Cartea Zilei Catia Maxim, „Îngerii din Moscopole. Exilul”
Cartea Zilei: Catia Maxim, „Îngerii din Moscopole. Exilul”
21 Apr, 2015 00:00
ZIUA de Constanta
5153
Marime text
Bun regăsit, prieteni! Astăzi propun spre lectură un alt volum cu temă aromână. Este vorba de un roman istoric, „Îngerii din Moscopole. Exilul”, scris de Catia Maxim, o ficţiune fără pretențiile unui studiu academic sau o istorie a mentalităţilor armâneşti.
Catia Maxim (pseudonimul sub care publică autoarea) este o prozatoare, cu precădere romancieră, care se ia în serios, care ştie că proza de amplă respiraţie presupune structură narativă, story şi, mai ales, personaje. Catia Maxim este autoarea romanului de atmosferă cotidiană, de strictă actualitate, în cazul volumului de față tema romanului asemănându-se cu o saga de familie. Pe fundalul istoric al secolului al XVIII-lea, două personaje, profesorul Cavallioti și profesorul Thunmann, au locul bine definit în întregul naraţiunii autoarei. Volumul este însoțit de alte personaje ce redau imaginar traseul parcurs de către grupurile armânești la momentul părăsirii Moscopolei - leagănul aromânismului. Pentru că acest oraș reprezentativ al aromânilor se află în Albania de astăzi sub numele de Voskopoje, redăm câteva date concrete și corecte din punct de vedere istoric ale parcursului aromânilor în teritoriul patriei lor de odinioară. Aromânii din Albania erau estimați la circa 200.000 de persoane ce locuiau în următoarele centre mai importante: Firti, Lisna, Fașari, Pleasa, Moscopole, Grabova, Nicea, Șipsca. Conform unor opinii, aromânii se grupau după gradul de compactizare în trei zone principale:
a) zona central-vestică a Albaniei, în special Muzakia, unde trăiau aproximativ 145.000 de aromâni, remarcându-se totodată oraşul Tirana;
b) zona sud-estică, aflată între marile lacuri Ohrida-Presna, cursul superior al râului Osum şi bazinul superior al râului Shkumbi, cuprindea în jur de 51.000 de aromâni, care locuiau în principal în oraşul Korca (azi Korce, Albania, cu 6.000 de aromâni);
c) zona din sudul Albaniei, adică regiunea bazinului mijlociu al râului Baiaşa, cu aproape 20.000 de aromâni, de „vlahi” sau „rrâmânji”. În sud-estul Macedoniei şi în Grecia se găsea populaţia care mult timp era cunoscută sub numele de megleniți. Este populaţia aromânească cunoscută astăzi sub denumirea științifică de „megleno-români” sau „megleno-vlahi”. Revenind la ficțiunea Catiei Maxim, acest al doilea volum dintr-o serie de trei descrie modul în care este părăsit orașul Moscopole după distrugerile repetate ale otomanilor conduși de Ali-Pașa de Yannina. Cum se naşte un război din invidie și din dorința de a apropria ceea ce este al altora. Cum se naște drogul puterii și ce urmări are acesta sau cum se schimbă radical ordinea economică şi politică în Balcani sub bagheta Guvernatorului Ali Pasha. Leul de la Yannina, așa cum este supranumit Ali, este un personaj-cheie din roman, deoarece reprezintă sursa tuturor relelor care s-au abătut asupra Moscopolei. Câteva dintre reperele naraţiunii, situate la hotarul dintre ficţiune şi istorie, redate la prezentul istoric de Catia Maxim, fac legătura cu primul roman istoric intitulat, „Îngerii din Moscopole”, apărut la aceeași editură, Tracus Arte, în 2011. Acest prim volum al trilogiei este o fascinantă poveste petrecută într-un ţinut din Albania, care descrie ultimele trei zile din viaţa unui oraş prosper, în secolul XVIII, populat de vrednici armâni, arhonţi şi negustori influenţi precum Simon Sina sau Arghirie Atanasie Gojdu. Despre existenţa elementului aromânesc în Peninsula Balcanică s-au ocupat un număr însemnat de cercetători, sârbi, albanezi, greci şi români. Ţările Balcanice în care trăiau aromâni ca minorităţi prospere erau Albania, Bulgaria, Grecia şi Iugoslavia (Macedonia), situate însă după importanţa numerică a românilor: Grecia şi Albania, apoi Iugoslavia şi Bulgaria. Situaţia minorităţilor aromâneşti, din punct de vedere naţional-cultural, era aproape aceeaşi în toate statele balcanice.
Grupul aromânilor din Peninsula Balcanică a fost împărțit între statele limitrofe: Albania, Grecia, Iugoslavia şi Bulgaria, după războaiele balcanice. Aceşti aromâni, cunoscuţi şi sub denumirea de „cuţo-vlahi”, au reprezentat unicul grup din Balcani ale cărui drepturi naţional-culturale au fost împărțite între patru state prin Tratatul de pace de la Bucureşti din 1913. Ţările în care trăiau comunități importante de aromâni erau Albania, Bulgaria, Grecia și Macedonia. Ulterior, după 1925, o parte importantă a aromânilor moscopoleni se va așeza în Cadrilater (pe atunci parte a României), într-o altă relocare istorică și socială. În anul 1940, după discuţiile care au avut loc la Craiova, guvernanţii români cedează presiunilor Germaniei naziste şi aliaţilor ei bulgari şi decid abandonarea Cadrilaterului. Aromânii începeau o nouă etapă a pribegiei și luau totul de la capăt după ce făcuseră același lucru cu 15 ani înainte în Grecia și Albania, stabilindu-se în Dobrogea de Sud, sau în secolul XVIII, atunci când abandonaseră Moscopole.
La momentul 1940, au lăsat tot avutul și au trebuit să ia calea evacuării în Dobrogea de Nord în localitățile de unde plecaseră germanii și bulgarii. Erau imperative de ordin politic care nu puteau fi influențate de 100.000 de oameni. Aceştia au fost însă afectați în existența lor de către decidenți politici ce-și făceau calcule și negociau interesele sacrificând vieți, destine, și, de multe ori, interesele majore ale sistemului politic. Era un alt episod asemănător cu cel redat de Catia Maxim, în romanul prezentat astăzi, și decis de Ali Pașa. Rapturile teritoriale din 1940 făcute asupra României au marcat existența a sute de mii de oameni care nu avut altă soluție decât resemnarea și suferința. Aceste catastrofe umane au fost identice, indiferent de faptul că cei afectaţi erau români, bulgari, germani, turci, tătari, aromâni sau români. Recomandăm tuturor celor interesaţi de cultură acest al doilea volum, „Exilul”, al trilogiei „Îngerii din Moscopole”, ca o nouă apariţie de excepţie în spaţiul cultural românesc, ce rememorează și reconstituie dramele și trecutul unui popor deosebit din Balcani. Vă asiguram că romanele Catiei Maxim reprezintă manifestări spirituale de valoare certă.
Lectură plăcută!
Titlu: „Îngerii din Moscopole. Exilul”
Autor: Catia Maxim
Editura: Tracus Arte
Locul apariţiei: București, 2013
Sursa foto: www.tracusarte.ro
Catia Maxim (pseudonimul sub care publică autoarea) este o prozatoare, cu precădere romancieră, care se ia în serios, care ştie că proza de amplă respiraţie presupune structură narativă, story şi, mai ales, personaje. Catia Maxim este autoarea romanului de atmosferă cotidiană, de strictă actualitate, în cazul volumului de față tema romanului asemănându-se cu o saga de familie. Pe fundalul istoric al secolului al XVIII-lea, două personaje, profesorul Cavallioti și profesorul Thunmann, au locul bine definit în întregul naraţiunii autoarei. Volumul este însoțit de alte personaje ce redau imaginar traseul parcurs de către grupurile armânești la momentul părăsirii Moscopolei - leagănul aromânismului. Pentru că acest oraș reprezentativ al aromânilor se află în Albania de astăzi sub numele de Voskopoje, redăm câteva date concrete și corecte din punct de vedere istoric ale parcursului aromânilor în teritoriul patriei lor de odinioară. Aromânii din Albania erau estimați la circa 200.000 de persoane ce locuiau în următoarele centre mai importante: Firti, Lisna, Fașari, Pleasa, Moscopole, Grabova, Nicea, Șipsca. Conform unor opinii, aromânii se grupau după gradul de compactizare în trei zone principale:
a) zona central-vestică a Albaniei, în special Muzakia, unde trăiau aproximativ 145.000 de aromâni, remarcându-se totodată oraşul Tirana;
b) zona sud-estică, aflată între marile lacuri Ohrida-Presna, cursul superior al râului Osum şi bazinul superior al râului Shkumbi, cuprindea în jur de 51.000 de aromâni, care locuiau în principal în oraşul Korca (azi Korce, Albania, cu 6.000 de aromâni);
c) zona din sudul Albaniei, adică regiunea bazinului mijlociu al râului Baiaşa, cu aproape 20.000 de aromâni, de „vlahi” sau „rrâmânji”. În sud-estul Macedoniei şi în Grecia se găsea populaţia care mult timp era cunoscută sub numele de megleniți. Este populaţia aromânească cunoscută astăzi sub denumirea științifică de „megleno-români” sau „megleno-vlahi”. Revenind la ficțiunea Catiei Maxim, acest al doilea volum dintr-o serie de trei descrie modul în care este părăsit orașul Moscopole după distrugerile repetate ale otomanilor conduși de Ali-Pașa de Yannina. Cum se naşte un război din invidie și din dorința de a apropria ceea ce este al altora. Cum se naște drogul puterii și ce urmări are acesta sau cum se schimbă radical ordinea economică şi politică în Balcani sub bagheta Guvernatorului Ali Pasha. Leul de la Yannina, așa cum este supranumit Ali, este un personaj-cheie din roman, deoarece reprezintă sursa tuturor relelor care s-au abătut asupra Moscopolei. Câteva dintre reperele naraţiunii, situate la hotarul dintre ficţiune şi istorie, redate la prezentul istoric de Catia Maxim, fac legătura cu primul roman istoric intitulat, „Îngerii din Moscopole”, apărut la aceeași editură, Tracus Arte, în 2011. Acest prim volum al trilogiei este o fascinantă poveste petrecută într-un ţinut din Albania, care descrie ultimele trei zile din viaţa unui oraş prosper, în secolul XVIII, populat de vrednici armâni, arhonţi şi negustori influenţi precum Simon Sina sau Arghirie Atanasie Gojdu. Despre existenţa elementului aromânesc în Peninsula Balcanică s-au ocupat un număr însemnat de cercetători, sârbi, albanezi, greci şi români. Ţările Balcanice în care trăiau aromâni ca minorităţi prospere erau Albania, Bulgaria, Grecia şi Iugoslavia (Macedonia), situate însă după importanţa numerică a românilor: Grecia şi Albania, apoi Iugoslavia şi Bulgaria. Situaţia minorităţilor aromâneşti, din punct de vedere naţional-cultural, era aproape aceeaşi în toate statele balcanice.
Grupul aromânilor din Peninsula Balcanică a fost împărțit între statele limitrofe: Albania, Grecia, Iugoslavia şi Bulgaria, după războaiele balcanice. Aceşti aromâni, cunoscuţi şi sub denumirea de „cuţo-vlahi”, au reprezentat unicul grup din Balcani ale cărui drepturi naţional-culturale au fost împărțite între patru state prin Tratatul de pace de la Bucureşti din 1913. Ţările în care trăiau comunități importante de aromâni erau Albania, Bulgaria, Grecia și Macedonia. Ulterior, după 1925, o parte importantă a aromânilor moscopoleni se va așeza în Cadrilater (pe atunci parte a României), într-o altă relocare istorică și socială. În anul 1940, după discuţiile care au avut loc la Craiova, guvernanţii români cedează presiunilor Germaniei naziste şi aliaţilor ei bulgari şi decid abandonarea Cadrilaterului. Aromânii începeau o nouă etapă a pribegiei și luau totul de la capăt după ce făcuseră același lucru cu 15 ani înainte în Grecia și Albania, stabilindu-se în Dobrogea de Sud, sau în secolul XVIII, atunci când abandonaseră Moscopole.
La momentul 1940, au lăsat tot avutul și au trebuit să ia calea evacuării în Dobrogea de Nord în localitățile de unde plecaseră germanii și bulgarii. Erau imperative de ordin politic care nu puteau fi influențate de 100.000 de oameni. Aceştia au fost însă afectați în existența lor de către decidenți politici ce-și făceau calcule și negociau interesele sacrificând vieți, destine, și, de multe ori, interesele majore ale sistemului politic. Era un alt episod asemănător cu cel redat de Catia Maxim, în romanul prezentat astăzi, și decis de Ali Pașa. Rapturile teritoriale din 1940 făcute asupra României au marcat existența a sute de mii de oameni care nu avut altă soluție decât resemnarea și suferința. Aceste catastrofe umane au fost identice, indiferent de faptul că cei afectaţi erau români, bulgari, germani, turci, tătari, aromâni sau români. Recomandăm tuturor celor interesaţi de cultură acest al doilea volum, „Exilul”, al trilogiei „Îngerii din Moscopole”, ca o nouă apariţie de excepţie în spaţiul cultural românesc, ce rememorează și reconstituie dramele și trecutul unui popor deosebit din Balcani. Vă asiguram că romanele Catiei Maxim reprezintă manifestări spirituale de valoare certă.
Lectură plăcută!
Titlu: „Îngerii din Moscopole. Exilul”
Autor: Catia Maxim
Editura: Tracus Arte
Locul apariţiei: București, 2013
Sursa foto: www.tracusarte.ro
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii