CARTEA ZILEI Nicolas Trifon, „Unde e Aromânia? Intervenţii, dezbateri, cronici. 1994-2014”

După apariţia lucrării Aromânii pretutindeni, nicăieri, în noiembrie 2012, spaţiul public românesc ia contact cu anumite realităţi etno-culturale care îi privesc pe aromânii din România. Este o primă carte care spune lucrurilor pe nume în cazul problemei aromâneşti. Deşi este tradusă în română, cartea apare în Republica Moldova din motive lesne de înţeles şi conţine amănunte care până acum nu au fost publicate din cauza unor sensibilităţi instituţionale oficiale. În noiembrie 2014, la editura Cartier, a văzut lumina tiparului o altă carte cu un titlu interogativ, Unde e Aromânia?, care propune un cadru real al dezbaterii de idei în materia drepturilor identitare aromâneşti. Autorii din România specializaţi în problema aromână au omis intenţionat anumite subiecte sensibile în cercetările realizate. Nicolas Trifon analizează aceste controverse legate de modul în care aromânii au ajuns în spaţiul românesc, despre modul în care acelaşi grup aromânesc este evaluat în statele balcanice în care trăiesc aromâni. Niciuna dintre academiile statelor în care trăiesc aromâni nu coincid cu versiunea oficială a teoriilor care definesc grupul aromânilor. 

 Nicolas Trifon (născut Nicolae Trifon, în 1949, la Bucureşti, aromân pe linie paternă) este scriitor, lingvist, om de cultură şi editor de limbă franceză. Emigrează în Franţa, la sfârşitul anului 1977. Îşi susţine teza de doctorat în lingvistică la Şcoala de Înalte Studii în Ştiinţe Sociale, în 1983, cu o teză despre limba de lemn. A început cercetările despre aromâni în 1993, când a apărut şi primul său studiu, intitulat Les Aroumains, un cas de figure national atypique (Acratie). Privitor la situaţia aromânilor din România, a publicat Les Aroumains en Roumanie depuis 1990: comment se débarrasser d’une (belle-)mère patrie devenue encombrante în prestigioasa publicaţie franceză „Revue d’études comparatives Est-Ouest”, nr. 3-4, 2007. Preocupat de chestiunile naţionale şi de problemele din Balcani, Nicolas Trifon a participat, începând din 1993, la activităţile diasporei pentru recunoaşterea drepturilor culturale ale comunităţilor aromâne din Grecia, Albania, Republica Macedonia, Bulgaria şi România, precum şi la iniţiativele privind consolidarea emancipării majorităţii românofone din Republica Moldova. Autorul lucrării prezentate astăzi de noi răspunde provocării lansate de Ion Caramitru în cadrul unei emisiuni televizate transmise în data de 11 iulie 2011. Caramitru se întreba retoric unde este Aromânia. Acelaşi personaj încerca să definească originea românească a lumii aromâneşti din Balcani în care România este actorul principal. Trifon explică eroarea în care se află Caramitru atunci când încearcă să „convingă” aromânii că sunt români. Autorul recunoaşte înrudirea pe plan lingvistic între români şi aromâni, însă prezintă diferenţele de ordin identitar care sunt evidente, deoarece geografia mentală aromânească este diferită de cea românească. Intervenţiile, dezbaterile şi cronicile introduse în acest volum de autor sunt susţinute între 1994-2004. Dintre intervenţii, amintim Nici Bucureşti, nici Atena, în care autorul descrie falsitatea teoriilor oficiale greceşti şi române. În legătură cu acest aspect, Trifon susţine că, mizând pe un stat, aromânii riscau să creeze tensiuni între ei şi să provoace represalii în celelalte state. Particularismul aromân şi pariul european reprezintă intervenţia la colocviul organizat în oraşul Larissa din Grecia, în timpul căruia a existat o virulentă campanie de intimidare din partea grecilor care încercau să blocheze evenimentul. O altă intervenţie publicată de autor este intitulată 1913-2013- Dilema aromânilor după pacea de la Bucureşti, în care surprinde drama trăită de grupul aromânesc din Balcani care primeşte lovitura de graţie prin semnarea păcii amintite. Printre dezbaterile prezentate în volum se numără un interviu relevant pe care Octavian Blaga îl realizează cu autorul cărţii prezentate astăzi. Cronicile introduse în cadrul acestui volum analizează cel puţin două probleme care preocupă lumea aromânească: Generalul Dabija - Cadrilaterul şi aromânii şi o altă lucrare, intitulată Kadare & Aromânii din Albania. La finalul prezentării noastre, redăm textul pe care îl propune N. Trifon pe coperta IV a volumului: Întrebarea „Unde e Aromânia?” sună mai degrabă ca o provocare. Aromânia este acolo unde trăiesc şi vor trăi aromâni în carne şi oase, care doresc să-şi cultive diferenţele şi limba, să-şi împărtăşească diferenţele şi limba, să-şi împărtăşească experienţele comune şi să le transmită mai departe, să facă planuri pentru viitor. Lumea aromână, „armânamea”, nu are un sens şi un viitor credibil decât concepută, proiectată, imaginată în configuraţia ei completă: aromânii care au rămas în regiunile unde sunt atestaţi de-a lungul istoriei, cei care le-au părăsit de voie, de nevoie, dând naştere unor  fluxuri diasporice de o rară complexitate, cei care s-au stabilit grupaţi în România în perioada interbelică.

Cartea merită citită şi merită toată atenţia, deoarece spune pe nume unor lucruri extrem de sensibile în spaţiul românesc şi care încearcă să pună bazele unui dialog real în sensibila problematică aromână. Lectură plăcută !
Titlu: „Unde e Aromânia? Intervenţii, dezbateri, cronici 1994-2014”
Autor: Nicolas Trifon
Editura: Cartier
Anul apariţiei: 2014
 
Sursa foto: cartier.md