CARTEA ZILEI Helen Azar, „Jurnalul Marii Ducese Olga Romanova”

Marea Ducesă Olga Romanova avea 22 de ani când a murit, în iulie 1918, ucisă, împreună cu toţi ceilalţi membri ai familiei imperiale, de bolşevici. Cel mai mare copil dintre cei cinci ai ţarului Nicolae al II-lea şi ai ţarinei Aleksandra, Olga era în vremea relatărilor din jurnal la vârsta căsătoriei, fiind considerată una dintre cele mai râvnite prinţese ale epocii. Viitorul rege Carol al II-lea al României s-a numărat printre cei mai importanţi pretendenţi ai săi, dar întâlnirea dintre cele două familii regale nu s-a sfârşit cu o hotărâre în privinţa mariajului princiar. În anul revoluției bolșevice, 1917, societatea rusă se afla în degringoladă și profundă tragedie, care a fost și tragedia familiei imperiale ruse. Autoarea consemnează cuvintele mamei sale, țarina Aleksandra Feodorovna, ce sintetizau destinul acestei familii şi al întregii societăți ruse căzute sub bolșevici: Nu există fericire pe acest pământ; sau, dacă există, ea se plătește foarte scump.

  Din jurnalul Olgăi Romanova reiese dragostea ei față de patria rusă, religiozitatea profundă, dragostea pentru mediul în care trăia și pentru cultura rusă. În Primul Război Mondial, este voluntar, împreună cu mama și surorile ei, dedicându-se îngrijirii răniților și a celor aflați în suferință.

Dincolo de aceste mărturii, meritul autoarei Helen Azar mi se pare important din altă prismă. Este vorba despre modul în care autoarea cărții pune în valoare jurnalul Olgăi Romanova și mărturiile acesteia despre ultimii ani ai dinastiei Romanovilor scrise de membrii familiei. Este suficient să redăm un scurt pasaj din volum care ne introduce în spiritul epocii:

5 aprilie 1917 - Papa, dragul meu drag! Aşadar, ai ajuns la Stavka. Sper că vei putea să scapi curând de acolo. Ce păcat că nu ai fost aici azi, să lucrezi cu noi la gheaţă. Apa era la nivelul podului cel mic, aşa că a fost simplu pentru noi 4 şi pentru Nagornîi să tragem bucăţi de gheaţă. Tot închidem digurile (ne e teamă că apa se va revărsa) şi aruncăm bucăţile de gheaţă peste două zăplazuri, aşa că inundarea a fost destul de reuşită, apa chiar s-a dus prin crăpăturile stâncilor. Din când în când, ne odihneam pe nişte scăunele, pe care le adusesem de acasă. Aleksei s-a plimbat cu maşina lui, cu micul Serghei şi frumosul Aleksei, care nici măcar nu s-a dat jos, le e teamă să nu răcească. Obednia a fost foarte reuşită din toate punctele de vedere, soldaţii au cântat foarte bine, dar, spre final, s-au zăpăcit şi au început să cânte litia, pentru care Batiuşka nu era pregătit deloc şi, în loc de „Hristos a înviat”, au cântat „Veşnica pomenire”. Ziua am fost la Marele Palat, dar toată lumea se adunase acolo să asculte un concert, aşa că am fost destul de jenate şi ne-am grăbit să plecăm, şi am fost la infirmeria lui Mărie şi a Nastasiei.

Așa cum vedem din textul cărții, Olga Romanova își păstrează și umorul, în ciuda greutăților războiului, jurnalul consemnând amănunte amuzante și delicii ale atmosferei calde de familie. Jurnalul Olgăi Romanova, început în 1905 şi încheiat pe 15 martie 1917, la scurt timp după abdicarea tatălui ei, este o descriere atentă şi plină de candoare a întâmplărilor de zi cu zi din viaţa Marii Ducesen, dar și a familiei imperiale. Un document remarcabil al unei tinere care nu a ales să facă parte dintr-o familie regală şi nu a profitat niciodată de poziţia sa, ci care şi-a pierdut viaţa tocmai din cauza a ceea ce reprezenta familia ei. Volumul scris de Helen Azar este, pentru fiecare dintre noi, o veritabilă lecție de viață. Lectură plăcută !
 
Titlu: „Jurnalul Marii Ducese Olga Romanova”
Autor: Helen Azar
Editura: Corint, București
Anul apariţiei: 2014.
 

Sursa foto: grupulcorint.ro