“Mungiu”, dar nu şi “mungiu”!101 cuvinte de origine turcă

"Există etimoane turceşti care au fost împrumutate în română atât ca termeni comuni, cât şi ca nume proprii, iar cele menţinute până astăzi sunt acestea din urmă (de exemplu, antroponomul Mungiu, toponimul popular Stambul şi astronimul Surugiul), în timp ce aceleaşi cuvinte (mungiu, "lumânărar", stambol [monedă turcească de aur], stamboală "baniţă", respectiv surugiu, "vizitiu, bârjar") au dispărut din lexicul comun".

Acesta e doar unul dintre minunatele exemple de evoluţie a împrumuturilor turceşti în limba română din volumul publicat recent de Humanitas, sub semnătura lui Emil Suciu. Volumul e un scurt rezumat, pentru publicul larg, al unei monumentale cercetări publicate la Editura Academiei în două volume, în 2009 şi 2010.

www.cristianpreda.ro