Un altfel de pamflet "Primarul caftangiu"

Aceasta este una din scrisorile adresate redactiei, prin posta electronica, de cititorul nostru, care poarta pseudonimul Asterix si a carui aprobare o avem pentru a o publica

Zilele trecute, primarul, marcant om politic pesedist, se scuza Mediafaxului ca, de fapt, adjectivul-invectiv adresat lui Corlateanu de "fatalau plangacios" nu era decat "o mica palma", deoarece acesta isi bagase nasul unde nu-i fierbea oala . Continuand in aceeasi idee de exprimare semigolaneasca a primarului, sa-i administram si noi o mica bataita, cu ziarul la poponet, nu de alta, dar intinde cam tare coarda parapantei... O palma ici, o palma colo, un ghiont in coastele celui care il incomodeaza, un branci de genul "afara din partid!", un sut discret sau exploziv, ce sa-i facem, "asa este el", darnic, doar primaria a castigat-o fara partid! Discretele palme adresate celor din conducerea centrala de partid s-au transformat incet, incet, de 8 ani incoace, in pumni care ne burdusesc noua existenta, noua celor care, fara de partid, ne-am inrolat in Partidul Primarului Caftangiu, pe care l-am ales si reales, fara ca el sa aiba nevoie de sprijinul vreunui partid. Si acum, si-a luat-o in cap! Orasul a devenit sacul de box al primarului, vorbele sale mieroase, adresate pensionarilor, sunt in realitate upercuturi si crosee in toata regula, pe care plexurile, maxilarele si buzunarele noastre ghiortaitoare le incaseaza. Pe cat de firav este primarul, pe atat de grea are palma cu care ne mangaie si ne vegheaza destinele, zi de zi si ceas de ceas. Parca ar avea 10 degete in loc de 5, doua guri de hranit in loc de una si un numar infinit de conturi in banci de umplut... Ne-a inghesuit in corzi si ne cafteste de ne sar fulgii si banii din buzunare, iar noua nici ca ne pasa, mai degraba ne place... Ne-a invinetit ochii, ne-a umflat falcile si ne-a tabacit dorsalu', bate la noi ca la hotii de cai, cu taxe peste taxe, vrajeli peste vrajeli, inginerii financiare, de ne scartaie toate incheieturile. Ne-a hodorogit orasul, l-a transformat intr-un ring de box, in care ne alearga intr-una. Smecheros, destept si inventiv, caftangiul-sef, scolit parca de militienii de altadata, ne-o trage destul de discret, evitand sa lase urme care sa-l incrimineze, ne administreaza lovituri ascunse, care ne macina organele pe dinauntru, insa, de un timp incoace, ii mai scapa si lui cate o scatoalca mai la vedere, care lasa urme adanci pe fata orasului. Ghionturile si imbrancelile impartite cu nemiluita de gasca caftitorilor din preajma primarului, palmele primite peste ceafa si in plina figura au inrosit obrazul urbei, iar rabdarea noastra, a tuturor, ne aduce in situatia ca, maine-poimaine, sa primim un bocanc de-or sa ne cada ochii in gura si nu o sa ne mai vedem om cu persoana, privindu-ne unii pe altii printre dintii lipsa... Scuzat sa-mi fie limbajul de dragii nostri cititori, insa, mai nou, o luam peste mecla pe sestache, persuasiv si subliminal, echipa de caftitori folcloristi dansand in jurul nostru in ritm de samba si capoiera .Din cand in cand, la intervale neregulate, cand nu te astepti, cate unul din dansatori iese in goana din sarba asta sud-americana si ne mai trage cate un sut coregrafic de ne tiuie timpanele; suturi cu ghiozdane electorale, cu dobanzi subventionate, cu ajutoare electorale pentru invatatori si profesori, iar loviturile se intetesc pe masura ce alegerile locale se apropie. Ceea ce nu stiu, sau poate ca au uitat, acesti calusari cu ifose sud-americane, in frunte cu cel ce imparte palme si suturi, este ca dansul capoierei nu a fost inventat de ei, stapanii, ci de sclavii carora le ajunsese cutitul la os si nu mai erau dispusi sa intoarca si celalalt obraz la infinit... Adios muceaceos!