Adrian Năstase mielul blând care nu mai are de la cine să sugă

De când a fost tras pe linie moartă în PSD, după eşecul suferit în alegerile din 2004, şi a încetat să mai fie prima locomotivă a partidului, Adrian Năstase nu mai trage ţignale răsunătoare, ci se mulţumeşte să pufăie discret, pe la colţuri, ca să nu-şi deranjeze pupilul ajuns preşedinte şi să fie şi el pus pe coji de nucă, precum Geoană. Dar, oricât i-ar fi de discret pufăitul, fumul dens ridicat de el e suficient de puternic ca să-i intoxice pe mulţi şi să-i determine să creadă că fostul prim-arogant al ţării s-a schimbat. Ei bine, nu s-a schimbat. Este la fel de încrezut, la fel de duplicitar şi la fel de fricos cum îl ştiam, doar că acum e într-o nouă prezentare. Adrian Năstase vrea să dea de înţeles că s-a reinventat, că a învăţat din greşelile trecutului, că s-a smerit şi e gata să pună cârca la munca de jos, întru propăşirea ţării şi fericirea românilor rupţi în cur.

Doar că fostul premier uită de la mână până la gură că una zice şi alta fumează. Nu mai târziu de acum câteva zile, el deplângea la televizor, cu lacrimi de crocodil, "neghiobia guvernanţilor", care ignoră relaţiile comerciale cu China. Nici n-a ajuns însă premierul Boc bine la Beijing, că Năstase a dat-o la întors, afirmând, la Baia Mare, că vizita este "umilitoare" şi nici nu trebuia făcută. "Eu cred că Emil Boc s-a dus în China pentru a aduce de acolo nişte trofee pentru muzeul comunismului, pe care actuala putere încearcă să-l construiască la Bucureşti. Este, după părerea mea, o greşeală enormă. După ce ne-am clarificat statutul ca membru al NATO şi membru al Uniunii Europene, n-am ştiu să punem în valoare vecinătatea noastră cu Rusia, o piaţă de desfacere, o piaţă de materii prime deosebită, pentru nişte chestiuni de orgoliu şi chestiuni, până la urmă, de tip absolut personal, care n-ar trebui să joace un rol atunci când este vorba de construcţia politicii externe a României. Pe de altă parte, cu China, la fel, din cauza, probabil, a unor sugestii din partea altora - sper, cel puţin, să nu fi fost o chestiune internă - s-a ajuns la această situaţie. Dar este cu atât mai umilitoare această vizită, acum, în acest fel şi, în mod deosebit, în condiţiile în care România, de nouă luni de zile, nu are ambasador în China. Să mergi în prima vizită în China, să mergi pentru relaţii economice, dar să nu ai acolo un ambasador, care să preia mesajele şi să urmărească proiectele, mi se pare incalificabil". Năstase nu uită să-şi reafirme curajul, amintindu-ne că, în 2003, când China era paralizată de epidemia de gripă aviară, el a fost singurul care a avut ouă de s-a încumetat să meargă acolo şi să mănânce orez din aceeaşi cratiţă cu gazdele, cu care a iniţiat şi proiecte economice importante, blocate însă, ulterior, de "tirania băsistă".

www.reportervirtual.ro