Vinul.ro Ministrul Turismului crede într-o Zi Națională a gastronomiei și vinurilor

Pe ministrul Turismului, Mircea-Titus Dobre, am avut ocazia să-l văd “la lucru”, cu ocazia unei recepții pe care a oferit-o, împreună cu Ambasada României în Regatul Spaniei, delegaților la Congresul Organizației Mondiale a Turismului. Evenimentul – despre care puteți citi în paginile acestei ediții a revistei – a  avut o componentă puternică de gastronomie națională modernizată, care s-a bucurat de aprecierile călduroase ale celor prezenți. Sarmalele de pește, bulzul, papanașii și multe alte bunătăți tradiționale s-au însoțit – spre deliciul oaspeților – cu vinuri de Jidvei, Oprișor și Tohani. În perspectiva primului Congres național de gastronomie și vin pe care îl organizăm în 7 iunie, i-am pus mai multe întrebări pe această temă.

– Gastronomia face parte esențială din identitatea oricărui popor, din fondul valorilor care constituie țesătura unei națiuni. Nicio discuție despre progres sau “proiect de țară” (în turism, economie sau chiar politică) nu trebuie să ignore aspectul esențial al identității naționale – acesta este motto-ul primului Congres de gastronomie și vin care va avea loc în România, în 7 iunie, la ARCUB Centrul Vechi, și care va reuni proprietari și manageri de restaurante din toată țara, dar și producători de vin. Cât de mult sunteți de acord cu această afirmație și cum se regăsește “subiectul gastronomie și vin” în agenda ministerului pe care îl conduceți?

Sunt mai mult decât de acord! Pentru că, din punct de vedere gastronomic, România este o țară cu mai multe țări în ea! Și mă refer aici la fabuloasa diversitate culturală și etnică din țara noastră, în care își au rădăcinile inclusiv obiceiurile culinare, varietatea produselor și tehnicilor de preparare a mâncărurilor. Iar dacă avem, de ce să nu folosim? Gastronomia poate face diferența între oferta turistică a României și a celorlalte țări cu care concurăm. Și vreau să fim pe harta mondială a destinațiilor culinare! Ce putem face noi, ca Minister? Să prezentăm gastronomia fiecărei destinații turistice pe care o promovăm, fie la evenimentele organizate de noi pe piața externă, fie prin produsele specifice de marketing incluse în planul nostru de acțiuni pe acest an.

În ceea ce privește vinurile românești, cred că se impune o acțiune concertată de repoziționare a țării noastre în lume în acest domeniu. Mai ales că până în urmă cu vreo 20-30 de ani, România era asociată cu producția de vin de calitate. După o perioadă de regres la capitolul imagine, acum ne revenim, încet-încet. Nu e ușor, pentru că e o competiție dură. Dar România are calitatea de partea ei. Și istoria. Să nu uităm că țara noastră era furnizor extrem de apreciat al marilor case imperiale și regale din Europa, țarii Rusiei și pe urmă conducătorii sovietici veneau în România și pentru vinurile de aici. Apreciez enorm faptul că după o bună perioadă în care cultivarea viței de vie a fost lăsată uitării și s-au distrus podgoriile care ne-au făcut celebri, s-a dat drumul unor programe europene de susținere a acestui domeniu în țara noastră. Din punct de vedere turistic, România a lansat, pe vremea fostului ministru al turismului Dan Matei Agathon, un proiect denumit ”Drumul Vinului”, pe care eu m-am gândit, printr-o serie de acțiuni de promovare, să-l revitalizăm.

400 de milioane de euro direcționate anual către turismul intern pot crește enorm nivelul acestui sector

– Investițiile – și locurile de muncă – în turism pot constitui șansa României de a păstra sau readuce în țară, în condiții de relativă prosperitate, milioanele de instalatori, constructori, menajare, ospătari și bucătari care s-au dus la muncă în țări străine? Pot aduce prosperitate comunităților dezindustrializate sau celor defavorizate din alte motive? Cum?

Categoric! Actuala guvernare a declarat turismul ramură prioritară a economiei tocmai pentru că acest domeniu poate fi șansa noastră, ca țară, la o dezvoltare uniformă, coerentă. Avem programe care au rolul de a stimula investițiile în turism și în servicii conexe, tocmai pentru că există un potential enorm în a ne dezvolta și crește folosind resursa turistică a României, una cum nu mai au alte țări. Vorbesc aici de finanțările nerambursabile dedicate dezvoltării infrastructurii din stațiunile balneo, programul guvernamental Primul Centru de Agrement prin care se încurajează investițiile în servicii ce pot aduce plusvaloare unei destinații turistice, din 1 iulie dăm drumul programului de acordare a tichetelor de vacanță, care direcționează spre turismul intern aproape 400 milioane de euro anual. Investițiile creează locuri de muncă, iar cei care dezvoltă afaceri pe acest sector vor avea nevoie de forță de muncă specializată. E clar că cercul se închide cu salarii mai mari pentru profesioniști, întrucât investitorii nu-și vor permite luxul de a da greș cu resursa umană. Turiștii și beneficiarii de servicii conexe așteaptă calitate și în privința celor care le prestează.

