Candidatul

Când răsfoieşti o carte de istorie nu se poate să nu fi surprins de modul în care evenimentele se precipită în unii ani pentru ca, mai apoi, decenii la rând, să nu se întâmple nimic notabil din punct de vedere al istoriei. În ultima lună şi, concentrat în ultima săptămână, s-au întâmplat mai multe decât în ultimul an, evenimente cu o largă proiecţie pentru viitor. În primul rând, liberalul Dorin Chirtoacă, candidatul pro-occidental, a câştigat alegerile pentru primăria Chişinăului, în defavoara comunistului Igor Dondon, susţinut agresiv de Moscova. Merită amintit că Dorin Chirtoacă a fost susţinut, mai mult sau mai puţin discret, de către puterea de la Bucureşti. Peste Prut, la Bucureşti, Traian Băsescu tulbură apele venind cu propunerea comasării judeţelor în 8 mari entităţi regionale, cu autonomie sporită. Scopul declarat: reducerea birocraţiei, atragerea concentrată de fonduri europene, etc. Planul a căzut pentru moment din lipsa de susţinere politică, inclusiv în cadrul coaliţiei. În paralel, preşedintele interimar al Moldovei, Mihai Ghimpu, din aceeaşi tabără ca şi Dorin Chirtoacă, a refuzat invitaţia oficialilor ruşi de a participa la parada din 9 iunie 2010 de la Moscova, organizată de Ziua Victoriei din al doilea război mondial, motivând că nu poate aplauda "armata care ne-a adus comunismul, a organizat foametea şi ne-a deportat în Siberia". Niciun oficial român nu a fost invitat la eveniment, cu excepţia Regelui Mihai, care a şi dat curs invitaţiei împreună cu prinţul Duda, în ciuda sugestiilor discrete ale autorităţilor române de a nu o face. După participarea Regelui Mihai la parada Federaţiei Ruse, preşedintele Băsescu l-a atacat pe monarh căruia i-a reproşat că a fost "sluga ruşilor" şi "şi-a trădat poporul" în momentul abdicării din 1947. Ulterior, Traian Băsescu şi-a susţinut punctul de vedere şi a argumentat că, datorită formaţiei sale de marinar şi a cutumelor acesteia, crede că orice i se poate ierta unui comandant (a se citi şef de stat aici), mai puţin abandonarea echipajului, indiferent de condiţii. În aceeaşi prezenţă televizată şi-a exprimat opinia că viitorul preşedinte al României va fi un intelectual şi că şi el, în contextul din 1941, ar fi atacat U.R.S.S.. Trec aici peste reacţia dură a Ministerului de Externe Rus, încuviinţată public de Victor Ponta, şi peste replica dată de Traian Băsescu care spunea că "unii se supără şi când e vorba de istorie". Nu pentru că nu ar avea o mare importanţă, ci fiindcă vreau să mă concentrez pe altceva. Principala întrebare ar fi: a înnebunit lupul (de mare)? Mai degrabă cred că este viclean ca o vulpe. Pentru că privite articulat, demersurile scandalizate ale preşedintelui au logica mutărilor din şah, organizate succesiv. Am convingerea că visul lui Traian Băsescu - admirator declarat al unui Alexandru Ioan Cuza, reformist şi unionist - este ca, undeva într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat, România şi Moldova să facă parte din aceeaşi entitate statală, în interiorul Uniunii Europene. Iar politica sa internă şi externă se mulează pe acest proiect. De la sosirea la putere a lui Traian Băsescu, forţele anti-comuniste de la Chişinău au fost susţinute constant de către puterea de la Bucureşti, cetăţenilor moldoveni li s-a deschis uşa pentru obţinerea cetăţeniei române (şi implicit libertăţile din spaţiul UE), România s-a lansat într-un parteneriat strategic cu SUA şi va găzdui elemente ale scutului anti-rachetă, cu riscul de a irita Moscova şi pe aliaţii săi, interni sau externi. Privind astfel lucrurile, încep să cred că şi reorganizarea administrativă a României făcea parte din acest plan, una sau două regiuni autonome moldoveneşti fiind mult mai uşor şi natural atrase alături de cele opt româneşti, pentru a face parte din același stat mărit. Ideea îşi va găsi destui adepţi în rândul românilor dar şi al moldovenilor, jumătate dintre ei plecaţi la muncă peste graniţe şi deschişi progresului de tip occidental. Cine, şi mai ales cum, ar putea să continue acest demers după ce Traian Băsescu va pleca de la Cotrceni? Răspunsul l-a dat chiar preşedintele. Un intelectual. Şi, citind printre rânduri, cred că intelectualul pe care îl are în vedere este Teodor Baconschi. Personal îl consider pe Teodor Baconschi prea rigid pentru un popor exagerat de vesel. Dar trebuie să admit că un astfel de candidat la funcţia de preşedinte îi va pune în încurcătură pe toţi adversarii actuali ai preşedintelui. De formaţie teologică, susţinut de o aripă reformată din sânul B.O.R., cu bune relaţii internaţionale europene (decorat în Portugalia, Italia, Franţa dar şi în România sau la Vatican), diplomat de carieră şi intelectual, Teodor Baconschi i-ar surprinde nepregătiţi pe liderii Opoziţiei, obişnuiţi să lovească în Băsescu şi să coboare de multe ori limita argumentelor şi a limbajului. După ce ani de zile l-ai acuzat pe Băsescu că e tiran, beţiv, scandalagiu şi aşa mai departe, ce supriză să te trezeşti faţă în faţă cu un Teodor Baconschi care ar face oricare dintre liderii Opoziţiei să pară lipsiţi de substanţă. Baconschi cred că e candidatul pentru visul lui Traian Băsescu. Să vedem dacă îl va trezi PDL-ul.

www.kiseleff.ro