Cine ne vamuieste pe noi…

Nu v-am mai băgat în seamă de mult cu un articol.. cam de la Paşte, aşa, nu? Să vă spun aşadar despre verbul a vămui. Povestea mea începe aşa: Am cumpărat de pe ebay vreo 10 truse de farduri cu 120 de culori. Ele au venit super repede, cam în 10 zile, din Hong Kong.

M-am e-mail-uit cu un nene chinez de am negociat la sânge preţul lor şi al transportului şi le-am plătit în avans prin paypal. Am stat cu inima cât un purice aceste 10 zile să nu-mi iau ţeapă şi să rămân şi cu banii luaţi şi ne..machiată, ca să zic aşa, dar se pare că tipul a fost parolist, ele au venit la poşta Vamă de aici, din Constanţa. Mă prezint, deci cu buletinul şi înştiinţarea la poşta din Tomis 3 să ridic pachetul de la chinez. Pentru cei care până acum nu aţi primit vreodată în viaţa voastră un colet din străinătăţuri, ceea ce urmează să vă relatez pe foarte larg va fi la fel de new cum a fost şi pentru mine. Aşadar căscaţi ochii ca să ştiţi cum veţi proceda pe viitor. Intru în camera de vămuire (ştiu, e foarte funny verbul) şi desfac coletul în faţa vameşului. Pentru că aşea trebe. Să vază curiosu ce ai tu în cutie. Şi, deschid pachetul.. şi primul lucru observat mi-a fost că prima dintre cutii era făcută muci, deşi trusele au fost ambalate individual în bubble wrap şi apoi câte două, iar apoi toate. Deci de 3 ori ambalate în ţipluri cu bule. Vreo 10 culori ale cutiei desfăcute erau dezastru - sparte şi împrăştiate prin toată trusa. Ca un tablou ratat. Mi s-a pus pata instant. În continuare urmează conversaţia mea cu organul dă vamă:

- Doamnă, aveţi vreo factură, ceva, cu valoarea coletului?

- Nu, zic eu. Nu ştiam că am nevoie de aşa ceva. Este prima dată când primesc un colet din afara ţării.

- Deci, doamnă, să vă spun cum stau lucrurile: dumneavoastră îmi spuneţi dacă bunurile dumneavoastră sunt cumpărate de pe internet, sau primite cadou, iar eu în funcţie de valoarea coletului trebuie să vă percep vamă. Dacă coletul are valoarea până în 200 USD plătiţi T.V.A.-ul doar, dacă depăşeşte, plătiţi mai mult. Asta pentru produsele cumpărate de pe internet. Dacă este un cadou primit de la cineva aveţi o scutire de 45 Euro, iar valoarea ce depăşeşte va fi taxată. Dacă spuneţi că le-aţi cumpărat, eu trebuie să văd dacă le-aţi luat cu scopul de a le vinde mai departe sau pentru uz personal, pentru că dacă mi se pare suspect că aveţi 10 truse de machiaj, vi le pot confisca, deoarece comercializarea trebuie făcută pe persoană juridică, deci coletul trebuia primit pe persoană juridică, şi se percep cu totul alte taxe.

- Nu, domnule, eu fac un curs de machiaj, iar aceste truse le-am comandat împreună cu mai multe colege, ca să plătim mai puţin transportul.

- Doamnă, pe mine nu mă interesează, v-am spus, dacă mi se pare suspect, trebuie să raportez.

- Domnule, v-am explicat.

- Da, bine.. deci mie acum îmi trebuie o factură, sau ceva care să ateste valoarea coletului.

- Păi nu am, pentru că nu am cumpărat cu factură, de la o persoană juridică. Am cumpărat de pe ebay. Plus că nu ştiam că am nevoie de aşa ceva.

- Păi trebuia să vă interesaţi, să veniţi la poştă să întrebaţi.

