Cartea zilei Dragoste şi război, Diana Dobriţa Bîlea

Bun regăsit, prieteni! Astăzi semnalăm apariţia unui excelent roman cu tentă istorico-sentimentală, scris de o autoare pe care am mai prezentat-o la rubrica noastră de carte. Autoarea este Diana Dobriţa Bîlea, care ne oferă un nou volum consistent (498 de pagini) şi ne introduce în lumea literaturii, propunându-ne o călătorie prin universul iubirii, al prejudecăţilor şi al războiului. Plasată în perioada celui de Al Doilea Război Mondial, acţiunea romanului se desfăşoară la Constanţa şi suprapune destinele personajelor: Savin Gheorghiu, Rebecca, Ofelia Lăzăroiu, Cristiana Vasilescu (văduva disponibilă a unui colonel), Olga Teodorovna - o frumoasă şi sentimentală agentă NKVD.
 
Dimensiunea politico-istorică a cărţii aduce în prim plan personaje politice reale ale epocii: regele Carol al II-lea, Mihai I al României, Armand Călinescu (prim ministru asasinat de legionari), mareşalul Ion Antonescu, generalul Constantin Lăzăroiu, comandant al unui corp de armată care staţiona la Constanţa. Naraţiunea îşi are punctul de plecare în ziua de 15 august 1939, romanul descriind festivităţile dedicate Zilei Marinei Române, la care participă aproape toţi locuitorii oraşului. Peste doar două săptămâni avea să izbucnească războiul (noaptea de 31august - 1 septembrie 1939), prin invadarea Poloniei de către Germania, conflict care se va extinde la nivel mondial.
 
Autoarea descrie cu o precizie exemplară contextul istoric, politic şi militar al epocii, plasând eroii romanului pe acest fundal complex care implică absolut toate segmentele societăţii, care aduce suferinţa şi nu alege ce destin să suprime.  Protagoniştii frumoasei poveşti de dragoste, Savin Gheorghiu (elev al Şcolii Navale, ulterior ofiţer în Marina Regală) şi Rebecca (o frumoasă fiică a unei bogate familii evreieşti care trăia de câteva generaţii la Constanţa), fac tot posibilul să evite tragediile pe care le implică războiul. Stereotipurile şi prejudecăţile care însoţesc această iubire interetnică se fac simţite încă de la început şi crează imposibilitatea derulării fericite a poveştii de dragoste dintre cei doi.
 
Esenţa romanului rezidă în două fire narative: războiul european, care se extinde, devenind mondial în cele din urmă, şi povestea de dragoste dintre cei doi tineri constănţeni aparţinând  nu doar unor etnii diferite, ci şi unor clase sociale distincte. Rebecca, aparţinătoare a unei familii cu statut social important, logodită cu un evreu la fel de înstărit ca şi ea, îl preferă totuşi pe Savin, fiul unei familii  româneşti de condiţie modestă, sărac, dar chipeş în uniforma lui de ofiţer al Marinei Militare.
 
Diana Bîlea ne surprinde plăcut în descrierea evenimentelor istorice, pe care o face ca un adevărat istoric profesionist. Autoarea trece în revistă evenimentele tragice care conduc la pierderea unor importante teritorii ale României în vara lui 1940. Hitler le-a pus gând rău evreilor şi vrea să-i extermine, declarând această politică o prioritate a regimului nazist.  Stalin, pe de altă parte, cu o viclenie diabolică, se pare că are bătaie mult mai lungă decât a rivalului său şi urmăreşte să ocupe şi să subjuge noi teritorii. În acest context, România pierde Basarabia şi Bucovina de Nord, Transilvania şi Cadrilaterul. Acest aspect este surprins de către Ion Roşioru, care descrie contextul şi alegerile pe care trebuie să le facă Rebecca pentru a se salva, în speranţa că va reuşi să trăiască imposibila iubire cu Savin Gheorghiu.
 
„Zvonurile care circulă şi, mai devreme sau mai târziu, se adeveresc, întreţin o permanentă stare de incertitudine şi mai ales de frică. Drama ei, pe fundalul avansării trupelor lui Hitler spre estul Europei, constă în imposibilitatea de a rămâne alături de cel drag, căruia i s-a dăruit cu disperare şi sfidând orice prejudecată matrimonială. Pentru a se salva, va trebuie să plece în Palestina, unde ai ei, spre a supravieţui, vor trebui s-o ia de la capăt , urmând să-şi pună o nouă afacere pe picioare” (p.7), descrie Ion Roşioru în prefaţa cărţii.
 
La rândul lui, Savin are de ales între Ofelia, fiica talentată a generalului Constantin Lăzăroiu, şi Rebecca, pe care o iubea cu adevărat, dar care urma să plece în Palestina pentru a se salva de la deportările naziste. Cele două domnişoare rafinate şi deosebit de frumoase care se perindă prin existenţa erotico-sentimentală a lui Savin reprezintă două ipostaze distincte ale iubirii. O primă dimensiune, carnală, marcată de o senzualitate profundă care se consumă în povestea de dragoste cu Rebecca. Cea de-a doua dimensiune, spiritualizată şi romantică, ce se consumă cu Ofelia Lăzăroiu, fiica generalului.  
 
Această dublă dimensiune ne duce cu gândul la romanul autobiografic scris de Lucian Blaga -Luntrea lui Caron,  unde regăsim aceeaşi dublă ipostază a erotismului şi a iubirii. Eroii acestei existenţe duale sunt Axente Creangă şi Octavia Olteanu, în prima dimensiune, care implică iubirea trupească, marcată de o senzualitate profundă. A doua dimensiune a iubirii ideale, spiritualizată de data aceasta, o implică pe Ana Rareş, alături de care eroul narator Axente Creangă trăieşte o fantastică poveste de iubire.

 
Revenind la cartea Dianei Bîlea, este de notat faptul că dilema care-l domină pe Savin are un impact major în mentalul tânărului ofiţer atunci când se află într-o situaţie limită în submarinul Delfinul,  aflat la 80 de metri în adâncuri, lăsându-se dus în derivă de curenţi şi în pericol de distrugere.  În acel moment, lui Savin îi vin în minte ambele iubite şi încearcă să îşi clarifice dilema amintită mai sus. Momentul de tensiune este surprins excelent de autoare: „Savin constată că acum vedea clar înlăuntrul său. Înţelese că pe Rebecca o iubea pătimaş, total şi fără semne de întrebare, în timp ce pe Ofelia o asocia cu muzica, cu frumosul, cu pacea sufletului şi a lumii. Ofelia era libertatea, cerul limpede şi marea liniştită. Le-ar fi vrut pe amândouă în viaţa sa, pe fiecare pentru ceea ce reuşea să stârnească în inima şi în creierul lui”, descrie Diana Bîlea.
 
Destinul însă, curmă brusc viaţa Rebeccăi, marea iubire a lui Savin, în timpul călătoriei spre Palestina, împreună cu opt sute de evrei care au pierit în urma torpilării navei Struma. Savin Gheorghiu şi-ar putea găsi uşor consolarea în braţele diafanei şi fumoasei Ofelia, însă destinul îl duce în braţele pasionalei şi voluntarei văduve Cristiana Vasilescu, care se îndrăgosteşte iremediabil de ofiţer. Aventura sentimental-erotică a protagonistului  nostru continuă şi la Tulcea, unde Savin Gheorghiu este luat prizonier de către sovietici, trăieşte ororile lagărelor şi cunoaşte interogatoriile poliţiei politice sovietice. Îndrăgostindu-se de inteligentul şi carismaticul Savin, frumoasa agentă NKVD Olga Teodorovna îl ajută să evadeze şi o face cu preţul sufletului ei îndrăgostit, fiind convinsă că profesia practicată de ea o abrutizase, încercând să-şi elibereze sufletul prin intermediul iubirii. Savin ajunge în cele din urmă în braţele Ofeliei, care îl aştepta în suferinţă, încheind un ciclu existenţial extrem de complex şi aşteptat de către cititor.
 
Ceea ce reţine atenţia  în acest roman este faptul că fetele sunt cele care iau iniţiativa, ele fac declaraţiile de dragoste, tot ele stabilesc locurile şi orele de întâlnire. În momentul în care aleg să se dăruiască, o fac total, trăind din plin momentul iubirii, arzând şi sacrificându-se pe altarul acesteia.
 
Romanul mi se pare interesant şi dintr-o altă perspectivă. Este vorba despre contextul istoric şi despre evenimentele reale pe care autoarea le descrie cu precizie în carte şi pe fundalul cărora construieşte naraţiunea. Diana Dobriţa Bîlea se alătură scriitorilor români care au prezentat realităţile războiului fără să le cosmetizeze,  prezintă crimele şi masacrele naziste,  jafurile şi violurile săvârşite de sovieticii „eliberatori” începând cu 23 August 1944, modul în care ruşii pun stăpânire pe navele româneşti, transformându-i în prizonieri de război pe marinarii români care se găseau la posturile lor. Comportamentul brutal al sovieticilor ajunşi în teritoriul românesc nu scapă analizei amănunţite a autoarei. Drama existenţială a persoanjelor din roman se suprapune dramei reale a umanităţii asediate de ororile războiului. Autoarea surprinde agonia (generată de război) şi extazul ( atins prin intermediul iubirii) transpunând aceste stări în textul cărţii.
 

Prin publicarea romanului „Dragoste şi război“, Diana Dobriţa Bîlea dovedeşte reale disponibilităţi literare, construind un text obiectiv de o mare complexitate narativă. În romanul conceput, autoarea respectă şi demonstrează că deţine importante cunoştinţe de istorie politică şi militară, inserând evenimente reale în ficţiunea care ţine cititorul conectat, satsfăcându-l până la ultima pagină. Despre roman putem afirma că este o reală carte de istorie, specificul militar al acesteia fiind apreciat de Ioan Damaschin în postfaţa cărţii.
 
„Surpriza mare a autoarei a fost atunci când a aflat că amiralul pe care şi-l alesese să ajungă în paginile romanului continuase războiul sub apă la bordul a două submarine,  scăpând nevătămat până la sfârşitul conflagraţiei. De la acest prim pas şi până la finalizarea romanului a urmat însă anevoiosul drum al documentării în ceea ce priveşte războiul pe mare în general şi al celui submarin în special. De aici este uşor de dedus că acţiunile pe timpul războiului pe mare, relatate de autoare în cuprinsul romanului, nu sunt inventate, ci autentice, duse şi trăite de erou. Iată că, graţie unui impuls de scriitor, eroul de război a devenit erou de roman. Diana Dobriţa Bîlea, dintr-un lăudabil impuls creator şi posedând un talent literar de mare scriitor, a acceptat provocarea de a scrie un roman cu o tematică ce-i părea la început inaccesibilă, cel puţin din perspectiva cunoaşterii fenomenului denumit război submarin. Din punctul de vedere al istoricului de marină militară, a reuşit!” (p.490), susţine Ioan Damaschin.

Romanul este fluent, încântă şi incită în acelaşi timp, stârnind interesul cititorului până la ultima frază.

Lectură plăcută !

Titlu: „Dragoste şi război“
Autor: Diana Dobriţa Bîlea
Editura: Tipo Moldova
Locul şi anul apariţiei: Iaşi, 2016.
.