Ceausescu n-a murit. Pentru unii

Şi anul ăsta, de ziua lui Nicolae Ceauşescu, "nostalgicii iepocii de aur" s-au strâns, ciopor, la mormântul fostului dictator, pentru a se tângui în fel şi chip. E un circ sinistru ce se repetă de două ori pe an în cimitirul Ghencea, cu personaje îmbrăcate ca-n 1980, prin care urlă vocea trecutului „glorios", când bebeluşii erau hrăniţi cu ceai în maternităţi, zeci de biserici cădeau sub lama buldozerelor, în măcelării se găseau doar cârlige metalice unse cu grăsime, iar în cele 2 ore de televiziune pe zi, numele cizmarului analfabet şi al soţiei sale, absolventă de 4 clase primare, erau pomenite în fiecare minut. Mi se face silă şi-mi vine să plec. Oricum, e un ger de-ţi îngheaţă şi nervul în măsea. Mă opreşte-n loc un moşulică, beat-ştangă, cu izmenele pişate şi chef de dialoguri instante. Îmi pune gheara în piept şi zice, duhnind a trăscău: „Voi, tinerii, habar-n-aveţi cini ie Ceuşăscu! Vă spui io: ie ăl mai mare dântre domnitori! Pentru noi, oamenii muncii cari am construit socialismu' şi ţara, iel n-a murit. Ceauşăscu trăieşte!" Scoate apoi o sticloanţă înzilizită din buzunar şi trage un gât.

Continuarea pe: Reportervirtual.ro