- Adică.. ÎNAINTE să primesc un colet, eu trebuie să vin la poştă şi să întreb de ce hârtii am nevoie? Eu ştiam că e nevoie doar de buletin şi de foiţa cu înştiinţarea că am primit colet.

- Da, trebuia să veniţi să întrebaţi mai întâi.

- Dar dumneavoastră vi se pare normal ce spuneţi aici? De unde era eu să ştiu? când trimiteţi înştiinţarea aia că am primit colet, de ce nu scrieţi pe ea şi de ce acte am nevoie pentru a ridica pachetul?

- Eh, asta nu este treaba mea, eu sunt doar vameş. Păi şi acum ce facem cu coletul? Cum îl trecem? Că nu aveţi nici un act doveditor cu valoarea lui. Cât valorează?

- 200 USD.

- 200 fix sau mai mult sau mai puţin, că v-am spus, că am un barem.. eu trebuie să scriu o sumă fixă aici.

- 200.

- Pâi şi ce facem?

Eu deja mai aveam puţin şi explodam, pentru că individul mă certa de parcă aş fi făcut vreo nelegiuire plus că pachetul meu arăta de parcă ar fi trecut printr-un război. Îmi venea să i-l pun în cap şi să-l bălăcăresc mai ceva ca la uşa cortului. Văzând că nu mai îmi trebuie mult să mă iau de el, îmi zice:

- Dar acum de ce sunteţi supărată pe mine?

- Nu sunt supărată pe dumneavoastră, ci pe situaţie. Gândiţi-vă că am dat 6 milioane pe pachetul ăsta, care acum a ajuns varză, şi pe care dumneavoastră nu vreţi să mi-l daţi din motive pur birocratice. Dumneavoastră cum aţi fi în locul meu, sincer acum?

- Dar dacă nu aveţi acte doveditoare? Eu ce să fac?

- Păi dacă îl primeam ca şi cadou, ce acte doveditoare aş fi avut? Nici unul. Nu puteţi să treceţi acolo că e primit cadou?

Făcând o faţă uimită că i-am sugerat să modeleze legea în halul ăsta, vămuitorul îmi zice:

- Păi cum adică? Nu am voie să fac aşa ceva. Nu l-aţi primit cadou.

Văzând că io nu prea am fler la a mă prinde că TREBUIE făcut ceva în privinţa monetizării unui favor, nenea zice:

- Haideţi să vă spun cum facem, dar asta e LA LIMITA LEGII, deci eu NU AM VOIE să fac aşa ceva, înţelegeţi? (mi-a repetat asta de vreo 3-4 ori, că e LA LIMITA LEGII)

- Ziceţi.

- Deci scrieţi dumneavoastră aici, pe hârtia asta o declaraţie pe PROPRIE RĂSPUNDERE cum că pachetul ar valora 195USD, ca să nu depăşească 200 şi punem declaraţia asta şi vă tai chitanţă de plată pentru T.V.A,-ul sumei.

Şi am făcut aşa, până la urmă, tot individul având soluţia salvatoare. Eu am făcut pe proasta că nu mă prind că vrea şpagă, iar el s-a ales cu fix 3 lei, restul de la T.V.A.-ul plătit, pe care i l-am lăsat eu. E drept că se bătea de muşte până să vin eu şi probabil că tânjea după o diversiune de acest fel, dar eu mai avem o geană până la a mă ţigăni rău cu el şi a începe să urlu şi să chem pe cineva "mai" superior ca dânsul. Noroc că fetele au înţeles situaţia cu trusele de fard mătrăşite şi le-au luat aşa, eu oprind-o pe cea mai jalnică. Însă, fraţilor, vă recomand cu încredere să vă pişaţi cu boltă pe Poşta Română dacă aveţi ceva fragil de transportat, pentru că pentru ei este egal dacă transportă o cutie cu pietre sau una cu porţelanuri.

Zi end.

Sursa: Roxanacostea.com