vinul.ro Vinul - despre nevoia de pregătire, relaxare și împrejurări

Am făcut, recent, o vizită “de lucru și destindere” la crama Liliac, din Batoș, împreună cu un grup de bloggeri, consumatori, comunicatori și oameni de media. A fost foarte frumos – dar nu cu asta vreau să vă rețin acum (o să scriu despre Liliac în ediția viitoare a revistei tipărite). Observațiile stârnite de această vizită constituie motivele pentru care scriu rândurile de față.

În primul rând, mi-am reamintit cât de importantă este (pentru vin și pentru consumatori) pregătirea: degeaba te azvârle cineva în contact cu cele mai bune vinuri, dacă nu ești pregătit să le înțelegi – înainte de a le bea. Vinul – ca și arta – e cel mai adesea un “gust dobândit”: nu ne naștem cu capacitatea de a aprecia corect toate creațiile complexe, ci o dobândim prin educație, prin depășirea prejudecăților și propriei ignoranțe. Dar n-aș vrea să se înțeleagă – Doamne, ferește! – din asta că militez pentru niscaiva examene obligatorii  impuse consumatorului înainte de a “binemerita” un pahar cu vin. Dimpotrivă!

Alături de vin, important e să fii relaxat: dacă te simți ca la un concurs în care examinatorul îți impune ce să simți, când să simți și cât de vocal să te uimești, asta îți taie (până la anulare) din plăcere. Relaxarea e de ajutor și fiindcă îți permite să te deschizi să absorbi din “sensurile vinului”: înțelegi astfel mai bine de unde vine el, cu ce merge bine și cum poți tu, subiectiv și egoist, să te bucuri de întreaga lui bogăție. Atunci poți, ca și când descoperi ceva nou și bun (iar în vin ai mereu șansa asta) să împărtășești și cu alții.

Vinul ține (și) de context: cu cine, când, cu ce, unde? – toate aceste împrejurări au un rol deloc neglijabil în bucuria de a-l bea. Dacă devii obsedat doar să-i cauți toate rotunjimile ori asperitățile “cu lupa”, riști să devii un maniac (adeseori ostracizat de societate) care “vede monstruos” printr-o lentilă, descoperă toate toate calitățile și imperfecțiunile unui singur obiect dar neglijează restul universului, concentrându-se (abuziv față de propria “joie de vivre”) asupra unei singure pasiuni, care devine astfel o obsesie autodistructivă.

* Sursa imaginii de mai sus este GuideAdvisor.com. Articolul a fost publicat în ediția cu numărul 108 a revistei tipărite Vinul.Ro

Articol preluat de pe vinul.ro