Biserica impunătoare din Mihail Kogălniceanu

Acum o săptămână mă aflam în alt capăt de ţară şi priveam fascinată biserica ce-ţi dă senzaţia de Ardeal. Probabil că trebuie scotocit prin istoria locurilor pentru a aflat genesa acestui lăcaş de cult care este atât de impresionant încât nu-ţi mai vine să cânţi... Dobroge, ţară bogată... Mărăcini, măgari şi piatră... Cine ajunge la mare n-ar trebui să rateze vizitarea acestei minunăţii, câtă vreme încă mai e deschisă... Când am intrat, nu mai era nimeni, aşa că am luat şi eu un program, să văd despre ce a fost vorba la slujbă... M-au impresionat cuvintele rugăciunii:

"În calea mea, Doamne, ai pus multe persoane care, prin comportament, seamănă cu femeia cananeană. Nu trăiesc în ambientul eclezial şi la prima vedere mi se par atât de departe de Dumnezeu... Nu sunt practicanţi fideli, dar la momentul potrivit revelează o credinţă profundă, capabilă de a sfida şi necazurile. Acest lucru mă face să mă întreb despre credinţa mea.

Care este cu adevărat credinţa mea? Care este forţa credinţei mele când este vorba de a înfrunta obstacolele vieţii? Ce se întâmplă cu mine când mă rog şi am impresia că Tu nu-mi răspunzi?

Doamne, dă-mi harul de-a preţui credinţa altora, de a descoperi credinţa celor consideraţi a fi "departe de Tine", de a descoperi credinţa oamenilor care trăiesc lângă mine. Dăruieşte-mi harul să o primesc ca pe un mare dar, destinat de a reaprinde şi a reda vieţii încrederea şi iubirea mea faţă de Tine." http://despresufletulmeu.wordpress.com/2011/08/20/biserica-impunatoare-din-mihail-kogalniceanu-jud-constanta-dobrogea/