Cartea zilei Viața lui Ceaușescu- Tiranul, Lavinia Betea, Florin Rãzvan Mihai, Ilarion Țiu
Cartea zilei: Viața lui Ceaușescu- Tiranul, Lavinia Betea, Florin Rãzvan Mihai, Ilarion Țiu
24 Jul, 2015 00:00
ZIUA de Constanta
5880
Marime text
Bun regăsit, dragi prieteni, la o nouă recomandare de lectură. Astazi, semnalăm apariția unui volum care continuă prezentarea biografiei lui Nicolae Ceaușescu. Cartea prezentată de noi astăzi continuă seria „Viața lui Ceaușescu“ începută de autori în 2012, când a fost publicat primul volum, intitulat „Ucenicul Partidului“, continuată apoi cu volumul II, intitulat „Fiul Poporului“, publicat în 2013. Cel de-al treilea volum, intitulat Tiranul, descrie perioada dintre 1971 și până în 1989, este semnat de aceiași autori - Lavinia Betea, Florin-Răzvan Mihai și Ilarion Țiu - şi a apărut la Editura Cetatea de Scaun, Târgovişte, 2015.
Cartea este structurată în cincisprezece capitole și descrie evoluția lui Ceaușescu în calitate de conducător al României socialiste și modul în care acesta a structurat politica. Nicolae Ceaușescu îi succede lui Gheorghe Gheorghiu-Dej după moartea acestuia în martie 1965. Cei care au vizionat documentarul intitulat Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu au putut vedea rolul pe care l-a jucat acesta la organizarea funeraliilor lui Gheorghiu Dej. Din acel moment, s-a putut vedea în spațiul politic românesc că Nicolae Ceausescu devenise liderul comuniștilor români printr-un joc de culise. Rolul de conducător al lui Ceausescu debutează într-o epocă în care existau disensiuni grave între statele blocului comunist.
Este suficient să amintim aici cazul Iugoslaviei, condusă cu mână de fier de Iosif Broz-Tito, cazul comuniștilor maghiari, care avuseseră de înfruntat o revolutie anticomunistă în 1956, sau momentul august 1968, când trupele sovietice învadează Cehoslovacia pentru a restabili ordinea politică comunistă. Revenind la biografia lui Ceausescu, prezentată în volumul de astăzi, anul 1971 reprezintă debutul unei etape în care ultimul lider comunist român dezvolta un alt tip de relații politice și diplomatice. Cultul personalităii motivat de vizita pe care o întreprinsese în Extremul Orient, Coreea de Nord și Republica Populară Chineză, rămâne în plan secund. Nicolae Ceauşescu, întors din turneul pe care l-a efectuat în 1971, instituie un regim ce avea să devină un regim de dictatură personală, concentrând integral puterea în interiorul cuplului, care a devenit malefic cu trecerea timpului. Instituirea planurilor cincinale, abuzurile și imixtiunea Elenei Ceaușescu în politica oficială au avut un rol nefast pe termen lung. Autorii prezintă amănunțit modul în care România beneficiază de un alt tratament politic din partea Occidentului și modul în care regimul politic de la București era perceput ca fiind „unul de deschidere”. În plin Război Rece, Ceaușescu încearcă să-și extindă puterea asupra societății prin diferite strategii, pe care le concepe conform modelului chinez și nord-coreean, rămânând profund impresionat de modul în care regimurile politice de acolo supuseseră și subjugaseră societățile.
Ceaușescu instituie funcția de președinte al României în 1974, în acest mod impunând un nou tip de dominație politică prin modul în care a cumulat această funcție cu cea de secretar general al P.C.R. În 1979, se confruntă cu o critică dură expusă public de către Constantin Pârvulescu, care îl acuză pe Ceaușescu că a „personalizat complet puterea politică”. Începutul anilor ’80 debutează cu probleme majore, care încep să cuprindă întreaga societate românească (criza alimentelor, criza combustibililor, criza energiei) și care prefigurează începutul dezastrului românesc. Megalomania și teama de a nu fi înlăturat de la putere îl transformă pe Nicolae Ceaușescu într-un conducător abuziv care a încălcat sistematic toate uzanțele politice și regulile instituționale. Sfârșitul destinului său politic a fost grăbit de asocierea în cadrul puterii politice a Elenei Ceaușescu, care a avut un rol nefast în exercitarea atribuțiilor de conducere (nu întâmplător i se spunea „Cabinetul 2”). Încet, încet, cuplul prezidențial s-a izolat de societate, înconjurându-se de instituțiile de represiune și fiind atras de personaje controversate în cercul puterii politice. Volumul este presărat cu extrem de multe amănunte pe care vă invit să le citiți în paginile acestei cărți. Lectură plăcută!
Sursa foto: www.cetateadescaun.ro
Cartea este structurată în cincisprezece capitole și descrie evoluția lui Ceaușescu în calitate de conducător al României socialiste și modul în care acesta a structurat politica. Nicolae Ceaușescu îi succede lui Gheorghe Gheorghiu-Dej după moartea acestuia în martie 1965. Cei care au vizionat documentarul intitulat Autobiografia lui Nicolae Ceaușescu au putut vedea rolul pe care l-a jucat acesta la organizarea funeraliilor lui Gheorghiu Dej. Din acel moment, s-a putut vedea în spațiul politic românesc că Nicolae Ceausescu devenise liderul comuniștilor români printr-un joc de culise. Rolul de conducător al lui Ceausescu debutează într-o epocă în care existau disensiuni grave între statele blocului comunist.
Este suficient să amintim aici cazul Iugoslaviei, condusă cu mână de fier de Iosif Broz-Tito, cazul comuniștilor maghiari, care avuseseră de înfruntat o revolutie anticomunistă în 1956, sau momentul august 1968, când trupele sovietice învadează Cehoslovacia pentru a restabili ordinea politică comunistă. Revenind la biografia lui Ceausescu, prezentată în volumul de astăzi, anul 1971 reprezintă debutul unei etape în care ultimul lider comunist român dezvolta un alt tip de relații politice și diplomatice. Cultul personalităii motivat de vizita pe care o întreprinsese în Extremul Orient, Coreea de Nord și Republica Populară Chineză, rămâne în plan secund. Nicolae Ceauşescu, întors din turneul pe care l-a efectuat în 1971, instituie un regim ce avea să devină un regim de dictatură personală, concentrând integral puterea în interiorul cuplului, care a devenit malefic cu trecerea timpului. Instituirea planurilor cincinale, abuzurile și imixtiunea Elenei Ceaușescu în politica oficială au avut un rol nefast pe termen lung. Autorii prezintă amănunțit modul în care România beneficiază de un alt tratament politic din partea Occidentului și modul în care regimul politic de la București era perceput ca fiind „unul de deschidere”. În plin Război Rece, Ceaușescu încearcă să-și extindă puterea asupra societății prin diferite strategii, pe care le concepe conform modelului chinez și nord-coreean, rămânând profund impresionat de modul în care regimurile politice de acolo supuseseră și subjugaseră societățile.
Ceaușescu instituie funcția de președinte al României în 1974, în acest mod impunând un nou tip de dominație politică prin modul în care a cumulat această funcție cu cea de secretar general al P.C.R. În 1979, se confruntă cu o critică dură expusă public de către Constantin Pârvulescu, care îl acuză pe Ceaușescu că a „personalizat complet puterea politică”. Începutul anilor ’80 debutează cu probleme majore, care încep să cuprindă întreaga societate românească (criza alimentelor, criza combustibililor, criza energiei) și care prefigurează începutul dezastrului românesc. Megalomania și teama de a nu fi înlăturat de la putere îl transformă pe Nicolae Ceaușescu într-un conducător abuziv care a încălcat sistematic toate uzanțele politice și regulile instituționale. Sfârșitul destinului său politic a fost grăbit de asocierea în cadrul puterii politice a Elenei Ceaușescu, care a avut un rol nefast în exercitarea atribuțiilor de conducere (nu întâmplător i se spunea „Cabinetul 2”). Încet, încet, cuplul prezidențial s-a izolat de societate, înconjurându-se de instituțiile de represiune și fiind atras de personaje controversate în cercul puterii politice. Volumul este presărat cu extrem de multe amănunte pe care vă invit să le citiți în paginile acestei cărți. Lectură plăcută!
Sursa foto: www.cetateadescaun.ro
Urmareste-ne pe Grupul de Whatsapp
Comentarii