Dupa 20 de ani “Jos comunismul?!”

Mircea Geoană putea să facă un miting la Craiova. L-a făcut la Timişoara. Aşa s-a născut imaginea "comuniştilor" care au confiscat, după 20 de ani, oraşul Revoluţiei. Muniţie din belşug pentru tabăra lui Traian Băsescu, cel care, în câţiva ani, a făcut drumul de la "Adriane, suntem doi comunişti" în campania din 2004, la condamnarea comunismului în 2006.

1 decembrie, Piaţa Universităţii, după ora 19. Monica Macovei trece de linia de jandarmi şi se apropie de o mulţime, de câteva sute de oameni. Strânşi în faţa fântânii de la Universitate, ei flutură steaguri, unele de pe vremea Revoluţiei, cu stema comunistă decupată. Unii agită portretele lui Dan Voiculescu, S.R. Stănescu, Ion Iliescu ori Bogdan Chirieac -cu inscripţii antimoguli, anticomuniste şi antiteleviziuni, şi câte un colant având în colţ: „Nu Geoană". Pe altele scrie "PSD nu uita, România nu e a ta" şi "Geoană, jos mâinile de pe Timişoara". Scandează "Păcat, păcat de sângele vărsat!". Se aud şi refrenul "Mai bine mort decât comunist", şi lozinci împotriva televiziunii publice, care nu transmite nimic.

Totul se întâmplă lângă indicatorul Piata 21 decembrie 1989, la lumina reflectoarelor. De pe arteziană, un bărbat cu portavoce face un remember: în 1990, sediul liberalilor a fost devastat. "Ce liberali sunt ăştia care se aliază azi cu Iliescu?" urlă vocea. Huiduielile sunt urmate de scandări: „Timişoara! Timişoara!" Se întorc la „Jos comunismul! Jos comunismul!" Dinspre marginea cercului, aproape de stradă, se aude o voce mirată: „Jos comunismul?!"

Mitingul de la Universitate, cu steaguri decupate, cântece anti-comuniste şi lozinci anti-Iliescu seamănă leit cu cele din anii 90, dar de fapt e o replică la incidentele din cursul dimineţii, de la Timişoara, unde la un miting PSD-PNL-PNŢCD, prilejuit de parteneriatul Geoană-Antonescu-Johannis-Ciuhandu, au apărut şi manifestanţi anti-Geoană. Duelul electoral are mai multe neclarităţi: după unele surse media manifestanţii anti-Geoană erau mobilizaţi de PDL, după altele nu; au fost sau nu îmbrânceli; numărul participanţilor, de ambele părţi, a fost, de asemenea, estimat diferit, în funcţie de simpatia sau afilierea politică a sursei media.

Simbolurile Timişoarei şi salvatorul anti-comunist

Replicile la incidentul „Timişoara", centrate în jurul temei comunismului, se leagă de câteva simboluri: oraşul unde s-a dat tonul Revoluţiei, Piaţa Operei din acelaşi oraş - un loc-cheie în decembrie 1989. De cealaltă parte, avem un partid - PSD, continuator al FSN şi, parţial, al PCR -, dar şi un candidat la Preşedinţie, Mircea Geoană, susţinut de un personaj politic non-grata pe vremuri în Timişoara: Ion Iliescu. Şi prezenţa lui Dan Voiculescu, fost beneficiar al regimului comunist - care se autointitula, acum câţiva ani „Capitalistul roşu" - în schema coaliţiei anti-Băsescu a radicalizat, probabil, ideea că în jurul lui Geoană s-au grupat nu numai moguli, dar şi foşti potentaţi ai regimului comunist. Până şi culoarea PSD, roşu, a dat ocazia taberei pro-Băsescu să speculeze în legătură cu trecutul.

Este o construcţie pe care - cu toată scena din 2004, când i-a spus lui Adrian Năstase „Suntem doi comunişti" - Traian Băsescu poate defila ca un salvator anti-comunist. Condamnarea comunismului, în 2006, în Parlament, vine în sprijinul acestei etichete, chiar dacă Traian Băsescu n-a fost nici disident înainte de 1989 (a recunoscut că a avut o viaţă mulţumitoare), nici n-a ieşit în stradă la Revoluţie (spune că a văzut-o la televizor), iar în 1990, în timp ce partidele istorice erau fugărite de mineri în Piaţa Universităţii, lucra în aparatul de stat.

Meciul media

Ocazia acestui meci de campanie a fost alegerea Timişoarei ca loc al parteneriatului anti-Băsescu. Nu numai în Bucureşti - cum am văzut - dar şi în Cluj, Braşov, Târgovişte-au apărut replici - chiar dacă în stradă au ieşit, în fiecare dintre aceste oraşe, doar între câteva zeci şi câteva sute de oameni.

Nici nu e nevoie de zeci de mii de oameni. Într-o perioadă electorală, orice iese din schema clasică, orice incident mai mic sau mai mare are şanse să prindă un loc în jurnale sau în dezbaterile TV, iar o controversă legată de comunism e mai mult decât un program electoral. Aşa că taberele s-au grupat:

Ora 20. Radu Moraru intră în direct la "Naşul", la B1 TV, un fief tradiţional al lui Băsescu. "La Timişoara s-a tras de două ori: în 1989 cu gloanţe, acum cu cuvinte". Concluzia lui Moraru: „Hai, români la vot! Au fost oameni care au murit. Să stăm în casă? Ar fi o laşitate." Vladimir Tismăneanu spune că semnarea pactului la Timişoara a fost „o gafă de proporţii astronomice". Moraru spune că a primit ameninţări cu moartea, „pentru că şi-a făcut datoria".

În tabăra opusă, la Antena 3, Gabriel Vrânceanu-Firea îl întreabă pe primarul Timişoarei, Gheorghe Ciuhandu, semnatar al pactului anti-Băsescu, dacă manifestanţii anti-PSD nu sunt cumva din galeria echipei de fotbal Poli, Ciuhandu raspunde că la un meci cei din galeria aveau geci portocalii. Pe site-ul Realitatea titlul e „Violenţe la Timişoara", iar video-ul arată doar o îmbrânceală cu jandarmii.

Cu toată încărcătura de emoţie de acum, miercuri povestea va înceta să ruleze la televizor, iar în stradă e puţin probabil să mai iasă cineva. Fără o campanie electorală, cei care caută încă răspunsuri şi chiar vinovaţi pentru întâmplări de acum 20 de ani vor fi şi mai puţini, şi mai izolaţi.

Sursa: presa.nu