Cateva mituri pe care ar fi bine sa le „dezasamblam”

*Viata e astazi mai scumpa

Daca te uiti superficial, asa e. Preturile sunt mai mari acum fata de acum cativa ani chiar daca scazi costul impus de inflatie. Inseamna asta ca s-a scumpit traiul? Sa fim putin atenti. Sa ne uitam si la venituri si mai ales la cat trebuie sa muncim ca sa obtinem un anumit bun.

Inca nu mi-au sosit anuarele RSR comandate pe net, asa incat voi folosi alte referinte. Ideea este ca daca de pilda o pereche de pantofi care costa in trecut 100 de lei la un salariu de 50 de lei pe zi e mai scumpa decat astazi cand ea costa 150 de lei la un salariu de 80 de lei/zi, corect? (fireste, datele sunt aleatoare, folosite doar pentru puterea exemplului).

Asta e un exemplu care sa va ameteasca, admit. El nu ia in calcul varianta substitutiei.
Cate tipuri de pantofi sport de culoare neagra aveai acum 20 de ani la dispozitie si cate ai acum?

Unele lucruri nu costa mai mult azi decat in trecut, chiar şi în termeni de ore de muncă: sa ne gandim acum la ce obtinem pentru banii platiti. Sa luam masinile in calcul. Acum 20 de ani si sa le comparam cu cele fabricate astazi. Nu credeti ca la aceiasi bani obtineti azi avantaje suplimentare (radio cd, aer conditionat samd)?

* Bogaţii devin mai bogaţi, iar săracii sunt mai săraci.

Acesta este un mit mai complicat de analizat. Ne uitam la quintilele de venit. Aparent, cei din quintila cea mai de sus par sa se fi inmultit, dar cei din cea mai saracutza quintila. Hiba? Calculele lucreaza in procente, nu in cifre absolute. Adica: 10 la suta din 1000 de oameni e mai putin decat 20% din 100 de oameni, parca. Pe urma, quintilele astea isi au si ele dinamica intrinseca. Unii parasesc quintila, altii intra si o compun. Niciodata nu fac pare aceiasi oameni. Adica, luand quintila superioara de venit, cei ale caror venituri scad (constructorii, care inainte faceau parte din treapta cea mai de sus) parasesc intervalul bogatlor, in vreme ce altii care se imbogatesc (vezi cativa din FMCG) intra in clasa „bogatilor". Ideea e simpla: Oamenii care erau săraci în 2008 nu sunt aceiasi care sunt saraci in 2011. Nu trebuie sa comparam cartofii (inflationisti) cu merele.

Nu mai vorbesc de factorii demografici. De exemplu, quintila de jos tinde să fie în mod formata din tineri care, pe masura ce imbatranesc, se vor deplasa catre quintilele superioare.
* Suntem în criză de resurse

Argumentul aici este unul de tip Malthus. Populaţia este în creştere rapidă şi resursele cresc mai incet decat o face populatia. In concluzie, tot mai multi oameni au de consumat tot mai putine resurse. Egal criza, cum ar veni.

Unul dintre defecte este ca presupunem că cantitatea efectivă a resurselor este independentă de populaţie. Dar, mai mulţi oameni înseamnă mai multe cunoştinţe şi o diviziune a muncii mai fină. Oamenii nu sunt ca in jocul acela, Pacman, in care inghit tot ce le iese in cale. Atunci când există mai mulţi oameni, există idei noi şi creste productivitatea /eficienta globala.
În plus, există procesul de înlocuire. Cand o anumită resursă devine limitata, de multe ori apare ca stimuent pentru inlocuire o resursă mai ieftina. Exepmlu? La inceputul anilor 60 a existat un consum intens de cupru pentru a fabrica cabluri de telefon. Preţul a crescut consistent si imediat. Rezultatul? A aparut fibra optica. Exista nisip, iar un kilogram de nisip poate transmite de mii de ori datele unei tone de cupru.

Vezi cazul haios al pariului dintre Julian Simon şi Paul Ehrlich.

Asa ca hai sa nu fim mai catolici decat Patriarhul si nici mai ortodocsi decat Papa.