Bărbaţii sunt morţi după sâni

- Gata, bărbate, de acum încolo sânii lu' maică-ta sunt ai mei! Muhahahaaa!
- UUUUUAAAAAAAAAAAA...

Aşteptasem momentul ăsta de un an şi aproape o lună: momentul în care îl învăţăm pe Gropărelu' să nu mai adoarmă seara cu ţâţa-n gură. Momentul reclaim the titties, cum s-ar zice.

- Asta e! Doară nu credeai că o să te bucuri de ei o viaţă-ntreagă! Eu numai ţi i-am împrumutat un pic, că ai avut nevoie de ei ca să creşti; da' nu ţi-i pot lăsa mai mult, că mi-i trebe şi mie, deci noaptea asta EU adorm cu ei.
- UAAUAAUAUAUAAAAA... face Gropărelu'.

Un an de zile. Un an lung în care nu am avut acces la ei, că avem copil, şi el are nevoie de ei mai mult decât ai tu, aşa mi-or zis şi nievasta, şi părinţii, naşii, colegii şi şefii, ba chiar şi participanţii la trafic cu care mai socializez eu la stopuri. Degeaba am protestat şi le-am zis că nu-s de acord, că oricum nu se merită efortul meu, că nu-l va răsplăti nimeni, că la câte am scris eu pe blog despre Gropărelu' oricum îmi face vânt pe scări cu prima ocazie, m-am lovit de un zid, nimeni nu a fost de acord.