Constanţa - Hotel Carol

Inceputul devenirii moderne a oraşului. Locul pentru primit oaspeţii... Primul Hotel al Constanţei, Hotel Terminus.

În cartea sa "Tomi - Constanţa, 1931" colonelul Marin Ionescu Dobrogianu , făcea referire la hotelul Carol arătând că acesta a fost construit de societate engleză „Danube and Black Sea Railway", condusă de John Trevor Barkleay după aproape 20 de ani de la inaugurarea liniei de cale ferată Cernavodă Constanţa.

Clădirea a fost realizată după planurile arhitectului Alexandru Orăscu (1817-1894), considerat a fi părintele arhitecturii în România. Ca arhitect, Orăscu a fost un promotor al clasicismului. În Constanţa după planurile sale a mai fost construit Hotelul Continental.

Ridicarea unor hoteluri de clasă a survenit ca necesitate a rezolvării unei probleme de strictă necesitate a urbei. Autorităţile de atunci au susţinut hotărât investiţia companiei engleze pentru realizarea hotelului.

Dezvoltarea oraşului mai ales după reintrarea Dobrogei sub autoritatea statului român făcea absolut necesară construirea unor facilităţi hoteliere. Concomitent pe latura vestică a peninsulei se ridica de altfel şi Hotel "d`Angleterre"

Remus Opreanu, primul prefect al Constanţei era de părere că „«Marele Hotel Carol I va contribui puternic la înmulţirea visitatorilor pentru băile de mare. Căci pe lângă un mare oraşiu comercial Constanţa va fi şi o staţiune balneară dintre cele mai frecventate»" (Remus Opreanu, „Espunere generală a situaţiunei judeţului Constanţa").

De altfel, prima plaja amenajata la mare datează din 1882, imediat după ce a fost construit Hotelul Carol când în partea dinspre nord s-au ridicat două barăci din scânduri fixate cu sine de fier pe fundul marii. Deasupra apei platformele erau la o înălţime de circa 1,2 metri. Intre barăci se afla un bazin acoperit, iar in jurul bazinului - 21 de cabine pentru bărbaţi şi 10 pentru femei. Baia nu se făcea la vedere, iar costumul de baie le acoperea pe femei pana la gat. Intrarea era platita cu sume cuprinse intre 25 si 50 de bani. Cheltuiala pentru ridicarea amenajării a fost de 7 071 lei şi a fost suportată din bugetul primăriei.

De cealaltă latură a hotelului, spre sud, lângă farul genovez şi la baza primului cazinou al oraşului (kursal) s-a amenajat o a doua locaţie de băi.

Baia în mare era uneori (în condiţiile de mare agitata) deosebit de periculoasă în această zonă datorită stâncilor ce se aflau pe fundul mării

În vederea începerii construcţiei unui stabiliment hotelier, încă de la data de 4 iunie 1878 antreprenorul H. Guaracino, reprezentantul Grin & Rotschild, a achiziţionat de la comună o suprafaţă de 5.500 metri pătraţi - teren sterp. De reţinut că la acea vreme Constanţa se afla sub autoritatea Otomana (Congresul de la Berlin în urma căruia s-a hotărât redarea Dobrogei statului român urma să înceapă pe data de 13 iunie 1878. Ziua devenirii Constanţei ca oraş al noii României avea să fie ceva mai târziu, în toamnă la data de 14 noiembrie 1878).

Clădirea a fost ridicată între anii 1879-1881, în stil neoclasic cu frontoane, capiteluri şi statui decorative. Construcţia are o fundaţie solidă, pe stâncă de 14 m adâncime, din pietre şi cărămizi zidite cu mortar de var hidrauluic. Iniţial s-a numit Hotel "Terminus" apoi a fost redenumită Hotel „Carol".

Construcţia hotelului era în atenţia notabilităţilor de stat. Pe 8 septembrie 1880, aflat la Constanţa,I.C. Brătianu, pe atunci preşedinte al Consiliului de Miniştri şi ministru al Lucrărilor Publice, a evaluat lucrările de pe şantierul clădirii.

La data de 1 iunie 1882 ziarul "Farul Constanţei" anunţa inaugurarea şi deschiderea hotelului.

Conform unui articol din revista literară şi ştiinţifică „Ovidiu" din acea perioadă, „faţada grandioasă cu numereoasele-i ferestre îi dau o înfăţişare splendidă. Cuprinde 90 de camere şi salóne spaţioase cu balcóne, minunat mobilate. Se găsesc băi calde şi reci în fiecare etaj al hotelului. Ca distracţiuni se găsesc: cercuri, piano, serate familiare, bal în fiecare săptămână, escursiuni pe mare, bărci la dispoziţia amatorilor". În anul 1905 hotelul a fost electrificat.

Unul din primii administratori ai hotelului a fost Louis Kremer, fost chelner pe vapor. Vasile Canarache, pe atunci ziarist, îl considera spion în slujba nemţilor.

