Domnule Mazăre,

Sincer, nu v-am simpatizat niciodată. V-am văzut în primele zile ale evenimentelor din '89, cu o gaşcă tânără, însoţindu-l pe Ion Raţiu. V-am urmărit, în zilele şi anii care au urmat, evoluţia şi cu simţul meu puţin conservatorist nu plăceaţi, chiar şi când vă urcaţi pe blocuri, să le văruiţi (acesta a fost un atu în câştigarea alegerilor din acel an). Au urmat anii dumneavoastră de primariat, cu rele şi bune.V-am văzut la T.V. în uniforma de nazist, care, sincer să fiu, pe mine m-a indignat, apoi prin Brazilia, ori nu mai ştiu ce ţară sud-americană, prin Africa, dansând din buric, aproape în piele goală...Şi multe alte ipostaze, care nouă, constănţenilor, nu ne-au plăcut. Aţi fost , stimate, domnule primar Mazăre citat în mai multe procese intentate de instituţiile abilitate şi... aţi scăpat „basma curată". Ei, pentru asta vă admir. Nu bag mâna în foc că sunteţi integru, cinstit şi curat ca „lacrima", dar justiţia e cea care decide şi, până la proba contrarie, eu şi mulţi altii ca mine vă apreciem. Vă mai apreciez şi pentru unele acte de binefacere pentru cei săraci, aduşi în pragul disperării de către sistem, pentru familiile cu unul sau mai mulţi copii, pentru cei care nu mai au niciun orizont, viitor.Citeste mai mult pe http://iosifserb.blogspot.com/2011/05/domnule-mazare.html.