#DobrogeaDigitală Portretul lui Dimitrie Anghel - „Cântăreţul grădinelor pline de flori şi al tinereţei“

Lucrarea „50 de figuri contimporane“ prezintă o colecție de portrete realizate de pictorul și graficianul Iosif Iser, pe marginea cărora adnotează Petre Locusteanu, jurnalist, dramaturg, umorist și fost actor la teatrul din Craiova.

Volumul, publicat în 1913, schițează chipul fizic și moral al celor mai impregnante figuri de la început de secol XX. Îi regăsim descriși, atât din condei cât și din pensulă, pe Regele Carol I, Carmen Sylva, Al. Davila, Galaction, Ovid Densușianu, Nottara, Coșbuc, I. G. Duca, Vlahuță, Take Ionescu, Macedonsky, Delavrancea, Victor Eftimiu, Sadoveanu, Minulescu sau Caragiale, și mulți alții.


 
Așa cum era și firesc, cartea începe cu portretul Regelui Carol I descris astfel „cu ochii săi autoritari, majestoşi, liniştiţ […]  părul nins, despărţit în două, cu cochetărie de strămoş care vrea să placă posterităţii…“. Urmează descrierea Reginei Elisabeta a României, „mama răniţilor şi totdeodată cea mai rănită mamă...“.
 
Seria de portrete continua cu Ion I. C. Brătianu ( n. 1864 - d. 1927), cel care a jucat un rol de primă importanță în Marea Unire din 1918 și în viața politică din România modernă.
 
Următorul portret prezentat îi aparține lui Dimitrie Anghel, reper al simbolismului român. Născut pe 16 iulie 1872, Dimitrie Anghel a fost funcționar în Dobrogea între anii 1906 și 1907, referent la Casa Școalelor și inspector al Ministerului Cultelor și Instrucțiunii Publice din 1911. A debutat cu poezii în revista Contemporanul în anul 1890, colaborând apoi, cu poezie și publicistică, la „Adevărul“, „Adevărul literar și artistic“, „Lumea nouă“, „Literatură și artă română“, „Pagini literare“, „Viața românească“ etc.
 
A făcut parte din redacția și din comitetul de direcție al revistei „Sămănătorul“ între anii 1906 și 1908. A editat revista „Cumpăna”, împreună cu Mihail Sadoveanu, Ștefan Octavian Iosif și Ilarie Chendi între anii 1909 și 1910.
 
Reper al simbolismului în literatura română, Dimitrie Anghel a cultivat mediul naturii artificiale, umanizate, al grădinilor și procedeul sinesteziilor. Poeziiele sale prezintă tema călătoriilor, a evaziunii, motivul boemei și imagini ale peisajului marin. Simbolismul se îmbină în poezia lui cu notele romantice.
 
„Un hohot de spirituală veselie ce moare în două brazde adânci de ironie amară. Cântăreţul grădinelor pline de flori şi al tinereţei ce nu vrea niciodată să se veştejească, oglindeşte parcă în expresia sa, ce oscilează mereu între o extremă de veselie şi alta de necaz, întreg talentul lui atât de complex în bogăţia-i nesecată. Dungile multe pe cari sarcasmul, batjocura şi durerea înăbuşită i le-au săpat pe faţă, par cutele unei mantii sclipitoare ce uimeşte prin scânteeri de nestimate nebănuite.

Chiar precocea sa chelie apare ca un simbol: părul negru care preferă să cadă tânăr decât să stăruie până ce ninsoarea anilor îl va albi. Sunt în lumea ăsta şi chelii eroice!

O fantazie!.. Aşa l-a văzut artistul pe D. Anghel. Şi poate că nu a greşit.

Anghel este poetul care azi clădeşte mai mult în lumea lui de visuri. De-aceea par’că, odată cu stilul, se preface şi chipul poetului sub puterea închipuire!

Părul care cade, obrazul care se brăzdează în senzul dungilor săpate de primele surâsuri sau de primele lacrimi fierbinţi, ochii cari se obişnuesc să zâmbească lăcrămând fac din poetul fantaziilor o fantazie reală.

De-aceea, adesea, când îl văd pe stradă, trecând cu paşii săi rari, cu figura sa ce pare că îneacă mereu în sarcasm orice pornire de spirituală veselie, am impresia că zăresc însăşi fantoma «culegătorului de stele»“
 

 
Sursă foto: „50 de figuri contimporane“ de Petre Locusteanu și Iosif Iser

Citește și:

Portretul lui Alexandru Cazaban - „Trece prin viaţă ca o albină care vrea să stoarcă, din florile câştigate de alţii, toată mierea...“