LIVE VIDEO+TEXT „Dobrogea143 - De la grecii din Milet la generația Millennials“, un volum reper despre patrimoniul arheologic dobrogean lansat la Academia Română (GALERIE FOTO+VIDEO)

UPDATE: ORA 11.10

Comandant Comandor Gabriel Iulian Tănase. 

În continuare vorbește 

Distinse autorități, doamnelor și domnilor, dragi tineri. Tot ce prezentăm noi, și eu în special, aici, voi face pentru tineri. Pentru că ceea ce avem aici în bibliotecă este un tezaur despre care am vorbit acum o jumătate de oră în Aula Academiei, unde a fost Adunarea generală, și am spus:
În urma unor evaluări care s-au făcut cu bunurile găsite aici se ridică la o primă estimare la o valoare de 800 de milioane de euro, apreciindu-se că va ajunge la 2 miliarde de euro. Și un distins ziarist a și scris un articol. În condițiile acestea, Biblioteca Academiei este a doua instituție din țară din punct de vedere al partimoniului. Nu știam nici eu. Prima, Banca Națională, care are o valoare de 5 miliarde cu lingourile acelea de aur, și ce avem aici în Bibliotecă, despre care din păcate se știe foarte puțin.
Nu suntem în stare să le protejăm așa cum trebuie, iar dvs., generația tânără, sunteți obligați să veniți. Nu sunteți vinovați dvs., vinovați suntem noi, care nu v-am format și nu v-am expus acestor lucruri. Eu tot afirm că tineretul, la ora actuală, dacă l-am ajuta și i-am spune, el ar fi foarte deschis.
Acum, eu am să vă prezint așa, foarte sumar, în câteva minute, extraordinarele bunuri care se găsesc aici, multe legate de Constanța.
Eu sunt legat de Constanța pentru că mi-am început în 1970 activitatea prin proiectarea a două lucrări mari:

„Șantierul Naval Constanța” și „Șantierul Naval din Mangalia”. Niște lucrări remarcabile făcute în vremea aceea de specialiștii pe care i-am avut și noi ar trebui să apreciem ce a fost făcut bine și să continuăm. Nu doar să criticăm și să distrugem.
 
Carol I este marele ctitor al României Moderne, fiind constructor, tot pomenesc mereu, în 40 și ceva de ani de domnie, a făcut, 4000 de km de cale ferată. 100 km de cale ferată pe an. Și noi nu suntem în stare, astăzi, să facem, vorba aceea, niște kilometri.



Acesta este primul document - Proclamația din 14 noiembrie 1878 - al Regelui Carol către dobrogeni. Merită să o aveți la școală fiecare și să vedeți respectul pe care acest domnitor și rege îl avea pentru minorități.
 
Proclamația în ziarele care se găsesc la noi, o serie de descoperiri făcute de marele Vasile Pârvan.



„Arta Arheologică“, scrisă în 1927. Sunt lucrări care nu se găsesc în multe părți. Se găsesc aici in Biblioteca Academiei, din tezaur, evoluția portului.

Biblioteca Academiei Române deține peste 1000 de titluri de publicații periodice tipărite în zona Dobrogei, dintre care ilustrăm perioada anilor 1914 -1937.
Ar merita la un moment dat să se facă o istorie a acestor lucruri.
„Viitorul Constanței“, „Curierul Dobrogei“, „Curierul“, „Gazeta de Sud“, „Ecoul“, „Poporul“.





Ziare bilingve turco-române. La Cabinetul de Stampe al Bibliotecii Academiei Române se găsesc foarte multe fotografii și imagini ale lucrărilor din timpul acela.



Ciocanul și mistria folosite la lucrările Portului Constanța în 1896.
Este o fotografie extraordinară pe care am gasit-o. Din păcate, obiectele în original nu le-am mai găsit.

Inaugurarea Portului Constanța, Vasele Dacia și România la cheiul Gării Maritime Constanța, silozurile în timpul lucrărilor.


Inaugurarea silozurilor Constanța, 27 septembrie 1909, este poate una dintre marile lucrări pe care le-a făcut Anghel Saligny. Și școala românească de construcții. Tot povestesc și scriu, dacă atunci s-a putut, acum de ce nu se poate?
O să găsim la un moment dat și niște explicații, dar poate tot generația tânără ni le va găsi și va schimba această mentalitate.



Constanța - vedere din port cu silozurile.


Podul peste Dunăre proiectat de Anghel Saligny, imagini din lucrări la podul peste Dunăre 1890-1895. Podul Carol I finalizat.



Era lucrarea cea mai mare la vremea respectivă, din Europa, cu deschiderea cea mai mare, 195 de metri.
Detaliile de la acest pod, Podul peste Dunăre proiectat de Anghel Saligny, care sunt o frumusețe.

Cazinoul din Constanța -  despre care tot vorbim mereu și în sfârșit se pare ca au început să-l repare, nu știu dacă au mai apărut bani ca să continue.



O lucrare remarcabilă, avem aici niște poze extraordinare.


Mie mi-a plăcut o fotografie din perioada 1909-1910, copiii pe role. Voi mai umblați acum pe role?
 


Unii, fotografie de epocă.

Cel care a făcut acest proiect a fost un mare architect, Renar, și el îi scrie lui Scarlat Vârnav, care era prefect. Scarlat Vârnav a fost mare technician, inginer, o personalitate despre care eu am scris, dar care a ajuns și prefect și a făcut niște lucruri.
Trebuie să reținem că funcțiile nu pot fi ocupate de oricine. Trebuie să ai o aplecare, o chemare pentru treburile acestea.



Această dedicație se găsește la noi la Cabinetul de stampe, despre care nu știe nimeni.

Respectul pentru minorități. Această lucrare făcută de Gogu Constantinescu, unul dintre marii ingineri pe care i-a avut România. Nu a mai avut loc la noi, a trebuit să meargă în Anglia ca să fie recunoscut acolo printre marile personalități ale lumii.



Tot felul de imagini, vizitele familiei regale.


La Cabinetul Numismatic al Bibliotecii Academiei Române se găsesc enorm de multe monede. Sunt 190 de mii din sec I. Am un coleg care le aduce diverselor personalități o tăviță cu 30-40 de monede.
Această colecție este datorată unor mari personalități: Mihai Sutzu, care a fost și Guvernator al Băncii, Constantin Moisil.



Uitați-vă ce monede, niște lucruri extraordinare.
Monede persane de aur din tezaurul de la Jurilovca, jud. Tulcea.



Acestea sunt câteva fleacuri de aici care au fost evaluate, repet, la cca 800 de milioane de euro. Noi avem obligația ca acest tezaur să-l protejăm, iar astăzi, 23 noiembrie 2022, fiind în Aula Academiei Române, am prezentat această situație. Și am spus situația destul de gravă a unei clădiri pe care o avem în București, unde păstrăm dublete. Cărțile vin cu originalul și o dubletă. Avem un astfel de depozit, care are vreun million de cărți.
De 25 de ani nu s-a preocupat nimeni de ele, într-o stare deplorabilă. Am reușit să le luăm de acolo și să le ducem la un depozit. Și am făcut propunerea în urma expertizei că această clădire trebuie demolată, să o demolăm și să facem altă construcție.
Am cerut Adunării să fie de accord cu demolarea și să aloce 1.700 000 de euro pentru o nouă construcție.
Pentru mine, ca și contructor, această sumă este un fleac pentru bunurile de acolo. Răspunsul a fost „să ne gândim”.
Nu se poate, la nivelul conducerii Academiei, poți să fii academician, poți fi personalitate, dar nu poți fi primar, prefect sau ministru, dacă nu ai o legătură cu domeniul, cu meseria, să te pricepi la probleme de administrație și să iei niște decizii. Decizii care se vor vedea în viitor.
Eu vă mulțumesc că ați venit aici, o felicit pe doamna Tanislav pentru organizarea remarcabilă și să continuați acest lucru pentru a ascoate în evidență formidabilele lucruri pe care le avem într-o porțiune a acestei țări.
Vă mulțumesc!

