Oamenilor sunteti dispusi sa fiti Oameni?

Am primit scrisoarea de la o consateanca de-a mea si credeti-ma ca m-a uimit stilul si sinceritatea acestei mamici.Daca ai timp te rog sa o citesti pana la capat si sa-mi dai numaidecat de veste sa facem asa cumva sa ne strangem ca si la bune!
Dau drumul la scrisoare si va multumesc anticipat pentru ca va stiu foarte bine!

"Buna ziua,
Ma numesc Dragu Gianina (sora lui Dorin) si sunt mama a doua minunatii de copii, Nicola de 6 ani si Constantin de 11 luni.

Acum 3 ani de zile, fetita noastra a inceput sa mearga la gradinita si la alte activitati la Palatul Copiilor, moment care au declansat in ea dorinta de a avea un fratior sau o surioara. Noi nu indrazneam sa ne gandim la un al doilea copil, data fiind situatia noastra financiara, neavand nici macar o casa a noastra. Dar intr-o zi, Nicola a iesit de la ora de muzica plangand in hohote, spunand ca ea este singura si ca vrea si ea o "fratioara". Si mi-a plans asa un an de zile...

Dupa cateva discutii intre mine si sotul meu, ne-am hotarat sa-I implinim aceasta dorinta arzatoare a Nicolei, gandidu-ne ca acolo unde doarme si mananca unul mai este loc si de al doilea, chiar daca situatia era déjà destul de grea. Am ramas insarcinata, din pacate nu mi-am dat seama de la inceput pentru ca organismul meu nu mi-a aratat nici cel mai mic semn, ca as fi ramas gravida.

Abia in a III-a luna de sarcina am observat cateva sintome si m-am prezentat la medic, iar la ecografie a reiesit ceea ce banuiam. Tot medicul mi-a recomandat sa fac o serie de analize, pe care le-am facut, rezultand toate perfect normal. In pofida faptului ca analizele au iesit bine, mi s-a cerut sa fac si o ecografie 4D. Desi costa destul de mult pentru bugetul nostru ne-am conformat sfatului medicului si ne-am decis sa mergem toti trei sa primim vestile impreuna. Ecocrafia avea sa ne dea cea mai mununata si mai asteptata veste...: "aveti un baiat frumos si sanatos...dar mai veniti peste 2 saptamani sa refacem ecocrafia , pentru ca nu am reusit sa vad corpul calos". Neintalnind o astfel de situatie si neintelegand cat de grav poate insemna am replicat :

- Domna doctor, dar ce inseamna lucrul acesta?
- Aaaa....,nimic, nu va faceti griji, in majoritatea cazurilor nu se vede!

Am revenit si la termenul dat de doamna doctor si ni s-a spus acelasi lucru, ca corpul calos nu sew vede, dar ca nu trebuie sa ne facem problem, concluzionand ca COPILUL E PERFECT SANATOS. Aceleasi asiguarari le-am primit si din partea medicului ginecolog care mi-a supravegheat toata sarcina si care nu mi-a dat alte indicatii decat ca o sa ne vedem o data pe luna la control de rutina.
Sarcina a decurs normal si am fost cea mai fericita familie, cu gandul la noul membru ce va veni, ba chiar Nicola se gandea cum il va chema si cum se va juca cu el. Totul pan ape 27.01.2009 cand a trebuit sa merg la ginecolog, pentru controlul lunar si acolo l-am rugat pe domnul doctor sa imi m ai faca o ecocrafie. Dupa efectuarea acesteia mi s-a spus sa merg vinery in spital, deoarede domnului doctor I s-a parut copilul prea mic. Numai ca nu am mai apucat ziua de vinery, deoarece pana sa ajung acasa , m-au apucat contractiile si am pornit direct spre spital. In 2 ore si jumatate s-a intamplat minunea si am nascut frumosul nostrum baietel...

Asa ca pe 27 ianuarie 2009 s-a nascut fiul nostru: constantin -Ionut, 2,600 kg, APGAR 9, P.C. 29. Ginecologul a intrebat-o pe doamna doctor neonatology daca totul este in regula, deoarece lui I s-a parut cam mic in urma ecocrafiei facute in urma cu 2-3 ore. Insa dansa a spus ca nu e nici o problema cu el, desi este cam micut. Eu am nascut in jur de 21.30 si mi-au spus ca imi vor adduce copilul in vreo 2-3 ore. Si am asteptat 2-3-4-5-6 ore...copilul meu nu mai venea....M-am dus dupa el, dar mi s-a spus ca trebuie sa se incalzeasca putin la incubator si ca o sa-l mi-l aduca dintr-un moment in altul. Nu m-am putu odihni toata noaptea, asteptandu-mi copilasul, dar s-a facut dimineata si eu tot nu imi tinusem bebele in brate. Dimineata, in jur de orele 8-9 mi-am luat iarasi inima in dinti si am plecat sa imi caut pruncul si l-am gasit tot la incubator. Au inventat fel de fel de motive cum ca trebuie sa schimbe gardasi sa se predea raportul... In sfarsit, am reusit sa gasesc si doctorul neonatolog care fusese de garda si, desi am fost "atenta" cu ea, m-a asigurat ca totul e in regula si ca mi-l vor adduce imediat.
Si mi l-au adus intr-un final, in jur de orele 13-14. Ne-am bucurat foarte mult, eram acum cu totii si eram in al noualea cer, iar Nicola nu isi mai incapea in piele de fericire si tati avea un baiat frumos si tare mandru se mai arata el cu flacaul lui.

A doua zi a venit in vizita la noi o alta doamna doctor neonatolog. Am simtit ca trebuie sa fiu "atenta" si cu dansa pentru a afla ce este cu baietelulmeu si de ce nu imi spune nimeni nimic. Atunci dansa mi-a spus ca copilul are capul neobisnuit de mic si m-a trimis la un medic specialist, doamna doctot Inceu Mimi pentru o ecocrafie transfontanelara. Bineinteles ca ingrijori fiind, ne-am dus negresit pentru a consulta si parerea altui medic. Insa dupa ce am oferit si de aceasta data "atentia " cuvenita, dansa mi-a spus ca sunt unele problem, dar ca pana la 2-3 luni trebuie sa asteptam pentru ca bebelusii se pot schimba radical. Si ne-a chemat la un alt control peste o luna si jumatate...

A fost o luna si jumatate pe cat de fericita pentru ca ne vedeam realizati, cu fata si baiat, pea tat de nelinistita la gandurile ce incolteau in urma consultatiilor. Nici nu ne trecea totusio ce avea sa aflam...

A trecut destul de greu aceasta perioada de "gratie"si pe data de 06.03.2009 ne-am prezentat la mult-asteptatul eccraf, concluzia sfasietoare fiind: o microcefalie cu fontanela anterioara aproape inchisa, dar contrar aspectului microcefalic al craniului, ecocrafia descria o Hidrocefalie interna, posibil o Leucomalacie. Acest rezultat doamna doctor mi l-a scris doar pe hartie, neexplicandu-mi nimic din ce inseamna toate aceste problem pe care le avea copilul meu. Dansa s-a "spalat pe maini" spunand ca nu e in masura sa puna dansa un diagnostic si m-a trimis la un alt medic specialist, dna doctor Mataranga care detine niste studii in strainatate si m-ar putea lamuri.

Zis si facut, a doua zi ne-am programat la cabinetul particular al domnei doctor Mataranga cu speranta ca ne va spune ceva concret. Insa nici dansa nu a dovedit mai mult decat aratasera ceilalti medici pe care ii consultasem si ne-a trimis sa facem un RMN. Ne-a facut o trimitere-ironia sortii- la aceeasi domna doctor care ne-a facut ecocrafia 4D si ne-a asigurat ca avem un copil perfect.

Am urmat si de aceasta data sfatul medicului si am mers sa facem RMN-ul. In timp ce doamna doctor citea RMN-ul, am intrebat-o cu sufletul la gura ce se intampla cu copilul meu, iar dansa mi-a raspuns pe un ton sarcastic ca nu e nimic bun in capusorul luirazand pe seama unor glume cu asistenta si doctorul anestezist nepasandu-I de durerea mea.

Atunci am suferit prima depresie si tot ce mai stiu este ca ao izbucnit in plans si am incercat sa-I reprosez de ce m-a asigurat ca e totul in regula la 4D. Atunci foarte mirata, m-a intrebat: "-Cum nu am vazut corpul calos si nu ti-am recomandat sa faci alte investigatii mai amununtite?" Zic "- Nu, doamna, NU!!!" Si cica :" Cine stie ce s-o fi intamplt de nu ti-am spus nimic!!" Si s-a intors cu spatele la mine si si-a vazut in continuare de glume si de calculator. Asta e...si ne-a chemat pe 14.03 sa ne dea rezultatul RMN-ului. Asa ca pe 14.03 2009 am luat rezultatul la RMN si imediat am sunat-o pe Mataranga si impruena cu fratele meu am fost la ea sa ne citeasca rezultatele.

SI NU DORESC NICI CELUI MAI MARE DUSMAN DE PE ACEASTA LUME SA TREACA PRIN CE AM TRECUT NOI ATUNCI....Pt ca aceasta femeie, mama la randul ei, mi-a spus fara pic de suflet si fara nici un fel de remuscare ne-a spus un singur cuvant "NU" . Ce "NU", am intrbat noi,nedumeriti. Iar apoi a urmat un raspuns crunt: "NU, ACEST COPIL NU VA DEVENI NICIODATA OM. NU ARE NICI O SANSA. ARE CEA MAI GRAVA MALFORMATIE POSIBILA SI IN CAZUL IN CARE NU VA MURI VA FI SI EL CEVA.. IN PAT... ACOLO...: O LEGUMA PT CA NU O SA VADA, NU O SA AUDA, NU O SA MANANCE, NU O SA SE MISTE...DECI NU!!!" . Tot ce imi amintesc e ca fratele meu a rugat-o sa nu mai spuna nimic si i-a cerutr o trimitere sla Bucuresti. Si imediat, a dua zi dimineata am plecat spre spitalul Obregia, la Bucuresti.

Prima dat a fost consultat de domnul profesor doctor Vlad Ciurea, neurochirurg unde ne-a precizat ca nimeni nu poate sti viitorul copil;ului, dandu-ne un tratament si o reevaluare peste o luna. Apoi ne-am oprit si la doamna doctor Budisteanu Magdalena, neuropsihiatru, spunand acelasi lucru, ca nu e nimeni Dumnezeu pt a decide soarta unui copil. Tratamentul constand in kineto-terapie si terapie in famile, daruindu-I toata atentia si dragostea de care suntem capabili. Ajunsi acasa , bineinteles ca am urmat sedinte de kineto-terapie facand eforturi enorme pt a le plati.

Pe data de 12.05 09 am revenit la al doilea RMN, de aceasta dat la Bucuresti unde iarasi rezultatele au fost la fel de proaste. In urma acestor investigatii, ne-am internat de urgent la NPI 2, la Spitalul Obregia sub observatia domnei doctor Iliescu Catrinel. Am facut diferite examinari si teste in urma carora a reiesit concluzia diagnosticul de microcefalie congenital, cu malformatie difuza a dezvoltarii corticale, cu anomalii de substanta alba. Ne-am externat pe 20.05.09 recomandarile fiind aceleasi: kineto-terapie si terapia in familie. Am continuat cu kineto-terapia pe plan local, in Constanta, nepermitandu-ne sa mergem in tara, la centre specializate si nici decum in alte tari.

Pe dat 31.08. 2009 ne-am reinternat pt o reevaluare in urma carei s-a constatat ca bebelusul meu a facut progrese destul de vizibile, copilul dorind sa traiasca, ignorand diagnosticele negre pe care le primisem de la medicii din Constanta. Constantin a cucerit pe toata lumea, inclusiv pe doamna doctor cu ochii sai veseli si cu rasul sau plin de viata. Dupa examenul neurologic a rexzultat : un bebe vioi cu zambet social, care gangureste , rade in hohote de la 5 luni, urmareste cu privirea, intoarce capul in directia zgomotelor . Din punct de vedere al inteligentei este aproape normal, ramand in urma doar cu partea motorie. Recomandarile s-au mentinut in privinta kineto-terapiei, sedintele trebuind insa sa fie de cel putin 3 ori pe zi...constatandu-se ca terapia- facuta de o persoana numita "incompetenta"de cei de la Bucuresti - pana la ora aceea nu a avut nici un rezultat.

Reintorsi in oras am luat legatura cu un alt kineto-terapeut, de data aceasta recomandat de la Bucuresti, specialist in terapie Vojta, singura benefica lui.
In prezent copilul a evoluat destul de bine. Toate aceste controale si vizite la Bucuresti, investigatii costisitoare si sedintele de terapie facute la domiciliu, au provocat o o acutizare a problemelor financiare. Am incercat sa facem tot posibilul pt a nu intrerupe tratamentul copilului,desi eram foarte limitati financiar ,sotul fiind singurul care are un loc de munca,eu trebuind sa ma ocup de educatia si de talentul Nicolei in putinul timp care imi ramane intre terapiile lui Costi.

La cabinetul doamnei doctor kineto-terapeut Daniela Gheorghe am aflat de Centrul de Medicina Hiberbara ,deschis de curand in Constanta (fiind singurul din tara)care ne-a redat speranta ca bebele nostru se poate recupera pana la 80%, aproape de normal. Insa urmarea acestui tratament este doar un vis, deoarece este unul foarte scump pentru noi, o singura sedinta costand 400 ron, lui trebuindu-I 16 sedinte consecutive, odata la 2 luni, alternata cu terapia Vojta de 3 ori pe zi, noi permitandu-ne sa facem aceasta terapie doar o data pe zi, pretul unei sedinte fiimd de 50 ron.

De 10 luni, de la nasterea copilului, trecem printr-o durere continua din cauza neputintei noastre. Aceasta durere si neputinta de a-l ajuta pe Costi mi-au provocat depresii repetate, depresii ce au afectat-o foarte mult pe Nicola. Acum suntem nevoiti sa mergem cu Nicola la psiholog pentru a putea trece si ea peste trauma suferita. Toate aceste trairi m-au determinat sa indraznesc sa solicit ajutorul dumneavoastra. Orice sprijin financiar sau moral mi-ar fi de ajutor.
Va multumesc din suflet pentru ca mi-ati oferit ocazia de a va povesti durerea si trauma familiei mele. "

Incredibil dar adevarat,nici n-am apucat sa pun bine articolul asta ca deja oamenii buni m-au asaltat cu cereri...Va multumesc si va dau contul lor!

Dragu Gianina

RO33PIRB1400118712002000- CONT LEI
RO96PIRB1400118712003000- CONT EURO

Sursa: care-ifaza.blogspot.com