Referitor la capacitatea turismului de a contribui la dezvoltarea unor zone defavorizate, chiar este reală. Sau, cel puțin, așa o percep eu. De ce? Pentru că eu văd în fiecare colt din această țară câte o destinație turistică. Avem locuri, resurse naturale, tradiții, cultură, mâncare bună, vinuri excepționale. Oriunde te duci ai ceva de văzut, de făcut, de descoperit. Vă dau un exemplu concret, care mi-a ajuns pe birou în urmă cu câteva zile, despre cum poate turismul să ajute zonele care au fost monoindustriale: orașul Zlatna. Autoritățile de acolo au înțeles că pot revigora orașul prin turism și fac demersuri să pună pe ”șine” turimul feroviar de epocă. Au recondiționat o locomotivă și niște vagoane, iar acum fac demersuri instituționale să facă operativ un traseu turistic pe calea ferată. Făcând asta, autoritățile sunt conștiente că nu creează doar un produs turistic, ci dau drumul dezvoltării. Clar se vor construi pensiuni, se vor presta niște servicii. Se înființează locuri de muncă.

– Numeroși străini care au auzit câteva lucruri despre România totuși nu știu că producem vin (deși această tradiție are vreo 5.000 de ani atestați arheologic și deși ne situăm în mod constant în top 12-14 mondial al cantităților produse). Franța, Italia, Spania, Chile și alte țări se identifică și se diferențiază în comunicarea ofertei turistice prin promovarea vinului și gastronomiei. Comunicarea acestui gen de informații în sarcina cui ar trebui să cadă? În definitiv, încă nu avem un Minister al Imaginii Internaționale pe care să-l putem întreba.

E o chestiune pe care trebuie să ne-o asumăm nu doar un minister sau altul, ci să lucrăm concertat: noi, pe parte de promovare a destinațiilor și produselor turistice, Ministerul Agriculturii, pe segmentul de participări la evenimente internaționale de profil, Ministerul Afacerilor Externe, cu atașații economici care pot crea punți de comunicare pe zona de afaceri și așa mai departe.

Pensiunile și restaurantele care chiar oferă bucate tradiționale ar putea fi semnalizate diferit

– Să nu vorbim numai de străinii care ne vizitează… Credeți că românii mai cunosc și mai sunt mândri, interesați de mâncarea tradițională (și nu mă refer aici doar la omniprezentele sarmale, ci și la alte mâncăruri – cu specific sezonier sau cu specificuri locale)? Oare ce ar trebui făcut ceva în sensul ăsta? Italia are deja, de mai bine de 30 de ani, un program prioritar de promovare a produselor tradiționale și țara lor a ajuns nu doar unul dintre cei mai mari exportatori de produse alimentare tradiționale cu valoare adăugată mare, ci și o atracție turistică din acest punct de vedere.

Vă spun ce putem face noi și chiar am început demersurile! Din păcate, la noi nu s-a încurajat ideea de produs traditional, ba din contră, a fost un scop în sine al unor autorități descurajarea micul gospodar din a-și vinde produsele făcute după rețete din vechime. Acum au început să se miște lucrurile pe plan local. Au apărut asociații de tip ”Produs în…”, care promovează produsele tradiționale. Sunt adevărate atracții pentru orice turist care vizitează un oraș unde există un târg al acestor asociații! Și un bun motor de promovare al unei destinații.

Iar în privința mâncării din restaurante sau agropensiuni, din păcate, se recurge la cea mai facilă metodă. În bucătării s-a ales calea cea mai simplă, a mâncării fără personalitate, care poate fi făcută din produse cumpărate din orice supermarket. E mai simplu să pui pe masă, la micul dejun, două feliuțe de mezeluri decât niște preparate din carne tradiționale. Unele doar le cumperi și le plasezi în farfuri, altele trebuie făcute sau cumpărate de la cei care știu să le facă.

Pentru că mie chiar îmi pasă ca cel puțin pe parte de turism rural să putem vorbi și de mâncare tradițională, făcută cu produse din propria gospodărie a proprietarului, am început o serie de discuții cu oficialii din Ministerul Agriculturii și ai Autorității Naționale Sanitar-Veterinare pentru a reglementa situația. Mă gândesc chiar puțin mai departe și vreau să identificăm la nivel de minister o soluție legală în a diferenția oficial unitățile de cazare și masă care folosesc produse autohtone, tradiționale. Să semnalizăm cumva locurile în cauză, pentru ca turiștii să știe clar că acolo pot descoperi mâncare tradițională.

