De-atâta sărit coarda, Badea a ramas burlac

Săptămâna trecută, ordinul de zi pe unitate, venit prin telefon scurt în trustul Intact, a fost: vorbiţi sau scrieţi până la epuizare despre ticăloşia fără margini comisă de guvernanţii care au alocat milioane de euro pentru organizarea meciului lui Bute în România, în vreme ce pensionarii mor de foame. Şi s-a tocat întruna pe tema asta, la emisiuni şi în ziare, după care vuvuzeii şi-au ţinut minute întregi degetele încrucişate, doar-doar o primi boxerul nostru un pumn la ficaţi să-l trimită în patria viselor şi ei să aibă motiv să comenteze: "Ce ruşine naţională, girată de Elena Udrea! Ruşine, portocaliilor, aţi cheltuit banii bietei ţărişoare! Huooo! Huideooo!". Dar, ca şi cu Geoană, n-a fost să fie: ei au rămas cu huiduielile, Bute cu centura, iar pasionaţii de sport cu bucuria victoriei. Să nu credeţi însă că tonomatele au dezarmat. Nici vorbă! Pentru că ele au primit, imediat după meci, un nou ordin şi au pus în practică planul B. Care la televizor, care prin interviuri, care pe bloguri, anteniştii au lansat varianta înscenării, afirmând că, de fapt, meciul ar fi fost aranjat, ca nu cumva să-i strice triumful doamnei ministru! Astfel, în vreme ce Ciutacu susţinea, ieri, pe blog, că gala a fost o cacealma făcută de slugile lui Băsescu, pe bani publici, în complicitate cu mogulul rău Sârbu, Badea declara, la gsptv, că Mendy şi-a bătut joc de public şi a făcut figuraţie în România: "Mendy era în vacanţă. Eu sar coarda mai bine decât el. Efectiv şi-a bătut joc. A venit aici să ne sfideze". Ei, Mirci, treaba cu coarda şi cu săritul poţi s-o mai zici o dată! Sunt convins că ai sărit şi sari coarda mai bine decât toţi pugiliştii din lume, dar asta, să ştii, nu-i un motiv de laudă! Într-o coardă, două, puteai să te mai împiedici şi tu, din liceu până acum, că nu se ştie de unde sărea iepurele, dar uite că le-ai tot sărit, le-ai tot sărit, până ce ai ajuns să te apropii de periculoasa vârstă de 40 de ani şi tot becher cu acnee juvenilă ai rămas...

Probabil că Daniela Crudu abia a aşteptat să revină pe pământ ferm, după aventura trăită pe "Vaporul Iubirii", gurile rele pretinzând că ea ar fi făcut tot posibilul să fie eliminată, ca să scape de coşmar. Căci, deşi bruneta s-a şi distrat la bordel, ăsta... la bord voiam să spun, având la dispoziţie numeroase ispite cu muşchi şi grade multe, ea a şi suferit amarnic, din pricina răului de mare, scriu ziarele. În secvenţele difuzate de Cancan se vede cum, după o noapte de tangaj intens, asistenta lui Capatos arată groaznic şi, abia mai ţinându-se pe picioare, este îndopată cu lămâie de colega ei de zbânţuieli, Rose-Marie Florescu, să-i mai treacă greaţa şi să-şi mai vină în fire. Cei care o cunosc mai în intimitate pe fătuca din Ferentari şi îi ştiu apetenţa pentru aventuri galante consideră însă că, în ziare, s-a strecurat o greşeală, fiind scris un termen impropriu: nu de rău de mare suferea fata, ci de rău de multă...

Moda tatuajelor îi atrage pe tot mai mulţi tineri, aşa încât până şi maneliştii au ajuns să se tatueze. Bine, o să-mi spuneţi că băieţii ăştia mai coloraţi nu se tatuează de ieri, de azi, dar eu nu mă refer nici la tatuajele din puşcărie, alea cu "omul între ziduri" şi nici la cele din armată, cu "Maricica 1987 - Te iubesc, să moară mama", ci la veritabilele opere de artă pe care unii preferă să şi le imprime pe corp. Opere de artă care, uneori, îmbracă forme bizare. Jean de la Craiova, bunăoară, n-a vrut să-şi tatueze dragoni, cruci, spini sau caractere chinezeşti - el nu le ştie bine încă nici măcar pe alea româneşti - în schimb, a cerut să i se imprime pe spate doi ochi imenşi, hipnotici, amicii lui de cocălăreală afirmând că mesajul pe care hartistul vrea să-l transmită astfel ar fi "vă văd şi când stau cu spatele". Jeanes Romanes, să ştii că ţi-ai ales perfect tatuajul şi acum poţi să-ţi ţii şi microfonul sub ochii ăia hipnotici de pe spinare, că oricum cânţi cu fundul!

În week-end, Gabriela Vrânceanu Firea a devenit, cum ştie tot mapamondul, şi "doamna Pandele". Pentru că respectă tradiţia românească, după cum a demonstrat şi măritându-se, la nici opt luni de la moartea primului soţ, duduia Gabi a ţinut ca toate obiceiurile de nuntă să fie urmate. Astfel, ca o veritabilă fecioară, ea a avut chipul acoperit cu văl, nu care cumva să ispitească vreun înger mai derbedeu şi să-i răpească nurii virginali înaintea soţului juruit. După aceea, a aruncat buchetul, dar, să vedeţi fatalitate, de prins l-a prins tot soţul, care a vrut să le ia el pe toate. În fine, la apogeul petrecerii, pe un ritm trepidant, mirele Pandele i-a ridicat rochia proaspetei mirese şi, sub privirile încinse ale invitaţilor, i-a scos jartiera. Nu va imaginaţi însă că mireasa ar fi roşit de ruşine, pentru că, la câte poale şi-a pus în cap ea de-a lungul vremii, în direct şi la oră de vârf, acum ar fi trebuit să fie mai aprinsă la faţă ca Pocahontas! Mai curând a fost amuzată, ca şi onorata asistenţă, de situaţie şi, după ce i-a smuls delicatul obiect de pe picior, Pandele l-a aruncat spre burlacii din public (obiectul, nu piciorul, piciorul e, de alaltăieri, al lui, în acte). Asta tot spre a respecta tradiţia, potrivit căreia băiatul care prinde jartiera se va însura negreşit, la anul. Nu ştiu cine a prins, până la urmă, jartiera, dar trebuie să vă dau o veste proastă: cu siguranţă nu era Mircea Badea, care la ora aia umbla brambura pe la meciuri de box, în loc să umble să se însoare...

www.reportervirtual.ro