„Iau cu împrumut de la Dumnezeu” - Episodul 11

Era, acum, seara târziu, pe stadion... S-ar fi descălţat ca să simtă, în picioarele goale, picăturile de apă din iarbă. Căci la ora asta, vara, întotdeauna iarba de pe teren era stropită. Dar în loc de asta se aşeză pe unul dintre scaunele din tribuna pentru oaspeţi şi se uită la blocurile care înconjurau stadionul. Câteva sute de apartamente luminate păreau nişte figurine de plastilină modelate de copiii. La ora asta blocurile din plastilină îi păreau, însă, strâmbe, diforme, caraghioase. Dar fiecare dintre caraghioslâcurile astea colorate în galben şi portocaliu ascunde o poveste: povestea unei încercări, a unui conflict, a unui divorţ, povestea unui vis, a unei frustrări, povestea unui şir de ghinioane. Povestea unei iubiri pe jumătate, a unei prietenii, povestea unui tavan cu steluţe fosforescente, povestea unei promisiuni: „niciodată n-am să..." sau „întotdeauna o să...". Povestea unei dezamăgiri, a unei cafele care a dat în foc, povestea vreunei fetiţe care şi-a fisurat piciorul, povestea unui om căruia îi este dor. Dar un dor din acela cu dureri de stomac...

www.adacodau.wordpress.com