Bunicuta si-a binecuvantat Prostanacul

În zilele astea totul a părut fluid şi de neînţeles.

Vedeam o isterie care părea ori ilustrarea unei nevozităţi dată de neputinţă, ori o reflectare a unei emoţii dată de teama că lucrurile nu vor merge pe calea cea bună.

Nu înţelegeam ce s-a întâmplat pentru că nu priveam destul de departe înapoi în timp.

Cred că povestea începe cu momentul naşterii ideii ca Geonă să candideze la funcţia de Preşedinte al României.

Având în vedere că Băsescu părea a veni dintr-o luptă surdă cu Tăriceanu şi cu G322 în mintea strategilor partidelor era slăbit. Probabil, celor care hotărau mersul lucrurilor în PSD îl vedeau pe Geoană instalat în scurt timp, în poziţia de principal favorit.

Părea că e destulă o expunere mediatică suficientă ca lucrurile să intre pe calea dorită.

Caravana a pornit, au apărut câteva evenimente spectaculoase, dar după un timp, surpriză. Băsescu era tot departe, iar Geoană nu reuşea să atingă nici măcar scorul partidului. Deconcertantă chestie.

Mediatizarea era destul de puternică, INTACT muncind din greu la astam, plătindu-şi astfel, datoria faţă de PSD, datorie rezultată din luarea la remorcă a PC, partid care are în dotare, respectivul trust media.

Era o singură soluţie, dacă Geoană nu e capabil să urce peste o anumită limită, trebuia coborât Băsescu. Dar cum? Rezistase furiei G322. Ba, parcă ieşise întărit.

Au fost dezlegaţi câinii.

Au fost înscenate scandaluri, s-a încercat definirea celor pe care alegătorul îi percepe ca apropiaţi Preşedintelui, ca pe un clan malefic pentru România. Se lansau o mulţime de scandaluri, nici nu conta că se răsuflau a doua zi. Din urletul halucinant al mediei rămânea o concluzie: „Băsescu e de vină, Băsecu e malefic, Băsescu trebuie să plece"

După intrarea la guvernare a PSD am observat un Geoană care vorbea mai multe prostii şi decât Vanghele însuşi.

Nu înţelegeam. Totuşi, Geoană e din altă categorie, una mai spilcuită.

Chiar dacă uitam ce a spus, ne rămânea în minte faptul că l-am văut.

La concertul antiBăsescu, se adunau şi vocile multor 322-işti, care mai de care mai vehement la adresa Preşedintelui.

Considerând că Băsescu e singurul adversar demn de a fi luat în seamă, toată atenţia e pe el. Atacurile sunt doar la adresa sa...

Timpul trecea dar diferenţa dintre Geoană şi PSD în sondaje nu scădea iar Geoană, nu se dovedea acea locomotivă pentru PSD cum se sperase.

Atunci a mai fost introdus un element, s-a zvonit că Oprescu ar avea intenţia să candideze. Nu a mers, omul era mult prea jos şi dacă e să ia din voturi, va lua de la Geoană cele mai multe, alura de mitic blazat, mincinos şi alunecos, a lui Oprescu nu prinde în ţară um prinde în Bucureşti, aşa cum nici Vanghele nu ar pupa funcţia de primar in nici o altă parte decât în Sectorul V al Capitatei.

Astfel mai era o soluţie, Victimizarea. Dar nu se putea aştepta nici prea mult (Veneau alegerile).

Astfel, într-o zi iese Vanghele şi spune că cei din PD-L vor să le ia jucăria, Ministrul de Interne adică.

Acum se putea arunca anatema: dacă se va întâmpla ceva, e clar că vinovaţii sunt în PD-L.

Văzând că subiectul e ţinut în primplan, Nica iese şi el şi anunţă că toate autocarele din România au fost închiriate. Presa o ia mot-a-mot şi pune botul:

„E clar, se doreşte furarea alegerilor".

