Golgota unei pământence însingurate

Anii treceau şi ea rămânea cuibărită în lăuntru.

Nu prea credea în îngeri...

... mulţi au căzut, prea mulţi...

Nici în demoni...

... nu-s destul de negri...

Zâmbea rareori lumii de afară.

Păşea în şoapte pe care le dorea tăceri...

S-a dus...

Am găsit doar un trup nevolnic

Lăuntrul a pus un zid de miasme între noi

Milioane de cuvinte nerostite plâng acum

- Noi am rămas doar gânduri

- E vinovată, nu şi-a purtat Crucea!

- Noi n-am ajuns să fim

- Ne-a numit iubire şi ne-a lăsat aici, în colivie

- La întâlnirea cu Dumnezeu îi va fi tare greu fără noi!