Casele de pe b-dul Elisabeta Casa Manissalian

Putea fi "perla" Constantei - Casa Manissalian

Continandu-ne drumul spre Farul Genovez, dupa Casa Pariano este Parcul Arheologic din dreptul Catedralei Sf. Petru si Pavel, unde, la sfarsit de secol XIX era un cimitir musulman. Pe coltul unde se intersecta b-dul Elisabeta cu str. D.A. Sturza (fosta str. Romana, fosta Karl Marx, azi str. Revolutiei din 1989), pe locul unde astazi este anostul bloc SNC, in 1904 se construia casa fratilor Manissalian, dupa planurile arhitectului Ion Berindei.

Palatul Manissalian (cum era denumita cladirea de catre constanteni pentru somtuozitatea sa) era o capodopera arhiecturala. Construit in stil eclectic, imobilul cu doua etaje se prezinta sub forma unui monovolum tesit la colt, cu o dipunere riguroasa a golurilor pe verticala, dar marcat grafic pe orizontala de asize (straturi orizontale de zidarie despartite cu nuturi / rosturi), dar si de un brau iesit intre parter si etajul 1, de placile in consola ce sustin balcoanele frantuzesti, de rezalitul de deasupra etajului 2 si de aticul de deasupra acestuia. Pentru a-i reda o fatada luxoasa, arhitectul Berindei a creionat ferestre generoase, foarte inalte, cu parapetul jos (intre 20 si 40 cm.) la parter si etajul 1, iar la etajul 2 - balcoane frantuzesti (cu o latime de maxim 40 cm., acestea se intind doar pe lungimea usii si au balustrada din fier forjat). Aticul traforat cu balustri, este destul de inalt pentru a acunde panta destul de mica a acoperisului si de a da senzatia de terasa. Bovindoul (iesirea in consola a casei) ce termina casa pe latura de nord a b-dului Regina Elisabeta echilibra compozitia fatadelor. Ferestrele si usile au ancadramente late si cu ornamentatii la partea superioara. Un gard destul de scund (40 cm.) din piatra si fier forjat, lasa sa se vada cladirea in toata splendoarea ei.

Si in interior era foarte luxoasa. Incaperile corespondau intre ele cu usi late, glazvanduri sau chiar goluri arcuite; camerele erau pavoazate cu lambriuri de lemn de 1,50 sau chiar 1,80m. inaltime, cu brauri si stucaturi orizontale, iar in unele camere, chiar tavanul era lambrizat in relief, bogat ornamentat. Perdoselile de marmura, mozaic venetian, parchet cu figuri geometrice, covoare deosebite, mobilierul de epoca si tablouri valoroase completau acesta atmosfera de adevarat palat.

Fratii Manissalian (care se ocupau cu tranzatii cu cereale) au fost fortati de imprejurari - cand un transport foarte mare cu cereale spre Viena este blocat din cauza inghetului pe Dunare - in 1928 sa vanda casa pentru a-si plati datoriile. Astfel cladirea devine sediul Camerei de Comert al Constantei. Din pacate, ea e bombardata de rusi in al Doilea Razboi Mondial si distrusa in mare parte, asa incat, dupa razboi, nu a mai putut fi refacuta. V-am redat (mai sus) niste imagini cu interioare din aceasta cladire.