Acum

Nu am nevoie de nimic, decat daca imi inventez nevoi in care apoi sa cred. Nevoia m-a legat de noi si noi asteptari, m-a proiectat mereu intr-un viitor iluzoriu, dupa care m-a intors in nemultumire si tristete.

Nevoia mi-a creat cele mai mari deziluzii si m-a facut sa cred ca "nu e destul" niciodata. Pentru ca fiecare nevoie este mereu urmata de o alta nevoie, in mintea neobosita si dornica de a justifica trecutul si viitorul. Dorintele asezonate cu asteptarea si atasamentul mi-au hranit ego-ul o buna parte din viata si au fost sursa nelinistii si "somnului" constiintei, inimii.

Continuarea pe http://www.astrocafe.ro/blog/autocunoasterespiritualitate/acum/#more-2256