Nica apare iar şi spune scurt că îi anunţă pe toţi cei care vor folosi în vederea fraudării alegerilor autocare, le vor pierde; mai târziu în aceeaşi zi, vedem un Nica, iritat, care, la o televiziune spune că are informaţii că pentru perioada alegerilor, s-au închirat deja mai multe autocare decât de obicei. Sugerând clar că e vorba de o intenţie de fraudă electorală. Ba se mai şi laudă cât de bine merge Ministrul de Interne, uitând să spună cu cât la sută s-au înmulţit, jafurile cu autor necunoscu în timpul ministeriatului său.

Boc face pasul şi anunţă că Nica trebuie schimbat, motiv pentru care PSD trebuie să numească pe altcineva, sau să ceară o perioadă de reflecţie. În fond, intră în atribuţiile sale de Premier să facă asta.

PSD -ul mimează iritarea, se adună greii. Ceea ce cred ei că trebuie comentat însă, e apelul la calm al Preşedintelui.

Am crezut iniţial că vor doar să îşi arate muşchii.

Nici vorbă, chiar se temeau de calmarea situaţiei riscând ca lucrurile să reinte în normal. Astfel agitaţia creşte, vedem cum greii PSD se agită, dar mai vedem ceva: sindicatele, cu aceleaşi figuri pe care le vedem şi pe la orgiile cu mititei şi bere a PSD, sunt în stradă, imagini reluate obsesiv.

PSD refuză să mai discute cu Premierul anunţănd că vor moderarea Preşedintelui, acesta oferă câteva soluţii, invitându-l pe Geoană şi Boc la o consultare.

PSD intră în şedinţă, apoi se duce la Cotroceni. Acolo, cu două minute înainte de ora când trebuia să intre la discuţii, se răzgândeşte. Se duce la presă, ia figura de important şi spune că nu se mai duce la discuţie deoarece, consideră ipocrită propunerea Preşedintelui. Uitând să spună ce trecuse ceva vrene de când o alase.

În fine Băsescu semnează demiterea lui Nica: PSD, cu bucurie, după o oră de dezbateri, se retrage din Guvern.

A doua zi totul era roşu, tămbălău, fast, triumfalism care amintea de spectacolele de preamărire a lui Ceauşescu.

Congres. Atenţie, nu Cingres PSD ci PSD+PC. Era luat în seamă şi aliatul cvasipermanent (naturală alianţă, social democraţi cu populari, elevantul şi păduchele).

Geoană e preamărit, aveam senzaţia că nu m-aş mira să-l propună pentru sanctificare de viu.

Totuşi, când un partid părăseşte o guvernare se chiamă că nu a găsit modul în care să poată să îşi continue activitatea guvernamentală. Deci e o înfrângere.

Au început discursurile: Geoană, Iliescu, Năstase, Dragnea... madam Popa de la PC.

Ar părea normal, dar dacă privim discursurile lui Năstase şi Ilieascu avem cheia spargerii guvernării.

În primul rând, nu puteau să se prezinte la congres ca să sritice guvernarea când ei înşişi făceau parte din Guvern şi cea mai interesantă chestie, discursurile extrem de laudative din partea lui Iliescu şi Năstase, oameni care au făcut tot timpul un fel de opziţie internă, oameni care se opuneau făţiş moţiunilor depuse de Geoană în guvernarea Tăriceanu, motiv de umilinţă pentru Geoană, ca şi particiării la guvernare alături de PSD.

Probabil că diferenţa aceea între voturile lui Geoană şi ale PSD, e dată de cei care erau hotărâţi să voteze cu altcineva, cu Oprescu eventual, faţă de care Iliescu are o mare simpatie.

Cu discursul de la Congres, Iliescu i-a dat binecuvântarea lui Geoană. Să vedem dacă se va apropia de scorul PSD.

Încă ceva, sunt foarte curios cum vor arăta conturile actualilor lideri de sindicat, extrem de vocali şi mai ales, pe câţi din ei îi va prinde Revelionul ca membrii ai PSD, cu funcţii bunicele. Mai vedem ...

Sursa: blue2403.wordpress.com