Când Moda e politica de Stat

Departe de a fi un moft, Moda a fost intotdeauna puternic legata de politica asupra careia a vegheat din umbra, asemenea unei Eminente Cenusii. Moda a adus bani in visteriile imperiilor de odinioara care stapâneau secretul tesaturilor fine, a asistat revolutii sau chiar le-a anuntat. Numarul din aceasta saptamana din l'Express are ca tema "Cum a invadat China Europa", o tara in care aceasta industrie e politica de Stat inca din vremea caravanelor care trimiteau produsele rare pe Drumul Matasii. Infatisarea si alaturi de ea industria care o sustine devin politica de stat prin Colbert si Ludovic al XIV-lea, iar de aici imensa traditie a luxului care a facut din Paris capitala modei. Dar moda devine o puternica arma a propagandei in URSS când, in anii 30, Stalin isi da acceptul asupra noului lux. Se inaugureaza Casa de Moda, aparat oficial al unei creatii fantastice si de lux, atât de diferita de viata omului de rând si de productia de serie. Se realizeaza mii de prototipuri anual. Pentru tarile socialiste, moda si luxul, atat de diferite de viata cotidiana, devin un univers al fantasmelor si al competitiilor incepând cu anii 50 si Congresele Modei, tinute anual in câte o alta capitala. Moda in perioada comunista demareaza oficial in România in 1955 odata cu participarea la un asemenea congres unde tara noastra fusese absenta in anii precedenti. Primele concursuri sunt câstigate de Cehoslovacia dar pentru URSS moda devine noua tinta politica. Prezentarile devin grandioase, la fel si modelele care puteau lesne cobori din paginile revistei l'Officiel. Yougoslavia, tara "dizidenta" sta deoparte, iar revistele ei reproduc la propriu modelele si tiparele de la Paris la care se aboneaza, oferind cetatenilor lumii socialiste cele mai capitaliste exemple de moda, pâna când, una din revistele de tipare frantuzesti le trimite o factura. Culmea, regimul o achita! Mentalitatile din domeniul modei in România au ramas insa profund ancorate in anii 50. Moda nu e o politica de stat pentru vechiul cuplu, pentru Elena Ceausescu care dadea ordine stricte referitor la aspectul celorlalte femei ce se vor fi aflat in preajma ei. Fara ruj, cosmetice, coafura sofisticata, rochii decoltate, elegante sau scurte, moda era tinuta in frâu de catre Putere. Cenzura la televiziune e uneori absurda si intra in conflict flagrant cu productiile sovietice unde haina joaca un rol major inca de la finele anilor 30.La Moscova insa, moda e politica de stat in anii 80. Raisa Gorbaciov asista la prezentarile Haute Couture de la Paris, designeri parizieni sunt invitati la Moscova, e epoca in care se vorbeste doar de Yves Saint Laurent si Pierre Cardin. Totul e larg mediatizat. Se lanseaza deja la inceputul anilor 80 parfumuri care poarta pe eticheta Paris-Moscou prin colaborari cu firmele de cosmetice occidentale.
Un aspect prin care celelalte tari devenite socialiste dupa 1945 se diferentiaza de Romania, este permanenta saloanelor de moda antebelice. Unele dintre ele se reorganizeaza la finele anilor 50 si functioneaza in paralel cu moda oficiala, organizeaza showuri bianuale foarte gustate de public. Fiecare tara, mai putin România, a pastrat oarecum traditiile de dinainte de razboi. Unii creatori care aveau salon devin in Ungaria sau Cehoslovacia, profesorii primelor academii de moda la inceputul anilor 50. Exista o alternativa la moda oficiala in saloanele private din capitala si functioneaza ca un ecou Haute Couture. Heinz Bormann din RDG era supranumit "Dior cel rosu" sau "Dior al socialismului" si am atasat o imagine din 1961 pentru a ilustra complexitatea sistemului modei din perioada socialismului. In toti acesti ani, Romania a trait moda izolat, odata datorita diferentelor de limba (slavii se inteleg intre ei, la fel si tarile fostului Imperiu Austro Ungar) si apoi datorita comunismului autohton, mult mai inversunat si ostil modei.
Cortina de Fier nu a cazut in 1989 ci .... in 1987. Ceva cu totul special se intampla in URSS iar moda e in final libera de orice constrângere. In acel an, doamna Aenne Burda (1909-2005) este primita cu onoruri de stat la Moscova pentru ca urma sa se lanseze editia ruseasca a revistei Burda. Am reusit sa obtin dupa multi ani caseta realizata cu ocazia evenimentului (45 de minute fashion). Cel mai impresionant este showul de moda, ceva de o amploare cum nu s-a vazut vreodata in România dupa Revolutie, totul, fireste, cu hainele purtabile propuse de revista. Fara indoiala au sadit in spiritul publicului inmarmurit din Sala Coloanelor sentimentul ca Occidentul e aproape. Moda era politica de Stat iar importanta ei era recunoscuta asa cum nu s-a mai facut vreodata intr-o perioada care cunostea profundele lipsuri materiale, magazinele goale si strada gri. Un tarâm al viselor asa cum a fost vazuta mereu Haute Couture. Deja din 1978 revista Rabotnita (Muncitoarea, cu un tiraj de câteva milioane de exemplare) primise permisiunea de la Burda de a-i reproduce unele tipare, atasate la finalul revistei. Dupa 1990 stim ce s-a petrecut in România si, in singurul regim Est European care a privit moda cu alti ochi, aceasta avea sa fie neglijata la nivel oficial iar economia de piata avea sa faca ordine. Cu siguranta, daca viziunea guvernelor din anii 90 ar fi fost alta, iar moda si luxul nu ar fi fost desconsiderate in mod idiot, si economia tarii arata diferit. In final, in emisfera de nord oamenii se imbraca si se impodobesc de câteva mii de ani, s-a schimbat doar locul unde se produce marfa. Privind acum acel show din 1987 din prisma hainelor si nu a regiei, cred ca lucrul cel mai important care s-a pierdut in România este contactul cu realitatea, cu meseria si cu clientul. Accentul s-a mutat prea mult fie in sala (monden) fie in sfera conceptelor. Notiunea de garderoba si haine care pot fi schimbate pentru a genera noi lookuri in acelasi stil lipseste.