 

Vreau să vă felicit că ați făcut acest efort de a veni în București. Din păcate, de mulți ani, dobrogenii au acest obicei de a sărbători an de an revenirea Dobrogei la Patria mamă. Este o sărbătoare excepțională și întru totul românească, nu este doar dobrogeană.
Prin efortul de a veni aici la Academia Română, în Aula Bibliotecii despre care v-a vorbit prof. Noica, un mare om pentru costrucțiile din România. Și-a dovedit înțelepciunea prin promoțiile de studenți, de la instituțiile de construcții din București. Dvs ați deschis calea pentru ca această sărbătoare care s-a petrecut cu 40 de ani înaintea Marii Uniri de la 1918, să transformăm sărbătoarea Dobrogeană într-o sărbătoare națională.
Ascultând imnul României am fost profund emoționat.
În profesia mea de ziarist, am preferat să ascult oamenii mai deștepți decât mine,  decât să vorbesc eu prea mult.
Mă grăbesc să dau cuvântul autorităților care sunt aici, primul ar fi dl Prefect al Județului Constanța, Silviu Iulian Coșa.

„Dragi dobogeni și prieteni ai Dobrogei. Dobrogea înseamnă litoral, Delta Dunării, surse de energie regenerabilă. Cea mai mare bogătie a Dobrogei o reprezintă oamenii care reușesc să trăiască în armonie de atâta timp. Modelul dobrogean trebuie cunoscut, prezervat și dus mai departe.  Pentru noi, Dobrogea este acasă "“ - a precizat prefectul Silviu Coșa. 

Stimați invitați, dragi dobrogeni și prieteni ai Dobrogei. Este o onoare și o mare bucurie să fiu astăzi alături de dvs. Pentru a celebra Dobrogea. Da, Dobrogea înseamnă mare, înseamnă litoral, înseamnă Delta Dunării, înseamnă sute de mii de ha de teren arabil, înseamnă surse de energie convenționale sau regenerabile. Cea mai mare bogăție pe care Dobrogea o are, sunt oamenii, acei oameni care reușesc prin empatie și prin toleranță să crească în armonie. Trrebuie să avem același drum și să împărtășim același valori.Întrucât toate aceste calități, morale și sociale vreau să fie concretizate.

Le-am concretizart în acea flacără a spiritului dobrogean, pe care ați vazut –o la intrare, o flacără că a fost preluată de la Institușia Prefectului pe data de 14 noiembrie 2022 de către elevii Colegiului Militar Alexandru Ioan Cuza pentru a fi adusă aici și aprinsă în fața Bibliotecii Academiei Române.
Această flacără a urmat un periplu prin liceele de top ale Constanței, licee în care am avut prilejul să văd sute de tineri care ne-au primit și au primit flacăra cu un entuziasm enorm. Au fost tineri care au vrut să cânte și au putut cânta care au vrut să danseze și au putut dansa, care au spus poezii, care ne-au relatat etape și evenimente din istoria Dobrogei.
Au fost tineri care au înțeles că toate aceste valori, trebuie duse mai departe. Am văzut costume populare, aparținând celor 18 etnii dobrogene, într-un festival al etniilor, de o bogăție nemaintâlnită în alte părți.
O bogăție care pentru mulți ar fi deosebită într-un spațiu geografic atât de redus care pentru noi înseamnă casă.
Acest model Dobrogean, trebuie înțeles, cunoscut, rezervat astfel încât valorile noastre, lucrurile care ne reprezintă și care ne unesc să fie date mai departe. Pentru mulți poate este un lucru care trebuie învățat, pentru noi este stilul nostru de viață, este modul în care conviețuim, fără a fi aromâni, greci, turci, tătari suntem dobrogeni.

„Dobrogea trebuie să fie mereu îngrijită. Acest demers realizat de ZIUA de Constanța împreună cu partenerii nu poate decât să ne bucure. Lucrarea de față reunește specialiști reputați ai României. Noi dobrogenii suntem mândri că suntem fii acestui tărâm magic. Trebuie să continuăm demersurile de conservare și punere în valoare a patrimoniului cultural dobrogean. Personal mă bucură că această echipă este formată de tineri care iubesc Dobrogea și respectă valorile. Acest volum este un omagiu adus unor specialiști și-au jertfit sănătatea și chiar viata pentru păstrarea patrimoniului. Avem datoria să păstrăm istoria și s-o ducem mai departe "“ - a precizat Mihai Lupu. 

Domnule ministru Noica, pentru că dvs. ați lăsat în istoria constructorilor și, nu numai, de-a lungul timpului și înainte de 1989 și acum, multe repere în activitatea de constructori ai acestei țări.

Onorat auditoriu, bună ziua tututror!

Astăzi se îmlinesc 144 de ani de la instaurarea oficială a administrației românești, pe întregul tărâm dintre Dunăre și Pontul Euxin. Ziua de 14 noiembrie, este ziua Proclamației lui Carol I și această zi de 23 noiembrie, celebrează împreună revenirea Dobrogei ca pământ românesc.

După 43 de ani de la ultima editare a unui ghid al cetăților dobrogene se cuvine să reamintim că marele arheolog Vasile Pârvan, compara Dobrogea cu o cetate ale cărei ziduri sunt mărginite din trei părți de ape. Această cetate, ascunde comori milenare, ruine și artefacte ce au supraviețuit vremurilor, iar acesta este motivul principal pentru care ea, trebuie să fie mereu îngrijită și mereu rezidită.

 În aceste motive expuse un demers editorial și în același timp educațional, precum este acesta realizat de ziarul ZIUA de Constanța, împreună cu partenerii săi, nu poate decât să ne bucure sufletele și să ne încurajeze pe toți să continuăm acțiunile de protejare, de conservare, de punere în valoare și promovare a vestigiilor pe care le întâlnim la fiecare pas de  pe meleagurile noastre.

Lucrarea de față, “Dobrogea 143 de ani, de la grecii din Milet la generația millennials”, reunește specialiști importanți ai României, reprezentanți ai Muzeului Național de Istorie și  Arheologie Constanța, a Institutului de Cercetări Ecomuzeale Gavrilă Simeon din Tulcea, și a altor intituții de specialitate ai căror arheologi și istorici de excepție ce trudesc de zeci de ani pe siturile Dobrogei încercând să deslușească cât mai multe din tainele trecutului.

Mai trebuie spus un singur lucru,și anume că acest volum, realizează un lucru deosebit, este adus un omagiu celor ce și-au jertfit sănătatea și uneori viața, pentru istoria României.

Portretele celor ce ne-au scos la iveală trecutul,trebuie a fi știute de toată lumea.
Noi dobrogenii, suntem mândri, că suntem fii și fiice ai acestui tărâm magic presărat cu vestigiile marilor civilizații antice ale lumii.

De aceea, avem datoria de a lupta continu, pentru ca această poveste de mii de ani a Dobrogei  să fie mereu rostită, scrisă, înțeleasă și respectată la adevărata sa valoare. Protejarea patrimoniului cultural istoric al Dobrogei reprezintă o misiune de căpătâi. Pe care noi cei de astăzi precum și generațiile care vor veni, avem obligatia de a o îndeplini.

Pe mine personal mă bucură, mai ales faptul că această echipă a fost formată din tineri din generația așa numită millennials.

