Conversatie cu copilul din mine!

Daca as putea sta de vorba cu copilul care am fost, l-as ruga sa ma ierte. Pentru toate momentele in care l-am uitat, nu i-am fost aproape si nu l-am iubit. Pentru fiecare respingere si pas inversunat spre maturizare, pentru ca mi-am dorit sa cresc prea repede si sa devin serioasa. Pentru ca, in dorinta de a fi importanta, a ma face auzita, vazuta, apreciata si iubita, am uitat sa ma joc, de prea multe ori. Pentru ca m-am judecat, criticat si pedepsit.

Daca mi-as fi scris o scrisoare cand eram copil, m-as fi rugat sa nu uit... sa rad, sa iubesc, sa ma bucur de tot ce este, sa-mi deschid inima si sa aleg cu ea intotdeauna. M-as fi rugat sa nu ma uit. M-as fi rugat sa fac totul ca si cand ar fi un joc, sa-mi pastrez curiozitatea descoperirii, sa privesc lumea cu generozitate. Daca mi-as fi scris o scrisoare cand aveam 6 ani, probabil asa ar arata:

Citeste continuarea pe http://www.astrocafe.ro/blog/autocunoasterespiritualitate/conversatie-cu-copilul-din-mine/