Vremea balustradelor de inox la pensiunile agroturistice a apus

– Poate Ministerul Turismului să contribuie la o revigorare a ofertei interne de mâncare – la pensiuni, la hoteluri și restaurante? Nu neapărat în mod direct, prin vreo directivă, ci prin informarea și – de ce nu? – educarea operatorilor din domeniul hotelier și de restaurante. Înțelegem cu toții că nu poate să vină ministrul să facă mâncare la toate pensiunile din țară, dar să lanseze un semnal poate? Sau să includă în setul de criterii pentru clasificare puncte suplimentare pentru “regional” și “autentic”? Nu de alta, dar parcă în ultimele decenii s-au înmulțit supărător de mult pensiunile cu aceeași pereți zugrăviți cu maro, cu aceleași balustrade de inox la balcoane și cu aceleași liste de mâncare trase la xerox, indiferent în ce parte istorică a României s-ar afla.

Pe parte de ofertă culinară, v-am spus ideea pe care o am. Și cred că pentru identificarea locurilor cu mâncare tradițională, voi gândi un proiect care să includă maeștri bucătari, bloggeri de specialitate. Vreau să știu și părerea industriei și să primesc propuneri care să vină în sprijinul a ceea ce gândesc. Eu sunt deschis și chiar vreau să facem diferența!

În ceea ce privește amenajarea unei unități de cazare, aici intervine foarte mult partea de educație a investitorilor. Vă contrazic puțin, pentru că exact în ultimii ani au început să se dreagă lucrurile. Pionierii din turismul rural au făcut cum s-au priceput ei mai bine, lumea era fascinată de toate materialele de construcții și de amenajări exterioare și interioare la care noi nu am avut acces foarte mulți ani. Acum ne întoarcem spre autentic. Redescoperim lemnul, piatra, mușcatele la ferestre. Cei care investesc acum în pensiuni și agropensiuni sunt oameni care au vizitat lumea, au văzut cum arată pensiunile din Austria, din Italia și cum pun olandezii stuf pe acoperiș, iar în interior au toate condițiile. Din păcate pentru cei cu balustrade de inox, vremea lor apune, pentru că turiștii dictează în piață.

Oamenii zilelor noastre caută experiențe. Iar printre ele, la loc de cinste, e gastronomia

– Cum putem include gastronomia în mixul de turism? Ar fi eficientă crearea unui set de reguli – sau măcar de recomandări de “bune practici” care să depășească setul de reguli ce țin strict de “securitatea alimentalor” și care să servească drept model? Putem avea turism de calitate fără bucătari de calitate – și care e rolul actual real al Ministerului pe care îl conduceți în această privință? Cât de bine funcționează “interdisciplinaritatea” de care vorbeam mai devreme, la nivelul administrației centrale și locale?

Gastronomia e parte integrantă a turismului. Oamenii zilelor noastre caută experiențe. Și printre acestea, la loc de cinste, e gastronomia. Turiștii vin, se cazează și clar vor și să mănânce. Iar o experiență care-ți bucură papilele gustative nu o uiți foarte repede. Repet ce-am spus la o întrebare anterioară: vreau să găsim metoda cea mai bună să facem diferența, să semnalizăm locurile cu mâncare bună, tradițională. Pentru asta e nevoie de implicarea oamenilor din industrie. Împreună trebuie să schimbăm lucrurile și mentalitățile!

– Am putea spera în sprijinul Ministerului Turismului pentru declararea unei Zile Naționale (libere) a Gastronomiei și Vinului din România? Ca un prilej de celebrare a acestor valori, un prilej de reamintire pentru cei care le-au uitat ori nu le-au cunoscut niciodată, un prilej de activare a turismului intern și extern?

De ce nu? Înainte de a ne descoperi străinii, trebuie să ne cunoaștem noi!

Mircea-Titus Dobre spune că deja a inițiat discuții cu celelalte instituții care au atribuții în domeniul produselor tradiționale și al controlului alimentar din unitățile de cazare, pentru a gosi soluțiile legale prin care aceste unități să poată pune pe masa turiștilor produse locale. El insistă că agroturismul funcțional este acela care include investitorii în spațiile de cazare dar și pe micii fermieri sau chiar gospodăriile familiale.

Unul dintre punctele “Manifestului” propus spre adoptare delegaților la primul Congres național de gastronomie și vin îl constituie declararea unei Zile Naționale – libere – care să fie punctul central al unui efort complex și susținut dedicat promovării interne și internaționale a tradițiilor culinare autohtone.

Autor: Cezar Ioan