Acești tineri arată că iubesc Dobrogea și că-i respectă valorile.

În final vreau să vă spun că ma bucur de oportunitatea de a fi alături de dumneavoastră în acest loc minunat, în acest loc măreț, Biblioteca Academiei Române, într-o  zi specială, o zi a noastră a dobrogenilor.

Făcând o paranteză, împreună cu toți colegii mei parlamentari, la vremea respectivă în anul 2013 am inițiat un proiect de lege care care în 2015 a fost promovat ca Ziua Dobrogei.
Eram singura zonă a României, deși așa cum a spus domnul prof. Noica, sărbătoream unirea înainte de 1918, nu ne bucuram de această zi. Mulțumim tututror celor  are au făcut posibil ca astăzi să sărbătorim o zi națională, cum a spus dl profesor.
Închei prin a vă spune “La mulți  ani Dobrogea, la mulți ani România! Vă mulțumesc.

„Sărbătorim astăzi la București, la inițiativa generoasă și creativă a cotidianului ZIUA de Constanța Ziua Dobrogei. Celebrăm astăzi în spațiu sacru Ziua Dobrogei, sărbătorim la București pentru a le aduce aminte autorităților despre urgentele care vizează dezvoltarea Dobrogei, inclusiv valorizarea patrimoniului cultural. Lansez o noua invitație publica aici în aula Bibliotecii Academiei, pentru a prioritiza proiectele Dobrogei“ - a precizat primarul Vergil Chițac. 

Distins auditoriu, doamnelor și domnilor, celebrăm astăzi la București, într-un spațiu sacru al culturii românești Biblioteca Academiei Române.
Într-o zi emblematică pentru municipiul Constanța, la inițiativa generoasă a publicației ZIUA de Constanța, Ziua Dobrogei.

Celebrăm Ziua Dobrogei la București pentru a aduce aminte autorităților centrale, din capitala României, despre urgența absolută pe care o reprezintă Dobrogea în proiectul de dezvoltare națională.

În acest design, prioritățile noastre privesc dezvoltarea regiunii prin mari proiecte de infrastructură.
Consolidarea rezidenței,conectarea mai amplă a Dobrogei la restul teritoriului național. Menținerea și dezvoltarea profitului național, multicultural, multiethnic, și inter -religious al regiunii precum și valorizarea patrimoniului istoric, multi cultural, spiritual și entitar. Exprimat și inspirat din proiectul editorial “Dobrogea 143 de ani, de la grecii din Milet la generația millennials”.

Pentru a reuși, însă,  avem o colaborare excelentă,  între autoritățile centrale și cele locale.  Între București și municipiul Constanța, spre a face din Dobrogea în contextul turbulent actual, generat de războiul din Ucraina. Prioritatea absolută a României în acest moment.

Lansez aici la Biblioteca Academiei Române o nouă invitație publică, la dialog și cooperare pentru  a prioritiza la nivel național proiectele Dobrogei, menținerea Dobrogei poarta României la Marea Neagră într-o dinamică modestă de dezvoltare poate crea vulnerabilități catastrofice pentru România. Proiectele Dobrogei sunt multiple și urgente, de la dezvoltarea capacității culturale a Constanței la programul de înzestrare al Forțelor Navale, și nu dezvolt mai mult pentru că este trist, fregatele și programul corvete.

De la dezvoltarea infrastructurii rutiere județene la o rețea națională modernă, spitale și policlinici. De la soluții moderne pentru turism în Deltă și stațiuni la haburi industriale inteligente și energetice.

Stimate d-le prof. director general Noica, folosesc acest prilej pentru a vă reaminti dvs. o nedreptate mai veche făcută Dobrogei.

Steagul Academiei Române lipsește din Constanța. Dobrogea este singura regiune istorică a României în care nu funcționează un  institut al  Academiei Române. Și credem că municipiul Constanța are toare ingredientele necesare și toate atribuțiile de excelență pentru a putea găzdui un institut al Academiei Române, de dobrogenistică, de istorie, de arheologie, sunt multiple variante.

Alături de București, Iași, Cluj Napoca, de Sibiu,de Craiova.
 Astăzi, celebrând,  deloc întâmplător,ziua Dobrogei  la București,urmare a excelentei initiative a  comunității locale a Tomisului, reprezentate de ZIUA de Constanța, vă invit pe toți, de la București la Constanța, să continuăm și să dezvoltăm împreună viziunea de dezvoltare a regiunii ale cărei fundamente le-au pus în urmă cu 144 de ani înaintașii noștri. Vă mulțumesc pentru atenție. -a mai precizat Vergil Chițac.

Nu numai în spatele unor bărbați de stat, dar și în spatele unor mari evenimente se află de obicei o femeie, d-na Claudia Tanislav.
Dânsa este sufletul acestei manifestări aici la București,vă rog:

Bună ziua din nou. D-le prof. ing Nicolae Noica, director general al Bibliotecii Academiei Române, Membru de Onoare al Academiei Române, d-le Silviu Iulian Coșa, prefect al județului Constanța, d-le Mihai lupu președintele Consiliului Județean Constanța, Vergil Chițac, primarul municipiului Constanța,domnilor miniștri în ordine cronologică: Felix Stroe, Ionuț Mișa, Stelian Ion.
Domnilor parlamentari, domnilor istorici, domnilor profesori și mai ales generația millenials, căreia îi este dedicat acest eveniment.

Mi-am pregătit un discurs,nu pentru aici, ci întotdeauna câand este ziua Dob rogei scriu ceva. Și de data aceasta m-am oprit la Constantin Brătescu, de dimineață mi-am dat seama că s-a născut acum 140 de ani și vreau să vă citesc o frază din “Pământul Dobrogei”, deci este dintr-o lucrare științifică. Este născut la Tulcea, a fost geograf, pedagog și scriitor,membru correspondent al Academiei Româane. Ce spunea despre Dobrogea într-o lucrare științifică:

“Din Jurasic până astăzi, de patru ori s-a înălțat pământul Dobrogei peste fața mării și că tot de patru ori s-a lasat în jos, asemănându-se cu un biet uriaș cu respirație milenară ce aci se ăngroapă sub undele mării, aci se ridică la lumina soarelui, spre a devein teatrul altor fenomene mult mai complicate”.
Cam pe pământul ăsta călcăm noi.

“Cum a reușit Dobrogea să transceadă milenii,de când nu exista pe pământ nici omul, nici Marea Neagră și nici Dunărea, să metamorfozeze întunericul în lumină, din Pont neprimitor să devină Pont Euxinus ospitalier, să gestioneze poziția de răscruce de drumuri și să facă din război pace, și cum face de magnetismul ei atrage orice și pe oricine și chiar dacă vin cu gânduri negre, sfârșește prin a contempla Marea Neagră și-și îmblânzește pornirile.”

Nu știu cum face Dobrogea, dar tocmai aceasta este întrebarea.

“Câtă forță de viață generează Dobrogea milenară, forță datotrită căreia astăzi suntem aici. Dobrogea are un sens lăuntric în structurile fiecăreia dintre noi și putem renaște zilnic în ea.”
Acum am să vă vorbesc despre acest demers jurnalistic, considerași prima parte, partea mea sentimentală pentru dumneavoastră. Și acum voi încerca să vă fac o cronologie a acestor proiecte care sunt pur și simplu demersurui jurnalistice care s-au materializat.

În anul 2019 am fost invitată pentru prima data în viața mea la Academia Română, de Petre P. Frangopol. Se pregătea să vină Papa în România, și Academia Româană a făcut o sărbătoare dedicate lui Ion Dumitriu Snagov.

Și am fost extrem de impresionată, dl președinte Ion Aurel Pop a vorbit de la pupitrul din Aula Academiei. Vorbim despre un album de la Vatican, cu ce a cercetat dl Snagov la Vatican, a vorbit foarte mult despre Dobrogea. Am venit la Academia Română ca să aflu că în Dobrogea s-a născut Dionisie Exiguul cel Smerit. Căruia omenirea îi datorează Calendarul înainte de Hristos di după Hristos. Matricea lui matematică la câteva sute de ani după ce a murit a învins un calendar celtic și a devenit acest reper al lumii.

În acel moment am hotărât să propun cetățeni de onoare eu și cu alți parteneri, dl prorector Mihai Gârțu, Universitatea Ovidius, Colegiul Național Mircea cel Bătrân, pe Petre P Frangopol și Marian Traian Gomoiu, bănuiesc că ați văzut afară că avem un stâlp de stradă. Și Consiliul local de atunci a fost de accord să aibă loc această festivitate la Colegiul Național Mircea cel Bătrân, și bine a făcut.

Pentru că la puțin timp i-am pierdut pe amândoi. Și la o dată recentă Consiliul Local, pe  31 octombrie a votat nume de străzi pentru aceste două personalități în campusul Universității Ovidius. Acesta a fost un demers jurnalistic care s-a finalizat așa. L-am numit “Dobrogea etnică” am editat și un volum cu acest eveniment care urmează să aibă o nouă ediție în care să spunem că avem și străzile acum.

De ce am gândit acest elogiu al arheologiei astăzi,pentru că, cartea pe care o aveși deja fiecare dintre dumneavoastră, a fost rezultatul unor excursii de 21 de zile, în fiecare weekend la cetățile din Dobrogea, cu tineri absolvenți de facultate, elevi de liceu, o parte din ei sunt aici.

Arheologii au fost gazdele așa cum v-am scris și în prefața cărții. S-a făcut această conexiune cu Generația Millennials, dar cel mai important este că s-a reușit actualizarea și structurarea acestor informații și de fapt este un motiv pentru a aduce în atenția publică acest subiect.

Aici vorbim despre partea frumoasă nu spunem si de altele pe care le-am văzut pe teren, dar demersul nostru are un obiectiv bine determinat în continuare, în sensul că ar putea face parte din circuitul turistic. Mie mi se pare destul de simplu să existe acest circuit.

Când pregăteam acest eveniment și am petrecut mai mult timp cu dl director al Muzeului Național de Istorie și Arheologie Constanța,dl Mototolea, și știam că tezaurul de sculpturi  anul acesta a împlinit 60 de ani de câand a fost descoperit. Și că i-ar trebui un album, pentru că tot de 60 de ani nu a mai apărut un album cu tezaurul de sculpturi.

Sunt foarte bucuroasă să vă spun că la anul ne vom întâlni din nou, într-o manieră și internațională, de ce nu?
Pentru că am obținut o finanțare privată, sau poate că  tezaurul știe singur să-și găsească banii. Și vom avea un album cu fotografiile de artă cu o reputată familie de fotografi de artă și o promovare a lui la nivel național, dar mai ales la nivel internașional.

Acesta este proiectul cu care mp ocup în anul 2023 că să știți când o să vă caut, la asta vă voi invita.
Vă mulțumesc foarte mult, dle director vă mulțumesc foarte mult și sper să ne mai vedem.

„În 2019 am fost invitată la Academia Română și am fost impreisonată când președintele Ion Aurel Pop a vorbit despre un album de la Vatican și Dobrogea. Am aflat că în Dobrogea s-a născut Dionisie Exiguul. (...) În acel moment am hotărât să propun ca cetățeni de onoare, cu ajutorul unor parteneri pe  Acad. Marian-Traian Gomoiu și strada Acad. Petre T. Frangopol. Acest demers a avut succes. 
(...) S-a reușit structurarea informațiilor și este un motiv de a aduce în atenția publicului aceste informații. Dorim ca aceste cetăți să facă parte din circuitul turistic. 
Când pregăteam acest eveniment și am petrecut mai mult timp cu directorul MINAC am aflat că ar trebui un album cu Tezaurul de Sculpturi. Vă anunț că la anul ne vom reîntâlni și vom avea un album cu sculpturi.“ - a
precizat directorul ziarul ZIUA de Constanța - Claudia Tanislav.

Vartan Arachelian ia cuvântul:

Tema comunicării este venirea Dobrogei la România, eveniment decisiv în dezvolatrea statului român. În toate intervențiile jurnalistice când veneam în Constanța, totdeauna evocam acest adevăr care până la un punct era chiar real. Și anume că sub pământ în Dobrogea se află mai multă cultură decât pe pământ.
Lucrurile evident, s-au mai schimbat de atunci. Dar siturile acestea arheologice care se înmulțesc, văd, dovedesc că nu ne-am înșelat câand spuneam că avem foarte multă cultură care încă mai este în pământ.

„Ceea ce facem noi astăzi este ceva deosebit. S-a putut realiza datorită perseverenței doamnei Claudia Tanislav.“ - a precizat prof. univ. dr. Valentin Ciorbea. 

Distinse d-le academician, cunosc bine Biblioteca Academiei Române, și eu și alți colegi, pentru că a fost o școală deosebită în formarea noastră post universitară. Sunt multe lucruri extraordinare, și dragi tineri, dacă vreți să ajungeți academicieni, trebuie să stați câțiva ani în Bibliotecă ca dl.Noica și după aceea să vă mutați în sala cealaltă la Ședința publică, când veți primi titlul de membru corespondent sau membru plin al Academiei Române.

Ceea ce facem noi astăzi aici, este un lucru deosebit, înscriem în hronicul Constanței, al Dobrogei și de ce nu chiar și al Academiei,  o pagină frumoasă, deosebită, care nu s-a realizat până în prezent. Ea s-a putut realiza datorită elanului extraordinar și al trăirilor foarte puternice și al perseverenței port drapelului proiectului, d-na Claudia Tanislav.

În vara anului 1978, Congresul de la Berlin,unde s-au reunit Mari Puteri ale Europei, au decis o reașezare corectă a geopoliticii în sud-estul Europei, nbu așa cum o impusese Rusia prin Tratatul de la San Ștefano. Congresul a stabilit 2 lucruri majore pentru România: recunoașterea independenței, și unirea celei mai mari părți a Dobrogei, ceea ce cunoaștem astăzi Județul Constanța și Județul Tulcea.

Era un lucru remarcabil, pentru că se deschidea pentru România, o ieșire la mare necontrolată, așa cum se întâmpla la Dunăre, de Comisia Europeană.
Desigur ca Guvernul I. C. Brătianu s-a pregătit pentru acest lucru. Primul pas pe care l-a făcut a fost să cunoască realitățile din regiune. Au fost mai multe comisii, mai multe misiuni, în care unele de mare importanță pentru că ne-au lăsat o serie de documente deosebite.

Mă refer la un raport al prefectului de Ismail, care vine și face o balanță între ce pierdem, dând cele trei județe Rusiei pentru că așa s-a hotarât la Berlin, și ce câștigăm cu Dobrogea.

Când vorbește despre populație, el  spune că a întâlnit aici în vara lui 1878, dacienii, vechii români din Dobrogea.
Dicienii despre care a scris foarte bine, admirabil, regretatul academician Constantin Giurescu, într-o carte celebră, “Formarea poporului român.”

Încă exista conștiința aceasta a vechimii acestui popor. Cunoașterea Dobrogei o realizează mai perfect Ștefan Fălcoianu,militar, și locotenent col. Ioan Murgescu, din partea marinei. Nu numai că fac o descriere a populației, a localităților, a ceea ce era în Dobrogea,pentru că în momentul acela Dobrogea era sub administrație rusească.

Și chiar propun programe de dezvoltare. Faptul că Dobrogea urma să se unească și de facto a provocat în societatea românească, o dezbatere serioasă. Ziarele au arătat tot așa, s-a ajuns și la argumente istorice. Eminescu a scris în ziarul Timpul, în acest sens, și trebuie să mărturisesc că la nivel politic, au existat și puncte de vedere diferite,  46 de deputați au cerut să nu primim Dobrogea, pentru că nu ne aduce nimic decâat necazuri. Este o regiune terifiantă. De fapt ei erau supărați că se pierd cele trei județe și ca se schimba status quoul țării.

A revenit în dezbaterea publică, rolul extraordinar al lui Ion C Brătianu și al lui Mihail Kogălniceanu care au răspuns admirabil,ceea ce înseamnă și va însemna Dobrogea în viitor. A fost pregătită administrația și armata prin Divizia a V-a care în ziua de 14 septembrie în prezența domnitorului Carol la Brăila, au trecut în dreapta Dunării printr-o operațiune foarte bine organizată de marina militară, mai precis de locotenent colonelul I Murgescu. Atunci gradele erau cele de la uscat.

Pe malul drept dobrogenii l-au așteptat pe domnitor. Acum s-a făcut cunoscută și proclamația către dobrogeni care are și un caracter proclamatic, aceea ce  urma să se facă, și ordinul de zi pentru militari care trebuiau să fie antemergători ai civilizașiei europene, se spune în documentul respectiv. Intrarea autorităților în Tulcea se va face în aceeași zi. Începe procesul acesta de preluare. Și totodată începe procesul de integrare și modernizare.

În 23 noiembrie vine la Constanța, Remus Opreanu, căruia îi suntem datori, nu i-am îndeplinit  testamentul. El ne-a lasat statuia lui Ovidius, al trei-lea monument al latinității noastre, pe celălalt ni l-a lasat Traian în Dobrogea și la Roma Columna lui Traian.

El și-a dorit foarte mult să facem să facem și un monument al unirii Dobrogei, dar sperăm că se va realiza acest lucru.

Pe ce se putea miza pentru dezvoltarea Dobrogei? Oameni politici de atunci s-au gândit pine pe o situație adecvată pe proiecte fezabile, realizabile și pe o politică deschisă demografică.

Care erau valorile Dobrogei. În primul rând pământul. S-a făcut o adevărată reformă agrară. Reforma otomană în care pământul era al lui Allah și tu aveai drept de uzufruct și s-a trecut în proprietate modernă românească. Totodată oamenii au fost ajutați să pornească activitatea după perioada aceasta de ocupație rusească și de război.
Apele, este meritul lui Grigore Antipa, care a făcut un proiect deosebit și de aici apele au devenit sursă importantă de venit. Dobrogea avea atunci o linie ferată făcută de britanici și un port pe care ei îl construiseră  cu acordul Imperiului roman. Aceste lucrări au fost cumpărate de Statul român și s-a vorbit despre un proiect despre care a vb dl profesor Noica. Școala inginerească românească, în frunte cu Duca. Ing Duca, tatăl lu I. Ghe. Duca,
Premier asasinat mai târziu la Sinaia și cu Anghel Saligny au creat portul. Portul trebuia să fie, port destinat principalelor produse de export ale României: produse agricole, produsele de țiței, și cele forestiere,samd.

El a fost făcut pentru câștigarea terenului asupra mării. La  16 octpmbrie 1896 s-a pus piatra de temelie, iar în 1909 s-a încărcat un vapor cu cereale din silozurile respective. O altă direcție de modernizare a Dobrogei a constat în politica de stimulare a populației. Nimic nu se poate face fără oameni. La o populație cam în medie de 100.000 de locuitori și  în 1913 erau 300.000.

Mai puțin turcii acre și-au diminuat numărul, raportat la 1878 – 1879, toate au crescut,toate minoritățile-tătarii, bulgarii care nu prea ne-au iubit atunci, dar au venit în Dobrogeapentru că aveau condiții mai bune , cu evreii, cu rusii cu lipovenii au crescut si au găsit în Dobrogea o țară în  care s-au împlinit. Statul i-a ajutat,le-a construit școli. Politica aceasta de școală a preluat-o  statul, geamiile au fost susținute, cei care slujeau au fost plătiți.

Un singur lucru a lipsit Dobrogei, drepturile politice. Ele au venit mai târziu, în contextual anilor 1908-1909, totul s –a hotărâat prin legislație că trebuie să li se acorde drepturi politice în sensul de reprezentanță în cee ace privește la nivel parlamentar și primele alegeri vor avea loc.
Se înființează partidele politice în Dobrogea și în 1912 vor avea loc primele alegeri și se încheie procesul de integrare deplină a Dobrogei. A fost și o legislație specială. Dacă stăm să gâandim și să cântărim, proiectul Dobrogea a fost unul câaștigat. Prin acest proiect am arătat că iată, a doua etapă în procesul de formare a poporului roman, cu unirea Dobrogei, este un proiect pe care noi l-am realizat și Dobrogea ne-a unit cu marea. Cum spunea un geograf, ne-a deschis accesul la mare pentru ca s-a înființat și Serviciul Maritim Român. De la 2 nave la celelalte care au îmbogățit așa numitele lebe ale Mării Negre, care plecau din portul Constanța spre porturile Levantului.

Cred că cei care au hotărât unirea Dobrogei la Berlin și cei care au preluat proiectul acesta și l-au dus mai departe ne arată că putem învăța ceva din experiența acestor oameni politici. Și Dobrogea rămâne pentru noi toți, nu numai casa noastră, rămâne lși regiunea pe care o iubim, o îndrăgim, pentru că într-adevăr ea ne oferă o istorie extraordinar de bogată, de ce să nu spunem milenară.

Acum îl invit pe dl. Prof. univ. și publicist Angelo Mitchievici să vorbească despre o instituție căreia foarte mulți dintre noi constănțenii îi suntem datori. Este vorba despre Biblioteca municipală din Constanța. Îmi amintesc că în copilăria mea, biblioteca era undeva în piața Ovidiu,în aripa de nord a primăriei.-menționează Vartan Arachelian

D-le director al Bibliotecii Academiei Române, domnilor și doamnelor academicieni,d-le primar,d-le președinte al Consiliului Județean, d-le prefect, d-lor miniștri și parlamentari,distins auditoriu. Jean Coutu avea o vorbă, care prezintă cel mai bine cee ace se întâmplă aici. Spunea că o pasăre cântă cel mai bine  din arborele ei genealogic. Arborele genealogic al unei culturi se dezvoltă din  instituțiile sale de cultură, de învățământ, și nu în ultimul rând bibliotecile sale.

Malllarme spunea că “lumea există ca să sfârșească într-o carte” și deplasând puțin această frază, am putea spune că o cultură poate încăpea într-o bibliotecă. Momentul 1877 a adus  România fața unei dimensiuni fondatoare de cultură și civilizație, pentru că parafrazându-l pe Cioran, Dobrogea acelui moment,  aproape totul era refăcut la nivel național pentru schimbarea la față a României. “România are un sens întru cât noi începem, trebuie să  o creăm lăuntric pentru a putea renaște în ea.” Sunt cuvinte care sunt valabile, pentru Dobrogea anului 1878. Aproape din nimic, paradoxal, România are un  proiect de a face ca această regiune nu numai să îi aparțină identitar, dar să creeze premisele unei structuri moderne. Nu numai în ceea ce privește elementele de civilizație cât și elementele culturale.

Și aici sunt 3 elemente extrem de importante, ține de ceea ce aș numi paradoxul dobrogean. Dobrogea avusese cele mai avansate forme de cultură și civilizație prin coloniile grecești venite ulterior din partea Imperiului roman și stau mărturii ruinele atâtor și atâtor cetăți orașe considerate în acele vremuri Tomis, Histria, Callatis.

Dobrogea a fost poarta de intrare a creștinismului pe teritoriul ulterior românesc, și nu în ultimul rând Dobrogea a găzduit cel mai mare poet al latinității, pe Publius Ovidius Nasso, autorul Tristelor și Ponticelor. Două cărți care incorporează în cele din urmă o imagine chiar dacă mai restrânsă a ceea ce era  Dobrogea artunci, a identității sale  precare în ochii unui roman extrtem de civilizat. Dar această prezență la Tomis, fostul Tomis, actuala Constanța, a celui ma mare poet al lumii civilizate de atunci este mai mult de atât o dimensiune simbolică, este o obligație de construi o cultură a acestei existențe care ne-a onorat și în cele din urmă, ulterior, a contribuit la civilizația noastră.

Un arc peste timp, primele elemente cu caracter fondator, pentru că aproape totul în ceea ce privește cultura dobrogeană, este fondator. Ulterior momentului  1877 – 1878, se înființează în 1897 “Cercul literar Ovidiu”, prima revistă de cultură dobrogeană este înființată la 15 septembrie 1898  din inițiativa unui grup condus de un intelectual și un publicist remarcabil pe vremea aceea Petru Vulcan.

Primele prelecțiuni populare am putea spune între ghilimele pentru că nu s-a menționat așa, dar mi-l amintesc pe Titu Maiorescu, și fondatorul Junimii, care face din aceste prelecțiuni un program cultural extrtem de vast.
Dar primele prelecțiuni populare, una dintre ele îl are ca invitat pe I.L. Caragiale care a avut o conferință “Despre seriozitate”.

Este un element, care aș zice, care depășește orizontul cultural și se înscrie într-un orizont etic.
Ei bine,  această dimensiune etică au avut acești fondatori și acum mă voi referi  la cel care a contribuit,  într-o mare măsură, la punerea bazelor unei biblioteci municipale, mă refer la Ioan N Roman.

Ioan N Roman a fost un jurist nu a venit din zona literelor, cu un doctorat la Bruxelles, a devenit un avocat, și sunt aici reprezentanți ai aceste nobile profesii. Un avocet reputat a fost consilier municipal, a  intrat în aceste structure organizatorice edilitare, în cele din urmă, în 1910 a fost chiar primar al Constanței,
Dar dincolo de aceste misiuni civilizatoare, acest mare cărturar, acest mare om, a contribuit esențial la realizarea unei biblioteci. Bibliotecă care a funcționat la un moment dat în propria lui casă, în propriul domiciliu și bibliotecă la care a contribuit cu propria lui bibliotecă.

Actul de naștere al bibliotecii este 8 septembrie 1898, actul de înființare, o bibliotecă universală, ea este concepută o bibliotecă universală, este prin excelență o expresie a enciclopedicului, dar ideea era de a reuni în această bibliotecă tot ce era creator, tot ceea  ce era talentat, tot ceea ce privea spre viitor în Dobrogea acelui moment, și trebuie să spunem foarte ferm, ea a contribuit la românizarea, în sensul cel mai nobil al cuvântului, a acestui teritoriu.

Avea 3500 de volume în acel moment, dar actul propriu zis de întemeiere poartă semnătura unui mare savant, cel mai mare savant din punctul meu de vedere, Nicolae Iorga, care era pe atunci ministru a Al Instituțiunii publice și al culturii naționale, și care prin decretul pe care l-a semnat pe 9 iulie 1931, stipula înființarea oficială a acestei instituții ca bibliotecă municipală

Există o întreagă istorie pe care nu o pot spune acum, din lipsă de timp, dar aș vrea să vă reamintesc cuvintele unui mare teatrolog, dramaturg, atunci când vorbim despre Dobrogea că “sunt vechi domnule”. I.L.Caragiale, vă mulțumesc.

De la Muzeul Național de Istorie și Arheologie Constanța va vorbi despre  Regalitatea și Dobrogea zorii modernității,  d-na Delia Cornea

Ia cuvântul dr. Delia Cornea

Aduc mulțumiri din partea MINAC acestui deosebit demers cultural către ZIUA de Constanța și Academia Română, la împlinirea a 144 de ani de la integrarea Dobrogei la România. Este un moment în care trebuie să evocăm și contribuția Regelui Carol I - a precizat dr. Delia Cornea, muzeograf la Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța.

Onorat auditoriu, dați-mi voie ca dintr-un început să salut și să aduc mulțumiri din partea Muzeului de Istorie Constanța atâat inițiatorilor acestui deosebit demers cultural, respectiv ziarul ZIUA de Constanța,câat și distinselor noastre gazde, Biblioteca Academiei Române, înalt for de cultură și știință, reprezentat de dl. prof. Ing. Nicolae Noica.

Avem astăzi privilegiul de a trăi clipe aniversare de înaltă simțire românească la împlinirea a 144 de ani de la integrarea Dobrogei în granițele statului român și la împlinirea a 100 de ani de la istoricul act al încoronării regelui de la Alba Iulia. Este, așadar, un moment în care ne întoarcem cu recunoștință către antecesori, către cei care au luptat și au udat cu sâangele lor acest pământ pentru a împlini, rand pe rând, idealurile și etapele făuririi Statului Național Român Unitar.

Este un moment în care trebuie, deopotrivă să evocăm și contribuția fundamentală, a celui care a fost principele și mai apoi regele Carol I, atât in ceea ce privește împlinirea idealului independenței statale, cât și în ceea ce privește integrarea și modernizarea Dobrogei, concepția și abordarea sa integratoare fiind evidentă chiar din textul Proclamației adresate armatei române la 14 noiembrie 1878.

“Azi veți pune piciorul pe acest pământ, care devine din nou românesc, însă acum veți merge în Dobrogea nu în calitate de cuceritori, ci amici, ca frați ai locuitorilor care de astăzi sunt concetățenii nostri.”

Principele și mai apoi regele Carol I a fost omul de care statu româan avea atâta nevoie în ceasul afirmării sale și despre care biologul român Grigore Antipa, contemporan și apropiat colaborator, scria:

“Acesta a fost omul providenței în mâna căruia soarta a încredințat destinul poporului nostru, pe care el l-a cârmuit aproape o jumătate de veac, ca un bun și înțelept părinte. În acest timp îndelungat, el a pus această temelie solidă a noului stat modern român pe care s-a clădit apoi, întreaga dezvoltare ulterioară și pe care urmașii au dus-o și continuă a o duce.”

Aflat în fruntea elitei politice  românești regale Carol I a înțeles și a susținut necontenit necesitatea demarării unui maplu proiect de modernizare a spațiului dobrogean, de scoatere a acestui teritoriu, dacă ne este permis să spunem așa, dintr-un ev mediu prelungit și a racordării sale la structurile și instituțiile politice, administrative si social culturale de sorginte pur românească.

Prima vizită a domnitorului în Dobrogea consumată în toamna anului 1879 a avut ca rezultat accelerarea adoptării unor măsuri legislative profund resimțite de locuitorii acestui spațiu și aducem în acest sens în atenție, doar legea pentru organizarea Dobrogei, promulgate la 9 martie 1980, care reglementa diferite aspecte, referitoare la organiarea teritoriului și ladrepturile locuitorilor lui. O altă problematică ce a fost urmărită îndeaproape de autoritățile române a fost cea legată de regimul proprietății rurale în Dobrogea. Unul din actele fundamentale în acest sens fiind legea de împroprietărire al lupătorilor din războiul  de independență.

Statul oferea astfel locuitorilor României doritori să se stabilească în Dobrogea condiții complete pentru a întemeia gospodării robuste. Rezultatul fiind, așa cum afirma istoricul Adrian Rădulescu, colonizarea Dobrogei cu elemente energice și veteran răniți ceea ce  a dat vigoarea recunoscută populației ce a ridicat în scurt timp noua provincie la nivelul ăntregului regat.

Dobrogea a, reprezentat de asemenea, un element cheie al racordării României la comerțul international, process îndelungat derulat în mai multe etape. Fără îndoială un prim pas a fost făcut prin edificarea podului făcut peste Dunăre de la Cernavodă, la inaugurarea căruia, în septembrie 1895, regele Carol I exprima următorul deziderat:

“Săvârșirea podului peste Dunăre,  dorit de un sfert de veac de mine, este astăzi un fapt împlinit, și uriașă se ridică înaintea noastră, această falnică operă, ca o mărturie vădită a tăriei regatului. Geniul omenesc în care se răsfrâng progresul și avântul puternic al României, a învins toate greutățile, a înlăturat toate piedicile, spre a executa această lucrare trainică și nepieritoare, care trebuie să arate lumii că vrednic este poporul român de frumoasa sa chemare la gurile Dunării și pe pragul Orientului.”

O continuare firească a acestu deziderat a fost inișierea lucrărilor de construcții, a portului modern Constanța, a cărui piatră de fundament a fost așezată, de regale Carol I, la 16 octombrie 1896.
În paralel cu eforturile de organizare, a primei instituții româanești de navigație civilă oe mare, respectiv Serviciul Maritim Român.

Importanța pe care regele a acordat-o Dobrogei în general și Constanței în particular, este reflectată chiar în discursul rostit cu ocazia botezului vaporului “România”, în mai 1905, când regele numea Dobrogea “Acest mărgăritar al Coroanei române  care asigură neatârnarea economică, legături libere cu lumea întreagă și marina comercială.”

Nici navigația fluvială nu a fost neglijată, și s-a bucurat de o formă de organizare instituționalizată încă din anul 1890 pentru ca la începutul sec. XX să cunoască un deosebit avânt, moment când s-a construit la Tulcea, bunăoară, sediul Agenției Navigației Fluviale Române în 1903, sau Palatul Administrativ al Portului Tulcea în 1907.

Nu doar industria și comerțul au fost susținute și încurajate continu în dezvoltarea lor. Perioada de până la 1914 remarcându-se atât pentru județul Constanța cât și pentru județul Tulcea printr-un deosebit avânt constructiv  acum fiind edificate o serie de clădiri administrative devenite clădiri emblematice pentru istoria și cultura dobrogeană.

De bună seamă, perioada 1878-1914, a fost caracterizată și prin deosebit progres și sub aspect cultural.
Și de asemeni de un proces de omogenizare a vieșii intelectuale din Dobrogea cu restul culturii naționale. Dintre toate instituțiile de cultură poate nici uneia nu i-a fost închinată, însă, mai multe eforturi decât școlii.
Eforturi ce aveau să-și arate curând roadele, pentru că în anul 1912, așa cum arată statisticile școlare din epocă, prin numărul știutorilor de carte, județele Dobrogei se situau pe locurile 2 și 3 între cele 32 de județe ale vechiului regat.

Și cum am putea evoca această perioadă fără să amintim de eforturile susținute de organizare a unui sistem de priveghere a antichităților Dobrogei, pre îndelung și prea mult jefuite. Eforturi care aveau să se concretizeze prin apariția în 1879 a unui prim muzeu local la Constanța, a cărui îndelungată existență de 143 de ani și este continuată astăzi de instituția pe care o reprezint.

Sau de eforturile de organizare a unor muzee locale, precum cel de la Hârșova, inaugurat la 1 mai 1904 în prezența suveranilor României, regele Carol si regina Elisabeta. Amprenta regalității s-a reflectat și în statutul deosebit căpătat de orașul Constanța, care începând cu anul 1907, a devenit a doua reședință regală de vară a familiei și nu este de prisos să amintim în acest sens că începând cu anul 1904 și până în anul morții sale. Regele Carol și membrii familiei sale obișnuiau să întreprindă tradiționala călătorie anuală pe Dunăre, prilej cu care vizitau satele și orașele dobrogene intrând astfel în contact cu realitățile spațiului nostru.

Cu timpul, pe lângă regina Elisabeta, cunoscută nouă sub pseudonimul de poeta Carmen Silva, iremediabil îndrăgostită de mare și de “Micul pavilion din port”. Regele Carol a devenit, așa cum nota un ziar local de epocă, „cel mai iubit dintre obișnuiții Constanței”

Ca un ultim gest de recunoaștere a importanței pe care regele Carol a acordat-o Dobrogei și Constanței în mod deosebit, trebuie să amintim că în vara anului 1914 orașul nostru  a fost ales a găzdui vizita la cel mai înalt nivel diplomatic a ultimului țar Nicolae al II-lea.

La scurt timp avea să izbucnească primul război mondial ce avea să aducă provinciei noastre inimaginabile suferințe în timpul ocupației bulgaro-germano-turce.

Regele Carol I nu a mai trait să vadă refacerea provinciei noastre de după război. Dar dobrogenii, deopotrivă cu ceilalți locuitori ai provinciilor românești  aveau să trăiască momentul reîntregirii unității statale, act consfințit de încoronarea regelui Ferdinand și reginei Maria în 1922 ca suverani ai tuturor românilor.
Nu ne rămâne așadar decât să omagiem eforturile predecesorilor noștri și la ceas aniversar să urăm:
“La mulți ani constănțeni, la mulți ani dobrogeni, la mulți ani România Mare!“
 

Vartan Arachelian precizează că:

S-a manifestat în diferite feluri printre care  și onomastica unor străzi  care erau în Constanța arterele principale, bd. Mamaia se chema Regina Maria, bd. Republicii se chema Ferdinand, două lucruri diferite, bulevardul care duce de la S la N Constanței se numea Regele Carol. Imi amintesc că imediat după revoluție, într-o discuție pe care am avut-o cu prefectul de atunci, i-am spus că ar trebui să revină măcar la bd. Regina Maria.
Mi-a răspuns că,  constănțenii sunt republicani, constănțenii nu-și recunoșteau propria istorie.

Va urma directorul Muzeului Național de Istorie a României, Ernest Oberlander-Târnoveanu.

Domnule prefect, d-le președinte al Consiliului Județean, d-le primar, doamnelor și domnilor. Îmi revine o sarcină extrem de onorantă, de a vă prezenta volumul “Dobrogea143 - De la grecii din Milet la generația Millennials“, care este și  motivul, printre altele, pentru care ne aflăm aici.
Sigur sunt destul de emoționat pentru că acest eveniment, 144 de ani de la unirea Dobrogei cu România, este foarte important pentru familia mea și pentru mine.

Pentru că în 1881 străbunicul meu s-a mutat de la Timișoara și acolo a rămas. Acolo au trăit și părinții și bunicii mei, și unii dintre ei sunt îngropați acolo.

  Eu însumi mi-am petrecut o parte din viața profesională în Dobrogea, am lucrat la Tulcea.
Preocupările mele de arheolog, de istoric, de numismat, se leagă în mare măsură de această minunată parte a țării.

Unul dintre cei care m-au precedat la această tribună, pensionat printre altele, care sunt cele mai importante resurse ale Dobrogei, pământul apa și oamenii,eu aș mai adăuga o resursă.
Moștenirea culturală, patrimoniul, din păcate nu este inepuizabilă cum cred mulți dintre noi. Ea necesită eforturi de protecție, eforturi de punere în vigoare, dar vă asigur din experiența multor țări mai mult sau  mai puțin învecinate că acest prtrimoniu este o sursă extraordinară de venituri pentru localnici și pentru țară. Dobrogea este avanpostul strategic nu numai al României într-o zonă cu o situație politică și militară foarte complicată și foarte periculoasă. Dar este și avanpostul Europei și al lumii democratice.

 Volumul pe care cu energie extraordinară și fantezie ziarul ZIUA de Constanța și d-na Claudia Tanislav ni-l fac cadou, un dar foarte prețios,  este cea mai bună enciclopedie arheologică a Dobrogei în acest moment.
Atât noi ca profesiniști cât și dvs.  ca oameni care administrați și luați decizii nu veți mai putea spune de azi încolo, atunci când se va întâmpla ceva cu vre un monument, cu o zonă protejată, că nu am știut.
Aici aveți mai mult decât informațiile esențiale privind cele mai importante așezări de epocă antică. Așezări în care se păstrează moștenirea civilizației grecilor și romanilor, civilizației europene s-a construit apoi civilizația modernă.

Este o lucrare extrem de importantă și extrem de utilă. Prezintă nu numai momentul actual, care nu este unul fericit. Probabil că puține locuri din Europa au fost devastate în ultimii 160 de ani. Dacă la 1863 Dujardin vedea deasupra porții principale de la Tresvisi inscripția de fondare din vremea  lui Marcus Aurelius, astăzi nici nu mai știm unde este acea inscripție.

Probabil că este în interiorul Catedralei Grecești de la Brăila, dacă nu cumva a fost transformată în var.
În 1955, zidurile de la Halmiris –Dunavăț se păstrau pe o înălțime de 5-6 m un primar într-o ședință a sfatului popular s-a lăudat și a cerut să fie premiat pentru că a folosit piatra din această cetate ca să construiască drumul de la Dunavăț până la Mahmudia.

Aș putea să dau multe alte exemple, chiar mai apropiate pentru devastarea acestu patrimoniu.
Această  carte, pe care mă bucur să o am în bibliotecă și o recomand tuturor înstituțiilor, muzeale și instituțiilor academice  să o aibă.

Aici găsim o radiografie a trecutului, a prezentului și poate chiar a viitorului unor așezări importante care mărturisesc cât de bogată și câat de dinamică a fost această parte a lumii în preistorie, în antichitate, în evul mediu timpuriu.

Această lucrare, realizată de o echipă importantă de la muzeele din Tulcea, Constanța, de la institutul de arheologie din București. A fost coordonată de câațiva oameni cărora ar trebui să le fim recunoscători.    
În primul rând aș dori să îl felicit și să-i mulțumesc d-lui Cristian Cealera,  care a coordonat volumul.
Vă mărturisesc că știu ce înseamnă să lucrezi cu arheologii și cu numismații.

D-le Cealera vă felicit de două ori pentru că ați reușit să îmingeți lucrurile până la momentul ăn care avem în față acest volum superb atât din punct de vedere informațional câat și din punct de vedere al graficii și al realizării.

De asemenea aș dori să menționez  faptul că tehnoredactarea a fost realizată de dl Florin Stoiciu și volumul a câștigat foarte mult pe lângă informația științifică, el este completat de imagini estrem de elocvente. Se spune că o imagine face cât 1000 de cuvinte, fără aceste imagini realizate de dl Nicușor Bușurică și de dl Alexandru Sârbu, probabil că volumul ar fi avut mai puțin succes.

Realizarea unui volum nu înseamnă numai munca autorilor, ci este o întreagă echipă de susținători în spate, aici au fost d-nele Adelina Magdalena Cioi, Dima Nancu, Cezara Alexandra Trușcă și Isabela Boantă.

Recunoștința noastră trebuie să se îndrepte spre d-na Claudia Tanislav, care este un vulcan creator, este în stare să împingă lucrurile și atunci câand ai impresia că nu mai există nici o speranță.
Vă recomand tuturor să citiți acest volum și să meditați asupra lui, și volumul care îl însoțește “Biblioteca de piatră”.

În vremea noastră, de multe ori credem că vremea începe și se termină cu noi, sunt convins că nu este adevărat, dar cu cât trece timpul convingerea se întărește. Acest volum arată că ceea ce suntem, ceea ce sunt instituțiile îi vizeză pe oamenii care au fost, vorba lui N. Iorga.

Este mai mult decât o necesară și justă prezentare a celor care au bine meritat să fie pensionați pentru că cei care au fost înaintea mea și-au jertfit sănătatea și adesea viața, pentru ca istoria Dobrogei să fie cunoscută, pentru ca monumentele acestea fabuloase să fie scoase la iveală, și consider că este normal, dacă nu moral, să-i menționăm și să ne gâandim cu recunoștință asupra lor.

Aș vrea să închei cu o observație pe care,  probabil, nu ne face pe mulți fericiți, dar trebuie să o fac. Starea monumentelor pe care trecutul ni le-a lăsat cu atâta generozitate, a celor din Dobrogea nu este una fericită.
Aici sunt multe lucruri de făcut, multe vinovății, nu putem să vorbim așa în general că s-a întâmplat.
Atât noi ca profesioniști, arheologi, când scoatem un monument, el este foarte fragil și odată scos din pământ este ca o rană care se infectează și care duce la o cangrenă și la pierderea organismului.

Pe de altă parte, autoritățile dau toate liberele administrative și politice  trebuie să aibă în vedere că această moștenire este o avere care gestionată poate să aibă resurse pentru comunitate, pentru țară. Dar această moștenire trebuie să fie susținută și protejată. România  ar fi și mai bogată și cetățenii ar fi și mai fericiți dacă ne gestionăm resursele și le folosim cu cap ne batem joc de ele. Adesea aceste locuri minunate unice în țară și în lume sunt gropi de gunoi de ce nu WC –uri publice, sunt devastate și piatra este folosită pentru te miri ce. De la garduri până la cotețe ori cocini. Nu mai zic jaful arheologic se practică pe scară largă care duce la o hemoragie de valori, care nu sunt numai istorice și culturale ci vreau să vă spun că sunt și valori pecuniare. Mă face să spun că e bine să ne amintim că Dobrogea este o nestemată a României. 

Este bine să ne amintim de faptul că aici se găsește un partimoniu c are ne leagă de cele mai mari civilizații europene și ale lumii.

Este bine să ne amintim că este una din vetrele în care s-a format poporul român, că este o regiune binecuvâantată cu neamuri diverse care trăiesc în pace și este o fereastră spre lumea acestei țări, dar dincolo de aceasta, vreau să vă spun că o faptă face câat un milion de cuvinte. Și sunt convins că între tinerii care sunt prezenți aici și care vor intra și ei în politică pentru că să știți că nu putem șă schimbăm dacă stăm doar pe margine și cârcotim. Vor fi oameni care vor înțelege că această resursă, această bogăție, această sursă de mândrie, și de identitate națională, trebuie valorificată, trebuie protejată și ea va genera bunăstare pentru locuri unde oamenii astăzi trăiesc chiar  la limita subzistenței.

Vă mulțumesc!

Vartan Arachelian informează publicul că

Ne apropiem de finalul acestei întâniri,urmează un film dedicat memoriei unui a dintre vei mai importanți ctitori ai arheologiei dobrogene dl. A.V.  Rădulescu.