Evoluţia sistemului de vot în România La alegerile din 30 noiembrie 2008 s-a schimbat sistemul de vot

La alegerile parlamentare din România de după 1989 s-au aplicat două sisteme de vot: vot în baza scrutinului de listă şi repartizarea mandatelor în baza reprezentării proporţionale (1990-2004) şi sistemul mixt, în care votul a fost uninominal, iar reprezentarea mandatelor a fost de tip reprezentare proporţională.
 
La alegerile parlamentare de după 1989, din 20 mai 1990, nu a existat nicio condiţie de prag electoral. La primele alegeri legislative din 1990, românii şi-au ales membrii parlamentului bicameral, prin vot proporţional, pe liste de partid. La alegerile parlamentare din 27 septembrie 1992, s-au menţinut scrutinul de listă şi repartizarea mandatelor în baza reprezentării parlamentare, dar s-a introdus şi un prag electoral de 3% din totalul voturilor exprimate la nivel naţional. Norma de reprezentare fixată de legislaţie pentru scrutinul din 1992 era de un deputat la 70.000 de locuitori şi un senator la 160.000 de locuitori.
Următorul scrutin, din 3 noiembrie 1996, s-a desfăşurat, în linii mari, după aceleaşi reguli, ca şi cel din 1992, menţinându-se acelaşi sistem de vot, acelaşi prag electoral şi aceeaşi normă de reprezentare.
 
Şi alegerile parlamentare din 26 noiembrie 2000 au menţinut sistemul de vot de tip scrutin de listă şi reprezentare proporţională, precum şi norma de reprezentare, dar au crescut pragul electoral la 5% pentru partide şi au instituit unul special pentru coaliţii, de minimum 8% şi maximum 10%.
 
În 2004, alegerile pentru Senat şi Camera Deputaţilor s-au desfăşurat într-un cadru constituţional nou, marcat de revizuirea Constituţiei, în 2003 fiind pentru ultima oară când alegerile parlamentare s-au desfăşurat în acelaşi timp cu cele prezidenţiale.
 
În premieră după 1989, la alegerile din 30 noiembrie 2008 s-a schimbat sistemul de vot. Sistemul electoral specific acestor alegeri a fost considerat unul mixt. Pentru ca un partid să intre în parlament, trebuia să depăşească 5% din totalul voturilor valabil exprimate la nivel naţional sau candidaţii săi să câştige cel puţin şase colegii uninominale în cazul alegerilor pentru Camera Deputaţilor şi trei colegii în cazul alegerilor pentru Senat. La rândul lor, candidaţii independenţi trebuie să beneficieze de susţinerea a minimum 4% din numărul total al alegătorilor înscrişi pe listele electorale permanente din colegiul uninominal în care candidează, dar nu mai puţin de 2.000 de alegători pentru Camera Deputaţilor şi 4.000 de alegători pentru Senat.
 
Alegerile din 11 decembrie 2016 aduc modificări semnificative, prin faptul că se revine la sistemul electoral de tip scrutin de listă şi reprezentare proporţională. O altă noutate legislativă a acestui scrutin este modificarea normei de reprezentare de la un deputat la 70.000 de locuitori, cât era în vechea prevedere legală, la un deputat la 73.000 de locuitori. La Senat, norma de reprezentare este mărită de la un senator la 160.000 de locuitori, la un senator la 163.000 de locuitori. Deşi pragul electoral rămâne acelaşi la alegerile din 2016, acesta se poate calcula în două moduri: fie prin raportarea procentului de 5% la totalul voturilor valabil exprimate la nivel naţional, fie prin calcularea procentului de 20% din voturile valabil exprimate în cel puţin patru circumscripţii electorale pentru toţi competitorii electorali.