mici tot ce este în afară de sine şi care în schimb măreşte în aceeaş proporţie tot ce este înăuntrul său.
D-l Theodorian este, desigur, unul din cei mai aprigi preoţi din câţi au slujit în cultul eului. Voinţei personalităţei sale interesante îi place să se afirme cu atâta putere, încât uneori cred că d-l Theodorian poate adormi liniştit seara, numai la gândul că soarele a apus ca să-i înlesnească odihna şi consimte să se deştepte în fiecare dimineaţă, fiindcă e convins că astrul zilei răsare numai ca să-i schiţeze umbra.
Adesea îmi vine chiar să bănuesc că, dacă soarele răsare şi apune cu atâta regularitate, este numai fiindcă aşa i-a pretins acest literat, cu talentul tot atât de corpolent ca şi trupul. Ca şi întreaga sa înfăţişare, stilul d-lui Theodorian respiră numai confort.
Cetind proza sa, ai impresia că scriitorul acesta nu scrie niciodată până nu a gustat dintr-o mâncare fină, până nu şi-a potolit bine setea, până ce în odaia sa de lucru aerul nu e destul de călduţ sau destul de răcoros, până ce, în sfârşit, la biuroul său sau în fotoliul său nu s’a aşezat astfel, încât amploarea-i să nu fie deloc împiedicată să prospereze.
...Şi totuş, sub aceste aparenţe înşelătoare se ascunde un om nervos dar bun, autoritar dar amabil, modest şi îngăduitor, bun prieten şi bun camarad, pe care foarte puţini îl cunosc şi pe care n’am îndrăsnit să-l divulg numai de frică să nu par neverosimil.“
Urmareste-ne pe Google News
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii