“Avatar” un manifest New Age

"Suntem pe cale de a pierde contactul cu Mama Natură. Fiinţa umană neglijează tot mai mult ciclurile vieţii, considerând natura o simplă producătoare de proteine. Armonia se îndepărtează..."

Aşa a răspuns regizorul James Cameron când a fost întrebat "care este filosofia filmului Avatar", într-un interviu acordat cotidianului francez "Le Figaro", iar spusele sale sunt un bun punct de pornire pentru o discuţie despre mesajul ideologic al celei mai scumpe montări cinematografice din istorie.

După lansarea lui "Avatar", s-a scris şi vorbit preponderent despre excepţionala realizare tehnică, despre "imaginile de sinteză" în care a fost implementat jocul actoricesc, despre imaginaţia debordantă a lui Cameron şi piatra de hotar pe care o va reprezenta acest film. Pe bună dreptate.

"Avatar" e, fără îndoială, epocal: de la cadrele acelea care încep şi se sfârşesc sub nasul tău acoperit de ochelarii 3D, de la nemaiîntâlnita senzaţie de participare, până la mirificii spori luminoşi şi amestecul metalico-felin din bestiile care trăiesc pe Pandora.

Totul e magic, totul e vrăjit. Asta s-a dorit, asta am simţit.

Dar... Dar. Magia vizuală te poartă atât de departe, dincolo de propriile reprezentări onirice, încât există riscul să nu conştientizezi adevărata vrajă hollywoodiană:

"Avatar" e un manifest New Age şi conţine platforma-program a noii "religii" globaliste - ecologismul.

Când am ieşit de la film, mi-am amintit de o remarcabilă (şi pe nedrept uitată) carte apărută la începutul anilor ‘90, "New Age. Paradigma holistă sau revrăjirea Vărsătorului", în care cercetătorul timişorean Bruno Wurtz diseca principiile, manifestările şi obiectivele organizaţiilor care îşi doresc aşa-numita "schimbare de paradigmă" globală.

Am recitit-o. Pe scurt, spiritualitatea new age este "sinteza dintre ştiinţificitatea occidentală şi înţelepciunea orientală" (pag. 33), iar scopul mişcării este "mântuirea actualei lumi crepusculare, transformarea ei din nou în paradis, grăbirea venirii erei celei noi a unităţii, armoniei şi iubirii universale" (pag. 28).

Ce vedem în "Avatar"? O alternativă în care planeta este vie (ipoteza Gaia, descrisă şi de Bruno Wurtz), iar salvarea sufletului ei devine primordială, o natură fantastică ale cărei elemente comunică între ele, ca printr-o energie nevăzută (una dintre caracteristicile viziunii magice asupra realităţii), oameni care-şi pot surmonta handicapurile cu ajutorul tehnologiei, o lume în care, până la urmă, moartea nu mai există, fiind, cel mult, o mutare într-o dimensiune controlată artificial.

În New Age e vorba, ca în orice totalitarism, de crearea unui Om Nou, cu o conştiinţă "lărgită", "transformată". Dezindividuaţia, adică ieşirea din propriul sine, din propria individualitate - explică Wurtz -, este principala metodă în acest sens, iar asta se realizează prin "inducerea de experienţe transpersonale" (de tipul desprinderii de corpul fizic sau al morţii clinice), precum şi prin activarea acelor funcţii cerebrale care permit cunoaşterea directă, extrasenzorială.

Cum ajunge soldatul Jake Sully să ia contact cu mirifica civilizaţie a Pandorei? Prin transfer mentalo-spiritual, prin părăsirea propriului trup. Cum comunică războinicul Na'vi cu dragonul pe care-l supune? Prin conexiune neuronală, care ţine o viaţă. Cum află, oare, bestiarul planetei (angtsik, palulukan, nantang ş.cl.) despre invazia oamenilor? Prin firele energetice care unesc toate vietăţile (era să scriu "creaturile", dar în film nu se pomeneşte de vreun Creator), începând, bineînţeles, de la Copacul Sufletelor, căruia jakesully îi înalţă o rugăciune în seara dinaintea marii bătălii.

Natura e binele, societatea devine răul. Dacă, odinioară, natura trebuia supusă pentru a îmbunătăţi societatea, acum societatea e cea care trebuie dominată şi reintegrată în natura cea armonioasă. Omul este transformat în activist pentru cauza mântuirii globului, momit cu himera nemuririi sau cu o pseudo-gnoză eliberatoare.

Moartea e uitată, viaţa e feerică, poţi fi orice vrei. "Vă mărturisesc că aş fi vrut să fiu un Na'vi", mai spune James Cameron în acel interviu.

Orice magie e egocentrică.

P.S. Pentru interpretarea filmului propriu-zis, cu trimiteri culturale foarte utile, vă recomand trei cronici, semnate de Cinesseur, Doru Pop şi Cristian Tudor Popescu.

Sursa: mihneamaruta.ro