“Nu am chef azi, nu am Crin azi…”

Crin Antonescu va pierde tot ce a câştigat în ultima lună. Şi nu pentru că el şi partidul său au hotărât, în unanimitate, să-l susţină pe Mircea Geoană. E o nuanţă mai subtilă aici:

- Pe finalul campaniei electorale, Antonescu a reuşit, în ciuda erorilor şi a săriturilor peste caii bunului simţ (mult invocat), să zgândăre tocmai acel segment social care pune România în mişcare, atât financiar, cât şi creativ. Mulţi români de 25-45 de ani, altfel dezamăgiţi de politică, şi-au mai dat o şansă, iar lui i-au dat un cec (aproape) în alb.

- Fiind văzut ca o alternativă, atât la Traian Băsescu, cât şi la Mircea Geoană, Crin Antonescu pornea cu un capital de simpatie extraordinar în negocierile din această săptămână, capital sporit de înfrângerea sa.

- Acei adulţi dinamici şi educaţi care l-au votat călcându-şi pe instincte sunt, prin însăşi natura votului lor, critici ai mandatului lui Băsescu, dar e simplist să-i cataloghezi ca susţinători impliciţi ai aşa-zisului "proiect Johannis". După părerea mea, ei au văzut în Antonescu o tendinţă spre normalizarea discursului politic, un om "la fel ca noi" care poate ajunge la conducerea statului.

- Tot ei, aceiaşi votanţi, l-au considerat mai consistent decât Geoană şi mai moderat decât Băsescu. Altfel nu-l alegeau.

- De ce aceste premise? Pentru a înţelege că, din perspectiva acestor oameni, presupusa "consecvenţă" a lui Antonescu în a se coaliza cu PSD are un impact net inferior, ba chiar tinde a fi percepută drept dezamăgire, în comparaţie cu varianta mult mai firească în care liderul PNL şi-ar fi păstrat "aura" de alternativă la ambele poziţii fruntaşe şi ar fi propus, pentru turul doi, clasica formulă a votului "după propria conştiinţă".

- Dacă Traian Băsescu reuşeşte să construiască un mesaj suficient de emoţional pe ideea că el este aliat "doar" cu românii, toate deciziile de partid privind susţinerea declarată a lui Mircea Geoană se vor dovedi firave. Românii iubesc haiducii. În plus, şansa lui Băsescu constă în a recunoaşte marile greşeli comise în ultimii cinci ani, cu accent pe dorinţa de a se schimba.

- De partea cealaltă, lui Mircea Geoană nu îi ajung aliaţii dacă nu se arată capabil de gândire şi comportament autonome. Cât timp el citeşte de pe foi, primeşte bileţele, turuie răspunsuri pe de rost şi zâmbeşte comercial când camera de filmat e aţintită pe el, butaforia poate fi uşor demontată. Românii au nevoie de garanţia unui preşedinte care, rămas singur, să poată spune "nu" la negocieri internaţionale.

- Revenind la Antonescu, el este într-o mare primejdie, care-i poate antrena şi partidul. Dacă Băsescu învinge în 6 decembrie, preşedintele PNL trebuie să-şi asume decizia eronată şi să demisioneze. Dacă victoria va fi a lui Geoană, el, Antonescu, nu va fi iertat de acei alegători care s-au mobilizat doar pentru el în turul întâi şi care l-au bănuit, pentru câteva zile, de o independenţă sinceră.

Sursa: mihneamaruta.ro