Comentariul literar al unei manele

Ce este maneaua? Conform DEX-ului, este un cantec de dragoste de origine orientala, cu melodie duioasa si taraganata. Conform Wikipedia, este un gen muzical cu o istorie relativ scurta, avand la baza muzica lautareasca, cu influente din muzica etnica (aromana, greaca, turca, araba si sarba), care are remarcabila capacitate de a incorpora toate celelalte genuri muzicale accesibile culturii de masa (pop, rap, hip-hop, dance, techno etc.).

Sa recunoastem, definitia DEX-ului nu mai este de mult valabila, maneaua nemaifiind de multi ani un cantec de dragoste duios, ci de cele mai multe ori asurzitor si plin de venin (mai ales la adresa "dusmanilor"). Dar nu vom vorbi azi despre manea ca gen muzical, ci despre accesiunea in top-urile de gen a uneia singure, care prin versurile sale modeleaza o intreaga generatie de tineri. Sa vedem de ce.

Pana in 1991, cand a avut loc primul concurs de dans din buric "Miss Piranda", manelele erau considerate o alternativa la muzica populara impusa de regimul comunist si la muzica lautareasca - muzica prea sofisticata pentru comunitatile rome. Odata cu Revolutia din '89, maneaua intra in modernitate, diversificandu-si atat linia melodica, cat si versurile: pe langa dragoste si tradare, intra acum in scena dusmanii, averile, inflatia, guvernantii, automobilele, preotii. Din pleiada de cantautori ai manelei moderne (Costi Ionita, Minodora, Florin Salam, Copilul, Printesa si Geniul de Aur s.cl.), s-a remarcat Florin Peste ("Lasa-ma in pace", "Acum plangi", "Am dormit pe un cearceaf") cu versuri care, desi moderne, nu abandoneaza simbolurile proto-manelei: eroul ne vorbeste despre un Mercedes, dar si despre dragoste, ne vorbeste despre un chef pe litoral, dar litoralul este si un tinut poetic, ne vorbeste despre o gagica blonda, dar aceasta este si o faptura zeiasca. Sa analizam mai atent reusita lui Florin Peste.

Maneaua incepe abrupt, dar ascultatorul/cititorul nu se poate plange, caci e transportat intr-o lume de basm:

Ce miracol si ce vraja,

Stau cu gagica pe plaja.

"Miracol" si "vraja" apartin tinutului magic, tinut interzis muritorilor de rand. Efectul este completat de plasarea celor doi protagonisti pe plaja, trimitere directa la infinitul marii, care ar putea sugera si iubirea nesfarsita, dar si eternitatea. Nisipul ne duce cu gandul la scurgerea timpului, autorul reusind astfel sa imbine, prin folosirea unui singur cuvant, infinitul cu perenul.

In urmatoarele doua versuri, eroul reuseste sa impace aceasta relativa bipolaritate dintre infinit si peren:

Am chef de distractie,

3 luni de senzatie.

Constient de clipa fermecata pe care o traieste, ascultatorul/cititorul este avertizat ca iubirea nesfarsita - dragostea profunda, infinitul, alfa si omega - arde intens si repede, comprimandu-se in "3 luni de senzatie". Necuprinsul nu ne mai sperie, avand de-acum limite - trei luni, iar sentimentele profunde nu mai sunt tragice, avand o noua masura mai umana - senzatia.

Mai mult pe www.liviumihai.ro