Evenimentele marcante ale urbei erau bine susţinute de posibilităţile de găzduire ale hotelului. O recepţie extrem de importantă a avut loc la Hotel Carol pe 15 septembrie 1895, când familia regală a venit la Constanţa după inaugurarea podului de la Cernavodă.

După anul 1914 la mică distanţă de Hotelul Carol a fost deschis Hotelul Palas, unul dintre hotelurile de lux de talie europeană apt să găzduiască în cele mai bune condiţii jucătorii ce frecventau Cazinoul.

Dinspre partea Cazinoului, Hotelul era un fundal care putea opri cu eleganţă privirea asupra sa.

Amenajarea falezei de promenadă din faţa Cazinoului încadra armonios prezenţa hotelului Carol.

Vizitatorii constanţei dispuneau de un loc deosebit de agreabil pentru plimbări pe faleză, mai ales la ceasurile după amiezii când căldura zilei se estompa plăcut sub briza de seară.

Gazetarii identificaseră şi un inconvenient al Hotelului Carol, descoperit în urma unui adulter petrecut în high-life-ul Constanţei. Astfel, Kiriak Napadarjan consemna, în publicaţia „Furnica": „Când comiţi o mică escapadă conjugală la al doilea etaj al unui hotel unde plăteşti cel puţin un pol pe zi şi când vrei să te faci nevăzut sau nevăzută la momentul psichologic când o terţă persoană vine să te prindă în flagrant delict, ei bine nu e permis atunci ca la un asemenea hotel să nu ai la îndemână alt mijloc de evadare decât o periculoasă descindere pe fereastră prin sistemul rudimentar a două cearşafuri înnodate. Otelurile localităţilor balneare trebue să fie obligate pe viitor să introducă dacă nu ascensoare, cel puţin scări de mătase solide la fiecare fereastră, pentru uzul Romeilor şi Juliettelor amatori de asemenea sport. Otelurile dela Sinaia, Constanţa, Slănic, etc. vor mai trebui să poseadă în fiecare odaie câte un dulap secret, trapă misterioasă, în fine o maşinărie oarecare spre a permite celor interesaţi să dispară la un moment dat fără risc".

Configuraţia zonei la momentul apariţiei hotelului, ca şi denumirile străzilor erau diferite faţă de cele din prezent. Bunăoară, strada Călăraşi începea din dreptul porţii nordice a hotelului Carol. În prezent această stradă este închisă în partea dinspre hotel şi se numeşte str. Cristea Georgescu.

După primul război mondial, clădirea a fost preluată de Liga Navală şi a devenit sediul „Yacht Club" român cere avea ca membri marcanţi personaje ale familiei regale..

Viceamiralul Constantin Bălescu după demisia din Marina regală din anul 1920, activând intens ca reprezentant al diferitelor asociaţii şi mai ales ca membru al Cercului Militar, a întreprins demersuri şi, în anul 1924 clădirea a fost preluată de marina română. Intre anii 1924 - 1927 clădirea a fost supraetajată cu încă un etaj mansardat.

În 1928, proaspăt renovata clădire a devenit "Cercul Militar Carol I", pentru ca, în 1932, clădirea să asigure spaţiul funcţional pentru prima expoziţie a primului Muzeu al Marinei Române.

În anul 1934 lângă Farul Genovez, în imediata apropiere a clădirii a fost aşezată statuia lui Eminescu.

Statuia trona solitară ca un prim începul al uscatului sau ca o rupere a mării la picioarele poetului nepereche.

În localul clădirii a rămas să funcţioneze pentru o perioadă destul de îndelungată Căminul Ofiţeresc.

În anul 1958 s-a trecut în folosinţa unor întreprinderi locale (DSAPC).

Din 1978 fost transferată din nou sub proprietatea Ministerului Apărării care avea în vedere să o folosească după o serioasă renovare pentru instalarea Comandamentului Marinei Militare. Între anii 1982-1983 a fost restaurata păstrându-se stilul neoclasic. La acel moment ambele aripi ale clădirii au fost demolate rămânând doar corpul central.

Faţă de aspectul anterior al clădirii, la ultimul etaj a fost realizat în zona pavilionului central un balcon care să echilibreze terasa aflată la nivelul primului etaj.

În anul 1987 intrase în atenţia lui Nicuşor Ceauşescu pentru a fi preluată şi transformată într-o locaţie pentru baza logistică a UTC. Se motiva la acea dată că instituţia unui Comandament de armă este prea expusă spre a funcţiona în cazul unor potenţiale crize politico-militare. Anul 1989 a adus o rezolvare a acestor posibile deveniri. În prezent în clădirea rămasă în patrimoniul M.Ap.N îşi desfăşoară activitatea Comandamentul Flotei de Mare din Cadrul marinei Militare.

Sursa foto: http://constanta-imagini-vechi.blogspot.com/